Arhivă pentru Martie, 2010

motocicliştii iau atitudine

Posted: 27 Martie 2010 by razvratit in educaţie, românia

Îmi doresc de ceva timp să apuc să îmi iau şi eu o motocicletă, ca să mă pot considera şi eu motociclist (nu doar cu carnetul). Poate voi reuşi cândva… Însă ştirile cu şi despre motociclişti sunt binevenite, mai ales când nu e vorba de alţi motociclişti care dispar dintre noi.
Zilele trecute, mai exact ieri, motocicliştii au început să ia taurul de coarne pentru toţi cei care folosesc drumurile patriei şi au început campania „Groapa ucide!”.
O idee minunată, care, aşa cum declară chiar ei, nu se adresează doar motocicliştilor, ci tuturor participanţilor la trafic, indiferent de mijlocul de transport pe care îl posedă: maşină, motoretă, motocicletă, bicicletă, trotinetă, tractor, camion, etc., etc. Toaă lumea ar putea să facă rost de o bucată de cretă măcar, dacă nu de un spray reflectorizant şi să deseneze lângă gropile pe care le vede toată ziua urma unui cadavru.
O idee foarte bună, propusă de unii dintre comentatorii de pe http://www.motociclism.ro/forum/index.php?showtopic=500058 sugerează înconjurarea gropii respective cu o dâră albă, reflectorizantă.
Cred că dacă poliţiştii ar vedea câteva mii de oameni desenând contururi de gropi şi de cadavre, e posibil să ia şi ei parte la acţiune… Dar e doar o speranţă, ştiind cât de săritori sunt majoritatea poliţiştilor. Dar cine ştie…
Am să redau aici mesajul de pe site-ul motociclism.ro:

„GROAPA UCIDE

Azi, 26 Martie 2010, ora 2:00AM, a inceput o campanie de constientizare a pericolului reprezentat de gropile din asfalt.

Campania consta in desenarea langa fiecare groapa a profilului unei persoane intinse pe asfalt, similar celor dintr-un accident mortal.

Au fost deja marcate in acest mod aproximativ 70 de gropi serioase din toate sectoarele Bucurestiului folosindu-se un spray cu vopsea nepermanenta.

gropilă

Campania nu are in vedere victimele deja facute de gropile din asfalt dar trage un semnal de alarma despre urmarile tragice ce pot fi cauzate de acestea.

Campania nu este a motociclistilor pentru motociclisti, se adreseaza tuturor participantilor la trafic afectati de gropi si de catre carosabilul degradat.

Gropile existau, noi am marcat posibilitatea producerii de viitoare victime.

Daca in alt mod nu putem influenta autoritatile sa schimbe aceasta situatie, macar putem sa economisim banii de creta cheltuiti in ?favoarea? participantilor traficului rutier la marcarea accidententelor si, in acest mod, poate vor ramane mai multi bani pentru intretinerea strazilor.

Campania este simpla, non-agresiva, dar cu un impact puternic.
Alatura-te oriunde ai fi in tara si ia cu tine cand pleci de-acasa o creta sau o creta cerata, ori o vopsea nepermanenta si ?daruieste? fiecarei gropi din orasul tau conturul potentialei victimei pe care o asteapta.

Astfel, cei ce sunt in masura vor sesiza numarul impresionat al locurilor unde asfaltul este degradat si vor dispune repararea gropilor cauzatoare de victime!!!

Este important sa folositi momente ale zilei/noptii astfel incat sa nu deranjati traficul.

Deasemeni, folositi creta sau vopsea nepermanenta ca sa nu existe explicatii si dialoguri inutile cu politia.

Gropila este un altfel de shotron. Cineva, mai devreme sau mai tarziu va arunca piatra in el si va sari!

Folositi-l pe Gropila si semnalati locurile de pe carosabil din toata tara ce pot contribui la aparitia victimelor viitoare, poate asa vor fi mai putine.

Cu respect,
DAC MOTORS”

Deşi mi-aş dori ca în viitorul apropiat să nu mai vedem vreun Gropilă pe drumuri, astăzi îmi doresc să văd cât mai mulţi. Poate aşa se va mişca ceva!

Anunțuri

legea insolvanţei persoanelor fizice

Posted: 24 Martie 2010 by razvratit in ipocrizie, românia

Am citit de curând despre un proiect de lege care se doreşte a fi o nouă măsură pentru bunăstarea prostimii. Dar adevărul este că, în forma în care apare în acest proiect, legea nu apără de fapt pe nimeni, denumirile fiind atât de ambigui încât este destul de lesne de înţeles cine va fi „persoană de bună credinţă”. Mai ales că ştim că chiar şi atunci când eşti „de bună credinţă” şi îţi plăteşti datoriile la bancă tot eşti considerat de „rea credinţă” şi eşti executat silit.

Această lege va fi doar un alt mijloc de a fura bani cu legea în mână. Pentru cei „de bună credinţă”. Adică parlamentari, poliţitşi, magistraţi, interlopi şi toţi acoliţii lor. Şi care vor fura banii noştri, pentru că statul va acoperi creanţele pe care persoanele „de bună credinţă” nu le mai pot acoperi.

Şi uite aşa s-au împuşcat, iarăşi, mai mulţi iepuri odată: dezţelenirea creditării şi furtul din punga statului, ca să enumăr doar două. Să vezi acu’ împrospătări de parcuri auto şi construcţii de viloanţe.

Pentru cine e interesat de unele legături:

http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_17484/avocatnet.html

si

http://www.mediafax.ro/economic/senatul-a-adoptat-legea-insolventei-persoanelor-fizice-5770436.

despre ceea ce băgăm în stomac.

Posted: 11 Martie 2010 by razvratit in educaţie, sănătate

Un articol interesant pe care l-am găsit pe NaturalNews la http://www.naturalnews.com/028323_Hydrolyzed_Vegetable_Protein_HVP.html. Îl voi traduce integral, cu speranţa că va fi citit de cât mai mulţi oameni şi băgat bine la cap.

Retragerea produselor care conţin proteină vegetală hidrolizată (PVH) îi face pe consumatori (americani, n.t.) să se întrebe: Ce înseamnă chestia asta?

(NaturalNews) Proteina vegetală hidrolizată (PVH) este una dintre cele mai uzuale „umpluturi” pentru alimente pe bază de soia folosită la fabricarea, ad literam, a mii de produse alimentare procesate. Se găseşte în burgerii vegetali, amestecurile produse prin îngroşarea grăsimii care se scurge din carne, supe şi multe alte produse alimentare. Joia trecută, unul dintre cei mai mari producători de PVH din SUA, Basic Food Flavors Inc. din Las Vegas, a fost subiectul unui anunţ adresat consumatorilor în legătură cu siguranţa acestora. S-a descoperit că echipamntul de producţie de PVH al companiei era contaminat cu salmonella, a anunţat Administraţia pentru Alimente şi Medicamente (AAM), FDA în limba engleză, şi a fost iniţiată o retragere a produselor care include produse de la Trader Joe’s, Safeway, McCormick şi multe alte companii.

Lista cu produsele supuse retragerii de către AAM se poate găsi aici:
(http://www.accessdata.fda.gov/scrip..)

Proteina vegetală hidrolizată nu se cumpără direct de către consumator; este folosită de companiile care produc alimente drept ingredient în alimentele procesate. Astfel că se regăseşte în mii de produse de pe rafturi – iar majoritatea consumatorilor nu sunt conştienţi că îngurgitează acest produs. De fapt, mulţi consumatori se întreabă pentru prima dată: „Ce este PVH?”

Fiţi atenţi la ce se găseşte în magazine
Am scris despre PVH în cartea meae din 2004, „Avertizări despre magazine”, care a avertizat consumatorii despre o duzină de ingrediente alimentare posibil periculoase. PVH era doar unul din multele ingrediente menţionate drept o sursă potenţială de glutamat de  monosodiu (GMS), în engleză MSG, ascuns.

GMS este o posibilă neurotoxină periculoasă folosită pentru a condimenta nenumărate produse alimentare procesate. Este folosit în supe, sosuri de salate, cărnuri procesate, amestecurile produse prin îngroşarea grăsimii care se scurge din carne, aşa-zisele felii de cartofi prăjiţi care conţin diferite arome şi aproape fiecare marcă de carne (în special de vită) uscată. Este considerat a fi o „excitotoxină” de către doctorul Russell Blaylock, un neurochirurg care a scris extrem de mult despre GMS şi efectele sale devastatoare asupra sistemului nervos uman.

Potrivit spuselor lui Blaylock, GMS poate provoca adicţii alimentare, obezitate, cancer cerebral, boli ale sistemului endocrin, infertilitate şi multe alte boli neurologice serioase. Acesta este motivul pentru care este atât de supărător faptul că GMS este ascuns în atât de multe ingrediente care sună „natural”.

În cartea mea, am avertizat cititorii să evite toate ingredientele care conţin cuvintele „hidrolizat” sau „autolizat” (precum şi cele care conţin derivate ale acestor cuvinte, cum ar fi cele care descriu procesul respectiv: „autoliză” şi „hidroliză”, n.t.). Ca o completare, proteina vegetală texturată (PVT), în engleză TVP, poate fi, de asemenea, o sursă de GMS ascuns.

Însă sursa cea mai frecventă de GMS ascuns este extractul de soia – un ingredient mărunt şi meschin care poate fi descoperit într-un număr imens de alimente aşa-numite „naturale”.

Micul secret murdar al industriei de alimente „naturale”
PVH, PVT şi extractul de soia sunt ingrediente foarte obişnuite în industria naturală/vegetariană. Majoritatea burgerilor vegetarieni, de exemplu, conţin PVH, PVT sau extract de soia. Iar acest fapt le face o sursă susceptibilă de GMS ascuns.

Chiar şi marile companii producătoare de aşa-numite felii de cartofi prăjite intră pe fir. O pungă de „Natural Doritos” este fabricată, de asemenea, cu extract de soia. (http://www.naturalnews.com/019355.html)

Citiţi, de asemeena, MSGExposed.com: http://www.msgexposed.com/doritos-e…

În ceea ce priveşte companiile producătoare de burgeri, voi spune direct şi cu curaj: În opinia mea, multe dintre companiile alimentare ale corporaţiilor mari vând puţin mai mult decât doar aditivi chimici şi umpluturi nesănătoase în timp ce le numesc alimente „vegetariene”. Acesta este motivul pentru care, personal, evit aproape orice burger vegetal procesat şi alte alternative de „carne vegetarienă”. Există câteva excepţii la acestea – trebuie doar să citiţi ingredientele de pe etichete pentru a vedea cine foloseşte PVH, PVT sau extractul de soia.

Minţile contorsionate din AAM
Ceea ce este cu adevărat interesant despre această retragere a alimentelor care conţin PVH este faptul că AAM consideră PVH periculos doar când este posibil să fie infestat cu salmonella. Când PVH-ul nu este infestat, AAM îl consideră „sigur”.

AAM este atât de ignorantă în legătură cu siguranţa aditivilor alimentari chimici încât consideră că aspartamul şi GMS-ul sunt „siguri” pentru consumul uman. Este bizar: în timp ce milioane de americani (şi miliarde de oameni din întreaga lume, n.t.) îşi otrăvesc creierii cu băuturi carbogazoase dietetice (gen Coca-Cola, PepsiCola şi foarte multe altele, n.t.), AAM înebuneşte la gândul unui risc destul de minor de contaminare a PVH-ului cu salmonella – PVH-ul fiind un ingredient care este prăjit sau fript de obicei (ceea ce distruge salmonella).

De ce nu este AAM (FDA, în engleză) îngrijorat de GMS, aspartam, nitrit de sodiu (care cauzează cancer) sau extractul de soia? Poziţia AAM despre siguranţa alimentelor se poate exprima astfel:

Filozofia AAM despre siguranţa alimentelor:

1) Alimentele moarte sunt mai sigure decât cele vii, aşa că OMORÂŢI-LE!

2) Chimicalele sunt sigure, însă bacteriile sunt periculoase.

Această filozofie explică modul în care AAM ajunge să încerce să scoată în afara legii laptele pur (nepasteurizat sau altfel prelucrat, n.t.) https://razvratit.wordpress.com/2010/03/03/sanatatea/ în timp ce permite existenţa aspartamului şi a GMS-ului pe lista alimentelor aprobate, în general, ca fiind sigure.

Laptele pur este periculos, spun ei. De ce? Pentru că s-ar putea să existe ceva care trăieşte în el. Ştiţi dvs., probioticele şi alte asemenea lucruri. Înspăimântător! Aşa că AAM doreşte ca totul să fie cât mai mort cu putinţă. (Inclusiv dvs., cu mare siguranţă.)

De fapt, AAM descrie amestecurile de alimente instante, gata-de-mâncat, drept substanţe care nu au trecut printr-un „proces de ucidere validat”.

De îndată ce alimentele sunt moarte, se presupune că sunt sigure chiar dacă sunt burduşite cu chimicale neurotoxice şi substanţe cauzatoare de cancer. Aşa că un „câine cald” (hot dog) fabricat cu nitrit de sodiu (un produs chimic cauzator de cancer care se găseşte în majoritatea „câinilor calzi”) este considerat perfect sigur atâta timp cât „câinele cald” e mort!

Însă migdalele crude sunt considerate o ameninţare la sănătatea publică şi acum, în SUA, acestea trebuiescsă fie afumate cu chimicale sau iradiate. (http://www.naturalnews.com/022035.html)

Aveţi imaginea deja în minte? PVH, PVT, aspartamul, nitritul de sodiu şi alţi aditivi chimici sunt toate perfect în regulă pentru AAM. Acestea sunt examinate doar atunci când sunt contaminate cu bacterii. Bacteria este cea care îi îngrozeşte pe cei din AAM, nu chimicalele!

Lecţia pentru companiile producătoare de alimente este destul de simplă: puteţi băga practic orice produs chimic periculos, cauzator de cancer şi vătămător de creier doriţi în produsele alimentare procesate atâta timp cât întregul amestec este fiert, prăjit, copt până ce este mort. În acel moment, îl puteţi vinde pentru consumul uman, chiar dacă va cauza cancer.

Categoricul eşec al AAM referitor la siguranţa alimentelor
Aţi văzut vreodată AAM-ul luând o măsură urgentă de a interzice un ingredient alimentar nesigur folosit de marile corporaţii producătoare de alimente?

Nu se întâmplă aproape deloc. Iar partea cu adevărat bizară este că mulţi aditivi alimentari actuali nu au fost niciodată supuşi testelor de siguranţă de către AAM sau orice altă agenţie – ei au fost adăugaţi pur şi simplu protejaţi de către bunici şi tichetaţi ca siguri bazat în exclusivitate pe faptul că, din punct de vedere istoric, au fost folosiţi de companiile producătoare de alimente pentru o perioadă atât de lungă de timp.

Acesta este modul în care otrăvuri precum GMS-ul a intrat în alimente. Aspartamul, pe de altă parte, este o poveste cu totul diferită de corupţie şi complot. Însă, adevărul este că există sute de produse chimice periculoase folosite în produsele alimentare care nu au fost niciodată examinate de către AAM. PVH-ul abia zgârâie suprafaţa acestei poveşti.

Acţiuni: ce puteţi face ACUM pentru a vă proteja

1) CITIŢI toate etichetele cu ingrediente de pe alimente.

2) EVITAŢI alimentele fabricate cu oricare dintre următoarele ingrediente:

• Proteină vegetală hidrolizată (Hydrolyzed Vegetable Protein)
• Proteină vegetală texturată (Textured Vegetable Protein)
• Extract de soia (Yeast Extract)
• Glutamat de monosodiu (GMS) (Monosodium Glutamate (MSG))
• Aspartam (Aspartame)
• Nitrit de sodiu (Sodium nitrite) (aici, eu aş adăuga nu doar nitriţii de sodiu ci şi orice alt tip de nitriţi şi nitraţi) (am lăsat şi denumirea în engleză deoarece mulţi producători încearcă păcălirea consumatorilor folosind denumirile din engleză şi pentru că multe produse din import nu au ingredientele, pur şi simplu, traduse)

3) PROTEJAŢI-VĂ sistemul nervos cu superalimente şi suplimente nutriţionale (atâta timp cât sunt naturale şi nu produse chimice, gen pastile, prafuri, etc., n.t.) care susţin funcţionarea sănătoasă a creierului: uleiuri care conţin Omega 3, antioxidanţi, urme de minerale şi, bineînţeles, astaxanthin (nu îl cunosc, nu îl recomand, dar aşa cum am scris mai sus, dacă e vorba de pastile, prafuri, sau alt produs chimic, nu îl recomand absolut deloc) (http://www.naturalnews.com/026325_a…).

4) ÎMPĂRTĂŞIŢI această poveste cu familia şi prietenii care au nevoie să ştie adevărul despre ce se găseşte cu adevărat în alimentele pe care le cumpără. Majoritatea consumatorilor nu au habar despre ce se găseşte în ceea ce bagă în gură. Majoritatea oamenilor nu citesc etichetele alimentelor şi, drept rezultat, ajung să mănânce tot felul de ingrediente chimice care i-ar şoca dacă ar şti adevărul.

5) ÎNVĂŢAŢI mai multe citind povestirile care se găsesc pe NaturalNews despre aditivii chimici alimentari frecvenţi:

GMS (MSG):
http://www.naturalnews.com/MSG.html

Extractul de soia (Yeast Extract):
http://www.naturalnews.com/yeast_ex…

Aspartamul (Aspartame):
http://www.naturalnews.com/aspartam…

Nitritul de sodi (Sodium Nitrite):
http://www.naturalnews.com/sodium_n…

Uleiurile hidrogente (Hydrogenated oils) (se poate include şi margarina):
http://www.naturalnews.com/hydrogen…

Sursele pentru această povestire includ:
Associated Press:
http://www.google.com/hostednews/ap…

CNN:
http://edition.cnn.com/2010/HEALTH/…

Lista produselor retrase de AAM (FDA):
http://www.accessdata.fda.gov/scrip…

Bineînţeles, acesta este unul dintre site-urile de încredere, în care se pot găsi explicaţii extrem de pertinente de ce aşa şi de ce nu aşa. Acum, şi Mike trebuie să trăiască, aşa că veţi găsi destule reclame şi oferte de produse pe care eu nu le consider naturale. Sau, prea naturale. Sau, doar pe jumătate naturale. De exemplu am găsit pe site-ul lui o reclamă făcută unui proces de „chelare” (http://www.naturalnews.com/027338_chelation_health_blood.html), proces care v-ar scăpa de metalele grele din organism, cu un produs care era prezentat anterior, într-un alt articol, ca un produs toxic (http://www.naturalnews.com/026258_zeolite_toxins_cilantro.html). EDTA. Fragmentul din materialul ultim, în care EDTA este prezentat ca NE-fiind un produs natural şi fără prea multe rezultate benefice concludente: „Agenţii de chelare care conţin EDTA sunt produse chimice produse prin metode sintetice. Acestea nu au demonstrat abilitatea de a extrage un spectru larg de metale grele toxice. Se pare că, uneori, EDTA dispersează metalele grele în alte ţesuturi şi organe în loc să faciliteze îndepărtarea completă.  Şi au existat rapoarte de efecte secundare serioase în urma chelării cu EDTA.”

Aşa cum am spus-o de mai multe ori, mai ales pe www.razvratit.blogspot.com, trebuie să ştii ce să înveţi şi ce nu. Documentarea şi educarea persoanei într-un număr cât mai mare de ramuri este un lucru benefic şi extrem de folositor, doar cei reduşi la minte declară că e un lucru comunist. Aşa cum zicea o rudă de-a mea: „Dacă ştii, nu te bagă nimeni în buzunar!”

ipocrizie: artă sau pornografie?

Posted: 8 Martie 2010 by razvratit in educaţie, ipocrizie, românia

Diferenţa dintre artă şi pornografie este  atât de mică încât ipocrizia omului nici nu o poate sesiza. Cei care pun eticheta de „artă” sau „pornografie” sunt şi ei nişte oameni, care au un anumit mod de a gândi şi o anumită percepţie asupra lucrurilor. Iar artiştii sunt şi ei, la rândul lor, tot oameni, cu trăirile lor şi modul lor de exprimare. Încercările unora de a se exprima şi ale altora de a impune anumite norme (de parcă arta ar trebui să aibă norme) vor duce întotdeauna la un conflict.

Mă voi referi, pe cât posibil, la această delimitare prin prisma luptei împotriva pornografiei. Dacă citim explicaţia a ceea ce înseamnă „pornografie” în limba română vedem că pornografie = scriere, desen, fotografie sau gravură obscenă; 1) Interpretare obscenă şi imorală a problemelor legate de sex. 2) Lucrare pretins artistică (scriere, desen, pictură, fotografie etc.), care prezintă scene obscene destinate a fi comunicate publicului. 3) Faptă sau vorbă obscenă. (acestea au fost preluate din DEX-ul online).

Însă pornografia are parte şi ea de aceeaşi discrepanţă care se manifestă în ipocrizia umană de câteva milenii. Dorinţa de a ascunde ceea ce deja este ascuns (organele geniale feminine) şi de a prezenta ceea ce deja este la vedere (organele geniale masculine) face ca orice om cu capul pe umeri şi creierul în cap să se întrebe ce minte răsucită a mai gândit şi aşa ceva. Însă aceasta este tendinţa actuală, perpetuată de vreo două milenii şi jumătate.

Astfel, o poză, o fotografie, o sculptură, o pictură care reprezintă un bărbat dezbrăcat ale cărui organe genitale sunt prezentat în mod explicit este considerată de majoritate ca o operă de artă, pe când o poză, o fotografie, o sculptură, o pictură care reprezintă o femeie ale cărei organe genitale sunt reprezentate explicit este considerată de majoritate pornografie. GREŞIT! Expunerea organelor genitale în public este catalogată exhibiţionism, atât la femei (deşi într-o măsură mult mai mică, dată tocmai de penuria de asemenea privelişti) cât şi la bărbaţi. Mai ales la bărbaţi. Dacă umbli gol pe stradă eşti arestat şi dus la poliţie. Dacă umbli goală pe stradă există un risc mic de a fi arestată şi dusă la poliţie.

Astfel se crează tendinţa de a preamări ceea ce nu se vede şi de a incrimina ceea ce se vede, precum şi tendinţa de a dezumaniza, umili şi priva de intimitate bărbatul în raport cu femeia, denunţând orice încercare de prezentare a organelor genitale feminine ca pornografie iar prezentarea, nu doar încercarea, organelor genitale masculine ca „artă”. Probabil că mintea mea nu mai funcţionează, dar când vorbim despre organele genitale, atât cele masculine cât şi cele feminine rămân organe genitale. Iar prezentarea acestora, sau expunerea acestora în public, nu este altceva decât pornografie.

Există o luptă acerbă dusă împotriva pornografiei faţă de copii, însă copii noştri sunt agresaţi vizual de pornografie la tot pasul. În cărţi, reviste, enciclopedii, site-uri, pe stradă, în parcuri şi, nu în ultimul rând în „mall-uri”, copiii noştri pot vedea organe genitale bărbăteşti prezentate explicit. Aceste imagini sunt o agresiune pentru acei pe care dorim să îi protejăm de aceleaşi imagini care apar la televizor sau pe internet. (Chiar în partea de sus a acestei platforme poţi „denunţa” un blog ca fiind xxx, dacă acesta prezintă ceva ce nu concordă cu părerea ta despre pornografie).

Imaginaţi-vă câţi copii, băieţi, dar mai ales fete (că doar ele sunt cele pe care încearcă toată lumea să le protejeze de asemenea imagini) au mers prin Mall Plaza şi au văzut acea statuie din bronz, care este pe deasupra o bătaie de joc la adresa frumuseţii trupului uman, care prezintă un bărbat pitic şi gras în puţa goală ţinând în palma dreaptă un alt bărbat în puţa goală care face cumpăna… Mă întreb cam ce a fost în mintea acelor copii, cam care au fost reacţiile lor, cam care au fost întrebărilor lor referitoare la ce reprezintă, dar în acelaşi timp mă îngrozesc gândindu-mă la posibilele răspunsuri ale unora dintre părinţi. De fapt, la ipocrizia acestora. Şi la ruşinea altora care nu ştiau cum să facă să scape cu faţa curată. Mă întreb cam ce s-ar fi întâmplat dacă în locul celor doi bărbaţi erau două femei, în aceleaşi poziţii (iar organele lor genitale erau prezentate explicit, nu ca fiind acoperite de pădurea neagră!).

Astfel de statui explicite, pornografice, se găsesc şi în parcuri, fiind expuse cu titlul de „sculpturi artistice”. În muzee unde se duc copiii cu şcoala, sau mai rău, cu grădiniţa, pentru culturalizare. Văd, se întreabă în sinea lor şi uneori adresează întrebările cu voce tare. Dar de cele mai multe ori dicută între ei. Şi din aproape în aproape, ştim cu toţii că doar toţi am fost copii, ajung să descopere sexul la o vârstă timpurie.

Multitudinea de prezentări explicite ale organelor sexuale masculine, precum şi o anumită „educaţie” din partea familiei, în special a mamei, impune o aparentă dezavuare a sexului în mintea femeii, pretinzându-se, nu-i aşa, că femeia nu este interesată de sex. Aceasta duce la alte tare ale societăţii, dar nu despre asta este vorba acum. Lipsa prezentării explicite a organelor sexuale feminine, precum şi educaţia primită din societate şi educaţia ne-primită din familie (afară de cea restrictivă), duce ca băieţii să pară mult mai interesaţi de sex decât fetele. Iar aici apare unul dintre extraordinarele şi „pretinsele” neînţelese contraste ale societăţii: bărbaţii, care, nu-i aşa, sunt mult mai „ahtiaţi” după sex, după vulvă, sunt cei care se plictisesc cel mai repede, în timp ce femeile care, nu-i aşa, nu sunt interesate câtuşi de puţin de sexul masculin, nu se plictisesc aproape deloc sau foarte rar. FALS! Femeile sunt mult mai interesate şi mai ahtiate după sex. Doar unul/una care e orb/oarbă şi surd/ă nu recunoaşte acest fapt real.

Exemplul cel mai concludent, dacă se poate spune aşa: spectacolele de striptease, în română de dezbrăcare în sexul gol. Dacă un bărbat se duce la spectacole în care femeile se dezbracă în sexul gol, este un depravat, un obsedat şi mai ştiu eu ce… Dacă o femeie se duce la un spectacol în care bărbaţii se dezbracă în sexul gol, ea este o persoană emancipată, care are dreptul de a face ce doreşte, etc., etc…. Nu voi povesti acum cam ce fac femeile la acest gen de spectacole …

Apoi,  dacă un băiat are în calculator poze cu femei goale (deşi multe dintre acestea, mai ales în ţările vorbitoare de limbă engleză, au regiunea acoperită de o pădure de păr, deci nu se vede absolut nimic) este considerat bolnav mental, debil, afemeiat, dependent de sex, limitat şi aşa mai departe. Femeile îşi ascund această dorinţă de a vedea bărbaţi goi prin simplul fapt că aceştia se găsesc aproape oriunde s-ar duce (parc, stradă, muzeu, „mall”).

Dacă şoferii de camioane au afişe cu femei goale, atunci ei sunt nişte dezaxaţi, nişte desfrânaţi, nişte obsedaţi, etc.

Să ne gândim şi la alte aspecte. Există tot felul de site-uri care au o tematică educativă, în sensul că te învaţă ceva. Cum ar fi, de pildă, un site cu dicţionar englez-român şi invers, dar care mai are şi alte legături către alte pagini ale aceluiaşi site, unde numai despre învăţare nu poate fi vorba. Site-ul cu pricina este http://www.dictionarenglezroman.ro/ în care copiii pot vedea poze cu organe genitale masculine prezentate explicit. Mai mult, celor care deţin site-ul li se pare amuzantă o poză în care o fetiţă de generală ţine în palmă testiculele unui manechin afişând o mimă oarecum „de plăcere” http://www.diseara.ro/ro/fun/poza-zilei/poza-zilei-2009-09-03.html. Tot pe acel site se poate vedea o imagine cu un bărbat gras, stând pe un fel de scuter, cu titlul „amuzant” „aşa arată moş crăciun vara, pe caniculă” (http://www.diseara.ro/ro/fun/poza-zilei/poza-zilei-2007-07-24.html?top=1)…

Însă site-urile în care apar femei dezbrăcate şi/sau ale căror organe genitale sunt prezentate explicit sunt catalogate ca fiind pornografice, motivele scăpându-mi în totalitate.

Prezentam într-o însemnare anterioară https://razvratit.wordpress.com/2010/03/03/sanatatea/ că se doreşte clasificarea faptului de a te gândi la sex ca boală mintală. Bărbatul este mult mai deschis decât femeia, din punctul de vedere al exprimării gândurilor sale, conceptul de a-şi învălui în mister gândurile fiindu-i destul de străin. Femeia este bine obişnuită cu acţiunile de învăluit şi ascundere, nefiindu-i greu să nu îşi dea pe faţă gândurile despre sex.

Mulţi cataloghează dorinţa femeii de a ascunde ceea ce este deja ascuns ca pudoare, drept la intimitate, etc., negând astfel dreptul bărbatului la intimitate. Bărbatul poate fi dezbrăcat şi expus ca un animal, dar dacă face singur acest lucru apar imediat acuzaţiile de exhibiţionism. Femeia nu poate fi dezbrăcată, ea trebuind să îşi ascundă „farmecele”, dar dacă alege să o facă, atunci trebuie privit totul ca o dorinţă personală şi o emancipare. Bărbatul nu are dreptul să aibă dorinţe personale, doar femeia. Bărbatul nu are dreptul de a fi liber să se desfăşoare aşa cum simte şi cum îi place. Doar femeia.

Foarte multe „opere de artă” prezintă femeia, atunci când nu acoperă organele sale genitale, ca pe o fiinţă asexuată, folosindu-se, probabil, de podoaba capilară din jurul vulvei, pe care „artiştii” aleg să nu o radă când e vorba despre opera lor, dar îşi doresc numai femei fără această podoabă în patul lor. De ce asexuată? Pentru simplul motiv că organul genital feminin nu este reprezentat decât printr-o formă abstractă, de continuare a corpului între picioare. Dacă nu ai ştii ce se află acolo, te-ai gândi că acea fiinţă ar fi putut să fie o femeie, dar că dezvoltarea i-a fost întreruptă şi astfel nu are sex. Neavând sex nu se poate reproduce. Neavând sex, înseamnă că urinează transpirând abundent între picioare…

Aspectul educativ este şi el unul foarte important şi, aproape întotdeauna omis, considerându-se, aberant, că băiatul oricum va învăţa din revistele „pornografice”. Prezentarea explicită a organelor sexuale masculine sau a celor feminine reprezintă şi un act de educare, de învăţare. Astfel, femeile au la dispoziţie materiale nenumărate, fără a fi considerate pornografice, din care tânăra poate învăţa despre cum arată, unde se află, ce fac şi aşa mai departe. De cealaltă parte, bărbaţii au la dispoziţie câteva materiale, extrem de vagi şi alambicate, marea lor majoritate secţiuni transversale din care nu se poate înţelege mare lucru, care nu fac decât să bage tânărul într-o şi mai mare ceaţă legat de organele sexuale feminine. Materialele care prezintă în mod explicit organele sexuale feminine sunt considerate, aproape în mod general, ca fiind materiale pornografice, astfel încât educaţia tânărului se face în modul cel mai tembel: pe ascuns. Dorinţa acestuia de a învăţa este privită, în special de către mamă, ca o dereglare. Lipsa cunoştinţelor în acest domeniu se răsfrânge apoi tot asupra tânărului care este considerat de cei din jurul său un retardat, un fătălău sau un homosexual. Neştiinţa acestuia în materie de organe genitale feminine duce la multe traume în rândul băieţilor, mai ales în primii ani de viaţă sexuală, când fetele, care cunosc suficiente lucruri despre organele sexuale masculine, găsesc că cea mai bună reacţie care există la neştiinţa băiatului este râsul, ironizarea şi bătaia de joc. Materialele explicite din şcoală se referă şi acestea, în cea mai mare parte la organele sexuale masculine, deci băieţii sunt iarăşi privaţi de cunoaştere.

Lipsa unei egalităţi în ceea ce priveşte cele două sexe, din punct de vedere sexologic, duce la discrepanţă imensă în comportamentul celor două sexe. Cu cât această discrepanţă apare la vârste mai fragede, cu atât impactul este mai mare mai târziu. Inegalităţile dintre cele două sexe se adâncesc, din păcate, pe zi ce trece. Lupta de a ascunde ceea ce este deja ascuns devine din ce în ce mai acerbă, oamenii comportându-se ca cei de acum 1500 de ani, însă pretinzând, ipocritic, că sunt în secolul al douăzeci şi unulea. Deşi comportamentul acesta este mai exacerbat la cei de credinţă musulmană, se poate observa o accentuare puternică a acestuia şi în rândurile celor de alte credinţe (creştină, iudaică, hiduistă şi budistă). Deşi teama de cotropirea musulmană creşte în fiecare zi în rândul multor creştini, reacţia acestora legată de sex se contopeşte tot mai mult cu cea a musulmanilor.

Crearea de „taine”, printre care cea mai stupidă este cea a „naşterii” sau mai bine zis a ieşiri omului în lume, nu duce decât la adâncirea discrepanţei dintre sexe. Adâncirea discrepanţei dintre modurile în care sunt privite, total aberant şi aleator, cele două sexe.

De asemenea, duce la acceptarea unei părţi din pornografie şi interzicerea celeilalte părţi. Ceea ce nu este nimic altceva decât IPOCRIZIE! Astfel, am descoperit un blog http://psisenzual.wordpress.com/ care face exact acelaşi lucru, postând nenumărate imagini şi planşe cu organe genitale masculine, chiar şi unele despre ejaculare, însă considerând că imaginile cu vulve sunt pornografie, singurele imagini existente legate de organele genitale feminine fiind câteva planşe (vreo 2) şi o singură imagine cu o vulvă.

Conform acestor păreri, organele genitale feminine sunt obsecene. Ele nu ar trebui expuse nicăieri, nicicând, nicicum. Ar trebui ca femeia să fie îmbrăcată, măcar în chiloţi, chiar şi atunci când face sex. Eventual şi atunci când se spală şi bărbatul se află prin preajmă. Organle genitale feminine reprezintă un lucru reprobabil, care nu ar fi trebuit să existe, de vreme ce expunerea acestora este considerată pornografie iar expunerea celor masculine, nu!

Toată această ipocrizie nu face decât să transmită mesaje distorsionate copiilor. Îi va educa total greşit, ducând astfel la discriminare şi privarea de intimitate a unei jumătăţi din numărul locuitorilor globului.

Neimplicarea organismelor acreditate, a celor care actualmente luptă împotriva formei feminine a pornografiei, a consiliilor şi asociaţiilor responsabile de ceea ce văd copiii din România ne duce uşor dar sigur spre o ţară asemenea Americii, în care expunerile de organe sexuale masculine sunt permise, iar cele de organe sexuale feminine nu, ducând astfel la discriminare.

sănătatea

Posted: 3 Martie 2010 by razvratit in sănătate

Un subiect destul de „la modă”, ca să să zic aşa, care, din păcate, tulbură şi nelinişteşte minţile oamenilor nu pentru că ar fi aceştia duşi cu pluta, ci pentru că dovezile sunt izbitoare şi aproape la tot pasul. Mai rămâne să şi doreşti să le vezi…

Astfel, de pe  http://www.naturalnews.com/028280_psychiatric_industry_disease_mongering.html aflăm că lucruri normale sunt clasificate ca dereglări, tulburări. De exemplu: dacă petreci mult timp gândindu-te la sex, eşti bolnav. Dacă nu crezi în ce spun (a se citi MINT) autorităţile, eşti bolnav. Dacă eşti un personaj anti-social, nu eşti doar anti-social ci eşti bolnav şi ai nevoie de îngrijire medicamentoasă. Copiii nu mai sunt pur şi simplu doar nefericiţi sau doar se manifestă „copilăreşte” (urlând, ţipând, bătând din picioare, etc.), ei sunt bolnavi suferind de „Boala de Dereglare Temperamentală asociată cu Disforia” (???)… Deci se pare că eu, şi alţii ca mine suferim de o formă sau alta de Boala de Sfidare şi de Opoziţie… Te doare mintea la ce sunt în stare să se gândească bravii psihologi!

Ca o completare a celor de mai sus, pe http://www.go4it.ro/internet/dependenta-de-internet-ar-putea-fi-trecuta-la-boli-mintale-5670302/ aflăm că dacă stai prea mult pe internet vei fi catalogat ca bolnav… Şi nu e singura dată când aud că autorităţile doresc să limiteze accesul oamenilor la internet (a se citi surse de informaţie necenzurate), declarând că cei care petrec prea mult timp pe internet sau care folosesc internetul într-un mod prea intens sunt bolnavi şi au nevoie de tratament… Mai mult, cică s-ar dori ca navigarea pe internet să fie clasifica drept infracţiune, ceea ce reprezintă un pas mai departe de dorinţa unor creiere „luminate” de a introduce tot felul de „permise de internet”.

Toate acestea apar în noul manual de diagnosticare psihiatrică din America.

Pentru că tot se vorbeşte despre chimicalele care ne sunt băgate cu forţa pe grumaz, am găsit o ştire care poate constitui o metodă de a scăpa de unele dintre aceste chimicale. Astfel, ne sunt oferite unele metode a scăpa de pesticide. Măsura cea mai importantă, nu doar pentru pesticide, ci pentru întreaga igienă, de a scăpa atât de chimicale cât şi de unii dăunători nu foarte blânzi cu corpul uman este SPĂLATUL. Spălatul pe mâini, spălarea produselor. Spălarea cu apă pentru o perioadă de cel puţin 30 de secunde pentru mâini. Unii îşi spală fructele sau legumele cu detergent. GREŞIT! Având în vedere câte chimicale conţine detergentul, nu faci altceva decât să măreşti doza îngurgitată. Spălarea ustensilelor, cu sau fără detergent (chimic), dar mai ales CLĂTIREA, după ce foloseşti detergentul chimic, este extrem de importantă. Cu cât clăteşti mai mult, cu atât mai bine. Acum să nu cădem în partea cealaltă, în care clăteşti şi uiţi să mai pleci de la chiuvetă… Mike ne oferă două produse de spălare perfect naturale şi cu putere crescută de curăţare:

Primul: 20 de picături de extract de seminţe de grapefruit, 1 lingură de bicarbonat de sodiu, 1 cană de oţet alb (de prefrat nu din alcool etilic), 1 cană de apă şi un spray.

Al doilea: 1 lingură de suc de lămâie (având în vedere că sarea de lămâie sau acidul citric este un aditiv alimentar, un E extrem de periculos, E 330, considerat unul extrem de cancerigen, este recomandat să nu se folosească), 1 lingură de oteţ alb (din nou, nu din cel fabricat din alcool etilic), 1 cană de apă şi un spray.

ATENŢIE: bicarbonatul de sodiu şi oţetul vor face spumă când vor fi amestecate, aşa că aveţi grijă în ce le amestecaţi.

După ce se folosesc aceste soluţii pentru curăţire, se lasă produsul 5-10 minute, după care se clăteşte bine cu apă. Sursa: http://www.naturalnews.com/028277_pesticides_fresh_produce.html

Unul dintre detergenţii pentru vase naturali, dar care nu mai sunt folosiţi, se face din apă,  oţet (nu din alcool etilic) şi zeamă de lămâie. Cantităţile sunt la alegere, în fucnţie de calitatea produselor, de aroma care se doreşte a fi obţinută şi de puterea de curăţare dorită (zeama de lămâie fiind un detartrant, şi curăţitor, puternic).

Nu de puţine ori am spus (şi am să mai spun) că dacă ai o ţidulă în mână nu înseamnă că şi ştii să faci ce scrie pe aceas hârtie. Nu de puţine ori am spus (şi am să mai spun) că doctorii sunt atât de slab pregătiţi, că nici bolile simple nu le pot diagnostica normal. Incompetenţa acestora se vede în ziarele şi ştirile din toată ţara. Însă nu doar la noi se întâmplă aşa ceva. chiar şi cei care se bat cu cărămida în piept, făcând zeci de filme despre calitate, competenţa şi dăruirea medicilor, americanii, au asemenea scursuri. Şi ne gândim că se bate monedă forte pe „teribilul” cancer de sân sau cel de uter, în urma căruia mor aproximativ câteva mii de femei, doar, comparativ cu numărul de morţi din spitale din cauza incompetenţei celor care sunt plătiţi să aibă grijă de ei. http://www.naturalnews.com/028274_hospitals_medical_error.html Anual, în SUA, mor 200.000 de oameni din cauza infecţuiile contractate în spiale şi a erorilor doctorilor. Nici măca accidentele de maşină, care sunt considerate a fi prima cauză a accidenteleor mortale care pot fi prevenite şi care atinge numărul de 50.000, nu se apropie de cel al victimelor ucise din iresponsabilitatea celor meniţi şi plătiţi să îi vindece. Ca să enumerăm doar acele erori care apar în acest articol, fără să mai pomenim de cele ale minunaţilor noştri doctori, vom vedea că, în SUA, erorile FRECVENTE de deces ar fi: erori în reţete şi operaţii sau alte proceduri aplicate la alte organe sau pe partea greşită a organismului. Cauzele FRECVENTE ale erorilor medicale includ privarea de somn de către cei care se îngrijesc d bolnavi, o slabă comunicare doctor-pacient, ajutori medicali în număr insuficient, documentare de slabă calitate şi scris neciteţ. SUNĂ FAMILIAR??? Sigur că da. Aceleaşi cauze, şi multe altele, sunt valabile şi la noi. Doar că mai adăugăm, starea deplorabilă a spitalelor, hrana la fel de deplorabilă, tratamentul aplicat de cadrele medicale şi de ajutorii medicali pacienţilor. Doar la prima aruncare de ochi.

Aceeaşi poveste se repetă încontinuu în toată lumea: lupta celor care doresc să consume produse naturale, neprocesate, ne-adăugite şi ne-iradiate cu cei care doresc cu tot dinadinsul ca noi să îngurgităm toate tâmpeniile lor, doar pentru că le aduc venituri materiale uriaşe. Lupta fermierilor din America care doresc să vândă lapte natural, de la ţâţa vacii, oricui doreşte să îl consume se loveşte de un zid făcut din tot soiul de lingăi de pe lângă marii bogătaşi, propritari de fabrici de pasteurizat şi procesat lapte şi produse din lapte. http://www.washingtontimes.com/news/2010/mar/02/raw-milk-fans-fight-bans/?page=3

De mii de ani, omul a consumat laptele aşa cum curge el din ţâţă (fie ea de mamă, vacă, capră sau oaie) şi nu s-a mai plâns că plin de bacterii şi alţi microbi. Mă mir că nu obligă femeile să se mulgă şi să pasteurizeze laptele… Motivele, aşa cum se ştie, sunt din cele mai puerile. Că ar fi bacterii, că ar fi microbi, că ar fi mizerie… Însă motivul principal este calitatea laptelui natural comparat cu cel pasteurizat. Prin fierbere, nu doar laptele, ci multe alte produse, îşi pierd din proprietăţi şi din calităţile nutriţionale, o serie de proteine fiind distruse de căldură, şi nu numai.

Nimeni nu spune că trebuie să punem gura la ţâţa vacii şi să sorbim de acolo, sau că trebuie să bem lapte plin de fân sau de urme de bălegar. Este normal ca văcarul să se asigure că există un minim de igienă în procesul de colectare al laptelui, sau al producerii diferitelor produse din acesta. Însă procesarea, iar în unele cazuri, reprocesarea de nenumărate ori, duce la un lapte steril, fără nicio valoare nutriţională, fără nicio proteină.

Apoi mai există şi aspectul moral. Nu poţi obliga pe cine nu doreşte să consume un anumit tip de hrană. Este împotriva drepturilor fundamentale ale omului. Este normal ca aceştia să îşi asume riscul consumării produsului, însă nimeni nu ar trbeui să fie obligat să consume produse procesate, doar pentru că „aşa considerăm noi că e bine pentru voi… sic!”

O altă găselniţă a celor care ne conduc: dacă dormi mai puţin sau mai mult de 6-7 ore sau mai puţin eşti predispus la îngrăşare… Tendinţa de rigidizare, de robotizare este fantastică. Dorinţa de a crea omul care să răspundă unor comenzi ca un animal de laborator este din ce în ce mai evidentă. http://www.reuters.com/article/idUSTRE62059F20100301?feedType=nl&feedName=ushealth600

Trecând peste generalizarea aberantă, conform căreia toţi pacienţii trebuie trataţi cum se specifică în carte, se poate observa şi o dorinţă cruntă de aliniere şi uniformizare a dorinţelor şi nevoilor umane. nu toţi oamenii sunt la fel. Foarte rar găseşti doi oameni la fel. Este una dintre marile erori care se fac în spitale şi din care mor oameni. Om avea corpuri asemănătoare, dar nu suntem la fel. Nu funcţionăm la fel. Unuia îi place frigul, altuia nu. Unuia îi place apa, altuia nu. Şi aşa mai departe…

Tembelismul celor care consideră omul doar un robot cu organele aşezate într-o anumită ordine şi care funcţionează identic, indiferent de individ, nu are margini.

Mă întreb, probail că degeaba, când oamenii vor re-învăţa să fie oameni? Când vor re-învăţa să îi privească pe cei din jur ca fiind ei înşişi? când vor avea grijă să nu facă nimănui ceea ce lor nu le place să li se facă?

Voi mai apuca să văd toate acestea în viaţa asta? Sincer, mă îndoiesc!

Din nou guvernanţii ţin cu tot dinadinsul să arate lumii cât de ipocriţi şi de nesimţiţi sunt. Ministerul de Interne urla că nu are bani de măriri de salarii, ba mai mult se vor face reduceri salariale, „că aşa a fost înţelegerea cu FMI-ul”, de parcă epoletului îi pasă de înţelegerea hoţilor de la conducere cu FMI-ul, că vor disponibiliza oameni, că nu au bani să cumpere maşini performante cu care să prindă ticăloşii, că nu au oameni suficienţi pentru a fluidiza zonele cu trafic intens, precum şi multe alte asemenea plângeri de ochii prostimii.

Dar uite că totuşi s-au scobit în cur şi au scos 11 milioane şi un sfert de iepuroi pe care i-au aruncat pe Loganuri noi dotate cu radare nedetectabile. Îţi dai seama? … Bănuiesc că sunt Loganuri de 1,4 MPI, care abia dacă ating 130 km/h şi care costă, de fapt, cam 5000 de iepuroi. Dar au radare nedetectabile. Care costă cam 20.000 de iepuroi bucata…

Mulţi sar cu gura că e un lucru bun, că aşa vor fi potoliţi vitezomanii şi că se vor micşora accidentele… Voi chiar sunteţi spălaţi de tot pe creiere? Chiar nu mai puteţi admite nici ceea ce vedeţi cu ochii? Chiar credeţi că cei care au maşini cu multe sute de cai putere vor păţi ceva? Că nu au PCR? Cât despre accidente… Să fim serioşi, dar sunt atât de multe alte accidente care nu au loc exclusiv din cauza vitezei…

În primul rând, drumurile au fost, sunt şi vor fi făcute pentru a te deplasa rapid. Ce rost are să mergi cu 40 km/h cu maşina, când badea Cârţan te poate depăşi călare? Sau Marcicuţa trece pe lângă tine cu atelajul zburdând cu 50 km/h? Drumurile au fost concepute pentru deplasarea rapidă între diferite locuri, altfel rămâneam tot la drumurile de acum 200 de ani. (nu că astea ar fi teribil de avansate)

Apoi, locul de amplasare al radarelor (nu doar cele noi)  la noi nu denotă sub nicio formă dorinţa poliţiei de a preveni accidentele, ci doar de a face rost de ceva bani la buget şi o şpagă pentru miliţieni. Având în vedere starea extrem de proastă a drumurilor, inexistenţa marcajelor pe multe tronsoane, ascunderea indicatoarelor după diferite obstacole (copaci, stâlpi, etc.), amplasarea absolut aberantă şi ilogică a unor indicatoare cu limitare drastică de viteză (de la 90 la 30 de km/h pe drum drept, în afara localităţilor şi fără niciun motiv real) doar având în vedere faptul că pentru a reduce viteza ai nevoie de câteva secunde şi câţiva zeci de metri, ascunderea angajaţilor Ministerului de Interne în spatele altor maşini, a copacilor, gardurilor, etc., în scopul de a nu descoperiţi decât atunci când îţi rânjesc victorioşi din spatele bastonului, precum şi multe asemenea fapte demne de un poliţai, nu indică absolut deloc dorinţa de prevenire a faptelor dăunătoare, ci doar setea de bani. Ţinând cont şi de faptul că există un plan de amenzi care trebuieşte îndeplinit, înţelegem mai bine dorinţa acestora de a nu preveni faptele provocatoare de penalităţi, ci mai degrabă de prindere asupra faptului a „infractorilor”.

Exemple de asemenea comportament abundă şi dacă s-ar putea face un dosar cu „vitezomanii” care au luat amenzi pentru doar 5-6 km/h în plus, pentru că dacă scrie în lege, trebuies executat, nu-i aşa?…, ne-ar trebui o macara care să îl ridice. Faptul că sunt atâtea tronsoane de drum, atât în Bucureşti, cât şi în ţară, pe care limitele de viteză mult diminuate nu au nicio logică, firească, nu denotă dorinţa celor îndrituiţi de a fluidiza traficul, şi aşa extrem de aglomerat, ci doar de a pune piedici în plus şi de „a mai ciupi câte ceva”. Lipsa unor drumuri  care să ocolească localităţile (care de multe ori nu au trafic pietonal, însă prin care umblă tot felul de căruţe şi animale) şi lipsa unor autostrăzi care să aibă un termen de garanţie mai mare decât o maşină făcută de bunicu în garaj face ca mulţi participanţi la trafic să depăşească cu mai mult sau mai puţin viteza impusă de lege. Nu iau apărarea tembelilor care se cred la slalom viteză, uitând că este vorba, în primul rând, de viaţa celor de lângă ei. Însă nu iau apărarea nici celor care abia se târâie, motivând că mai bine mai târziu decât niciodată. Acestora le recomand, în spiritul acestei pretinse explicaţii logice, folosirea bicicletelor, tricletelor, trotinetelor, etc., care, bineînţeles, că pot fi folosite, mai ales, pe trotuar, unde riscul unui accident mortal, nu-i aşa, este extrem de redus… Sau nu… Dar având în vedere că majoritatea momâilor sunt de sex feminin, iar folosirea unor dispozitive atât de rudimentare implică şi un efort fizic, vom vedea din ce în ce mai multe maşini duduind în viteza a doua, în timp ce şoferele (femininul de la şofer, nu? şoferiţă este un diminutiv, iar eu am văzut nişte şofere mai mari ca mine) se întreabă de ce trece melcul ca acceleratul pe lângă ele, iar din maşină iese fum…

Atunci când ţara ar avea drumuri pe care se poţi da cu maşina fără să fi nevoit să te tot opreşti din 50 în 50 de metri din cauza căruţelor, animalelor, oamenilor şi, nu în ultimul rând, al gropilor, atunci nimeni nu ar avea vreun motiv să se plângă că există şi radare, de ultimă generaţie sau nu. Dar când tu ca propritar de mijloc de transport cu motor plăteşti tot felul de dări, pe faţă sau ascunse, la stat pentru drumuri, însă nu ai drumuri pe care să circuli, iar anumite personaje consideră aşezarea de indicatoare aberante doar pentru a face burta mare, mie îmi sună a lipsă de respect faţă de cel care îţi plăteşte salariul. Când faci un drum de 500 de km făcând slalom printre gropi şi frânând de fiecare datâ când vezi câte un indicator aberant, astfel încât în loc de 5-6 ore, cât ar fi normal, tu faci 10-12, mi se pare bătaie de joc să stai la pândă, sărind ca tâlharul la drumul mare şi „amendând infractorul/infractoarea (deşi femeile scapă mai uşor)”.

Mulţi urlă că viteză ucide. Bineînţeles că atunci când eşti vreun puţoi sau puţoaică de tată sau mamă de bani gata şi care ai primit la 18 ani o maşină cu n-şpe sute de cai putere sub crăcane, iar microbul vitezei aleargă de nebun prin sânge, şansele de supravieţuire sunt extrem de mici. Scoţând din calcul aceşti/aceste teribilişti/teribiliste, vom vedea că viteza în sine nu ucide aşa de mult cum ucid alte cauze: neadaptarea vitezei la condiţiile de mers, vorbitul la telefon sau scrirea de mesaje pe HI5, machiatul din 5 în 5 secunde în oglindă, indecizia de a apăsa pedala de frână, şi în special condusul maşinii sub influenţa alcoolului sau a drogurilor (cineva se plângea că doi miliţieni erau ascunşi la ieşirea dintr-o discotecă şi opreau toate maşinile… nici cu prea multe carnete suspendate nu s-a lăsat, ştiind cam ce tip de persoane frecventează aceste localuri şi cam ce se consumă în spatele uşilor lor). Oboseala accentuată este un alt factor major în statistica accidentelor de maşină. Marea majoritate a accidentelor care au loc în astfel de cazuri se întâmplă la viteze mai mici de 80 de km/h, viteză care nu poate fi considerată în niciun caz o viteză de vitezoman, altfel ne-am întoarce în epoca primelor maşini care abia treceau de 30 de km/h, când se considera că nu se va putea depăşi 40 de km/h din cauza rezistenţei aerului la înaintarea maşinii cu o asmenea viteză.

În România mor mai mulţi oameni de boli de inimă, de cancer, de ciroză şi alte boli, decât cei din urma accidentelor de maşină. Bineînţeles, nu înseamnă că trebuie să ignorăm toate aceste morţi, însă aici factorul principal este iresponsablitatea. Iar, din câte ştiu eu, o acţiune coercitivă nu va face pe nimeni mai responsabil. O pregătire corespunzătoare, o educaţie corespunzătoare este mult mai potrivită şi bine-venită decât cumpărarea unor mijloace care să ducă la aplicarea de sancţiuni.

Dar studiind unele surse, printre care şi http://www.valentine1.com/pop/whatispop.asp, vom vedea că însuşi fabricantul (ca de atâtea ori) anunţă că produsul nu este chiar aşa cum se trâmbiţează. “A note of caution: Information derived during the POP burst is non-evidential… Citations should not be issued based solely on information derived from the POP burst.” Apoi se explică faptul că pentru a trimite microunda pentru citire, aparatul trebuie să menţină frecvenţa constantă, ceea ce în cazul unui aparat care este închis, se declanşează şi se închide în aproximativ 68 de milisecunde, nu se întâmplă, deoarece frecvenţa metalului din care este făcut oscilatorul de frecvenţă nu atinge frecvenţa de referinţă decât când ajunge la temepratura prestabilită. Ceea ce nu se poate întâmpla într-un interval de 68 de milisecunde. Deci, practic, producătorul nu a făcut altceva decât să ofere pe piaţă un produs „în stare beta” pe care să îl testeze pe cei suficient de handicapaţi să plătească pentru el. Din nefericire pentru români, Ministerul nostru de Interne, şi cei care au aprobat plata de la buget a acestor dispozitive, au dovedit încă odată nivelul inteligenţei pe care o posedă. Nu numai că producătorul specifică în manualul de utilizare faptul că datele măsurate nu pot constitui probe în tribunal, ba chiar ţine să specifice pentru cei mai săraci cu duhul şi cu înţelegerea că nu trebuiesc emise amenzi bazate pe datele oferite de aceste aparate. Dar, probabil, cum se întâmplă cam de fiecare dată, mai ales la noi, cineva, undeva, trebuia să ia un comision gras, sau avea neoie de o tranzacţie mare pe spinarea cetăţeanului român.

Apoi să studiem problema din alt punct de vedere: aşa cum se ştie cam tot ce se face la un moment dat este trâmbiţat (şi crezut de multă prostime) ca fiind imposibil de-; indestructibil, nedetectabil, etc. Dar, tot aşa cum se ştie, nu durează mult şi apar şi soluţiile. Cam ca în cazul viruşilor şi antiviruşilor. Cine profită de pe urma existenţei viruşilor? Firmele care produc antiviruşi. Credeţi că nu s-ar putea descoperi acei „terorişti” care ne „terorizează” calculatoarele? Ba da, dar ce te faci dacă ei sunt aceeaşi cu cei care îţi oferă soluţia, antivirusul? La fel se întâmplă şi cu aceste dispozitive. Apare un sistem „revoluţionar” (a se citi pseudo-revoluţionar) pe care statele îl cumpără în speranţa că vor scăpa de cei care au aparate de detectare a vechilor aparate, însă la puţin timp apar şi dispozitivele care detectează şi aceste „aparate de ultimă generaţie, nedetectabile”. Totul este doar un joc comercial, în care câştigă doar o mână de „şmecheri”, iar restul proştilor plătesc.