altă grozăvie „made in Romania”

Posted: 2 Martie 2010 by razvratit in românia
Etichete:

Din nou guvernanţii ţin cu tot dinadinsul să arate lumii cât de ipocriţi şi de nesimţiţi sunt. Ministerul de Interne urla că nu are bani de măriri de salarii, ba mai mult se vor face reduceri salariale, „că aşa a fost înţelegerea cu FMI-ul”, de parcă epoletului îi pasă de înţelegerea hoţilor de la conducere cu FMI-ul, că vor disponibiliza oameni, că nu au bani să cumpere maşini performante cu care să prindă ticăloşii, că nu au oameni suficienţi pentru a fluidiza zonele cu trafic intens, precum şi multe alte asemenea plângeri de ochii prostimii.

Dar uite că totuşi s-au scobit în cur şi au scos 11 milioane şi un sfert de iepuroi pe care i-au aruncat pe Loganuri noi dotate cu radare nedetectabile. Îţi dai seama? … Bănuiesc că sunt Loganuri de 1,4 MPI, care abia dacă ating 130 km/h şi care costă, de fapt, cam 5000 de iepuroi. Dar au radare nedetectabile. Care costă cam 20.000 de iepuroi bucata…

Mulţi sar cu gura că e un lucru bun, că aşa vor fi potoliţi vitezomanii şi că se vor micşora accidentele… Voi chiar sunteţi spălaţi de tot pe creiere? Chiar nu mai puteţi admite nici ceea ce vedeţi cu ochii? Chiar credeţi că cei care au maşini cu multe sute de cai putere vor păţi ceva? Că nu au PCR? Cât despre accidente… Să fim serioşi, dar sunt atât de multe alte accidente care nu au loc exclusiv din cauza vitezei…

În primul rând, drumurile au fost, sunt şi vor fi făcute pentru a te deplasa rapid. Ce rost are să mergi cu 40 km/h cu maşina, când badea Cârţan te poate depăşi călare? Sau Marcicuţa trece pe lângă tine cu atelajul zburdând cu 50 km/h? Drumurile au fost concepute pentru deplasarea rapidă între diferite locuri, altfel rămâneam tot la drumurile de acum 200 de ani. (nu că astea ar fi teribil de avansate)

Apoi, locul de amplasare al radarelor (nu doar cele noi)  la noi nu denotă sub nicio formă dorinţa poliţiei de a preveni accidentele, ci doar de a face rost de ceva bani la buget şi o şpagă pentru miliţieni. Având în vedere starea extrem de proastă a drumurilor, inexistenţa marcajelor pe multe tronsoane, ascunderea indicatoarelor după diferite obstacole (copaci, stâlpi, etc.), amplasarea absolut aberantă şi ilogică a unor indicatoare cu limitare drastică de viteză (de la 90 la 30 de km/h pe drum drept, în afara localităţilor şi fără niciun motiv real) doar având în vedere faptul că pentru a reduce viteza ai nevoie de câteva secunde şi câţiva zeci de metri, ascunderea angajaţilor Ministerului de Interne în spatele altor maşini, a copacilor, gardurilor, etc., în scopul de a nu descoperiţi decât atunci când îţi rânjesc victorioşi din spatele bastonului, precum şi multe asemenea fapte demne de un poliţai, nu indică absolut deloc dorinţa de prevenire a faptelor dăunătoare, ci doar setea de bani. Ţinând cont şi de faptul că există un plan de amenzi care trebuieşte îndeplinit, înţelegem mai bine dorinţa acestora de a nu preveni faptele provocatoare de penalităţi, ci mai degrabă de prindere asupra faptului a „infractorilor”.

Exemple de asemenea comportament abundă şi dacă s-ar putea face un dosar cu „vitezomanii” care au luat amenzi pentru doar 5-6 km/h în plus, pentru că dacă scrie în lege, trebuies executat, nu-i aşa?…, ne-ar trebui o macara care să îl ridice. Faptul că sunt atâtea tronsoane de drum, atât în Bucureşti, cât şi în ţară, pe care limitele de viteză mult diminuate nu au nicio logică, firească, nu denotă dorinţa celor îndrituiţi de a fluidiza traficul, şi aşa extrem de aglomerat, ci doar de a pune piedici în plus şi de „a mai ciupi câte ceva”. Lipsa unor drumuri  care să ocolească localităţile (care de multe ori nu au trafic pietonal, însă prin care umblă tot felul de căruţe şi animale) şi lipsa unor autostrăzi care să aibă un termen de garanţie mai mare decât o maşină făcută de bunicu în garaj face ca mulţi participanţi la trafic să depăşească cu mai mult sau mai puţin viteza impusă de lege. Nu iau apărarea tembelilor care se cred la slalom viteză, uitând că este vorba, în primul rând, de viaţa celor de lângă ei. Însă nu iau apărarea nici celor care abia se târâie, motivând că mai bine mai târziu decât niciodată. Acestora le recomand, în spiritul acestei pretinse explicaţii logice, folosirea bicicletelor, tricletelor, trotinetelor, etc., care, bineînţeles, că pot fi folosite, mai ales, pe trotuar, unde riscul unui accident mortal, nu-i aşa, este extrem de redus… Sau nu… Dar având în vedere că majoritatea momâilor sunt de sex feminin, iar folosirea unor dispozitive atât de rudimentare implică şi un efort fizic, vom vedea din ce în ce mai multe maşini duduind în viteza a doua, în timp ce şoferele (femininul de la şofer, nu? şoferiţă este un diminutiv, iar eu am văzut nişte şofere mai mari ca mine) se întreabă de ce trece melcul ca acceleratul pe lângă ele, iar din maşină iese fum…

Atunci când ţara ar avea drumuri pe care se poţi da cu maşina fără să fi nevoit să te tot opreşti din 50 în 50 de metri din cauza căruţelor, animalelor, oamenilor şi, nu în ultimul rând, al gropilor, atunci nimeni nu ar avea vreun motiv să se plângă că există şi radare, de ultimă generaţie sau nu. Dar când tu ca propritar de mijloc de transport cu motor plăteşti tot felul de dări, pe faţă sau ascunse, la stat pentru drumuri, însă nu ai drumuri pe care să circuli, iar anumite personaje consideră aşezarea de indicatoare aberante doar pentru a face burta mare, mie îmi sună a lipsă de respect faţă de cel care îţi plăteşte salariul. Când faci un drum de 500 de km făcând slalom printre gropi şi frânând de fiecare datâ când vezi câte un indicator aberant, astfel încât în loc de 5-6 ore, cât ar fi normal, tu faci 10-12, mi se pare bătaie de joc să stai la pândă, sărind ca tâlharul la drumul mare şi „amendând infractorul/infractoarea (deşi femeile scapă mai uşor)”.

Mulţi urlă că viteză ucide. Bineînţeles că atunci când eşti vreun puţoi sau puţoaică de tată sau mamă de bani gata şi care ai primit la 18 ani o maşină cu n-şpe sute de cai putere sub crăcane, iar microbul vitezei aleargă de nebun prin sânge, şansele de supravieţuire sunt extrem de mici. Scoţând din calcul aceşti/aceste teribilişti/teribiliste, vom vedea că viteza în sine nu ucide aşa de mult cum ucid alte cauze: neadaptarea vitezei la condiţiile de mers, vorbitul la telefon sau scrirea de mesaje pe HI5, machiatul din 5 în 5 secunde în oglindă, indecizia de a apăsa pedala de frână, şi în special condusul maşinii sub influenţa alcoolului sau a drogurilor (cineva se plângea că doi miliţieni erau ascunşi la ieşirea dintr-o discotecă şi opreau toate maşinile… nici cu prea multe carnete suspendate nu s-a lăsat, ştiind cam ce tip de persoane frecventează aceste localuri şi cam ce se consumă în spatele uşilor lor). Oboseala accentuată este un alt factor major în statistica accidentelor de maşină. Marea majoritate a accidentelor care au loc în astfel de cazuri se întâmplă la viteze mai mici de 80 de km/h, viteză care nu poate fi considerată în niciun caz o viteză de vitezoman, altfel ne-am întoarce în epoca primelor maşini care abia treceau de 30 de km/h, când se considera că nu se va putea depăşi 40 de km/h din cauza rezistenţei aerului la înaintarea maşinii cu o asmenea viteză.

În România mor mai mulţi oameni de boli de inimă, de cancer, de ciroză şi alte boli, decât cei din urma accidentelor de maşină. Bineînţeles, nu înseamnă că trebuie să ignorăm toate aceste morţi, însă aici factorul principal este iresponsablitatea. Iar, din câte ştiu eu, o acţiune coercitivă nu va face pe nimeni mai responsabil. O pregătire corespunzătoare, o educaţie corespunzătoare este mult mai potrivită şi bine-venită decât cumpărarea unor mijloace care să ducă la aplicarea de sancţiuni.

Dar studiind unele surse, printre care şi http://www.valentine1.com/pop/whatispop.asp, vom vedea că însuşi fabricantul (ca de atâtea ori) anunţă că produsul nu este chiar aşa cum se trâmbiţează. “A note of caution: Information derived during the POP burst is non-evidential… Citations should not be issued based solely on information derived from the POP burst.” Apoi se explică faptul că pentru a trimite microunda pentru citire, aparatul trebuie să menţină frecvenţa constantă, ceea ce în cazul unui aparat care este închis, se declanşează şi se închide în aproximativ 68 de milisecunde, nu se întâmplă, deoarece frecvenţa metalului din care este făcut oscilatorul de frecvenţă nu atinge frecvenţa de referinţă decât când ajunge la temepratura prestabilită. Ceea ce nu se poate întâmpla într-un interval de 68 de milisecunde. Deci, practic, producătorul nu a făcut altceva decât să ofere pe piaţă un produs „în stare beta” pe care să îl testeze pe cei suficient de handicapaţi să plătească pentru el. Din nefericire pentru români, Ministerul nostru de Interne, şi cei care au aprobat plata de la buget a acestor dispozitive, au dovedit încă odată nivelul inteligenţei pe care o posedă. Nu numai că producătorul specifică în manualul de utilizare faptul că datele măsurate nu pot constitui probe în tribunal, ba chiar ţine să specifice pentru cei mai săraci cu duhul şi cu înţelegerea că nu trebuiesc emise amenzi bazate pe datele oferite de aceste aparate. Dar, probabil, cum se întâmplă cam de fiecare dată, mai ales la noi, cineva, undeva, trebuia să ia un comision gras, sau avea neoie de o tranzacţie mare pe spinarea cetăţeanului român.

Apoi să studiem problema din alt punct de vedere: aşa cum se ştie cam tot ce se face la un moment dat este trâmbiţat (şi crezut de multă prostime) ca fiind imposibil de-; indestructibil, nedetectabil, etc. Dar, tot aşa cum se ştie, nu durează mult şi apar şi soluţiile. Cam ca în cazul viruşilor şi antiviruşilor. Cine profită de pe urma existenţei viruşilor? Firmele care produc antiviruşi. Credeţi că nu s-ar putea descoperi acei „terorişti” care ne „terorizează” calculatoarele? Ba da, dar ce te faci dacă ei sunt aceeaşi cu cei care îţi oferă soluţia, antivirusul? La fel se întâmplă şi cu aceste dispozitive. Apare un sistem „revoluţionar” (a se citi pseudo-revoluţionar) pe care statele îl cumpără în speranţa că vor scăpa de cei care au aparate de detectare a vechilor aparate, însă la puţin timp apar şi dispozitivele care detectează şi aceste „aparate de ultimă generaţie, nedetectabile”. Totul este doar un joc comercial, în care câştigă doar o mână de „şmecheri”, iar restul proştilor plătesc.

Comentarii
  1. eufrosin spune:

    Exact gandurile mele. Asta nu-i razvratire, ci bun simt. Ei s-au razvratit de la ce e normal si asezat.

    • razvratit spune:

      Vezi tu, Eufrosine, mulţi avem aceleaşi gânduri şi năzuinţi… Dar unii dintre noi, nu dau nume şi nici nu arăt cu degetul, se împiedică în titulaturi, denumiri, categorisiri… Sper că înţelegi la ce mă refer.
      Numai bine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s