iarăşi, Roşia Montana

Posted: 23 Septembrie 2010 by razvratit in ajutor, ATENŢIE!!!, atitudine, conspiraţii, crime, dreptate, evenimente, libertate, naţionalitate, românia, Roşia Montana, terorism, tragedii

Căutând să văd cine mi-a mai călcat pragul, am ajuns să aflu că RMGC (printre altele) este foarte interesată de orice se scrie pe blogosferă despre acest subiect. Şi ce face ea? Bănuiesc, pentru că nu pot spune „cu siguranţă“, trimite tot soiul de farfurişti provocatori la mitingurile organizate împotriva nemerniciei companiei şi a celor care trebuie să dea avize în numele românilor. Cu siguranţă că individul care s-a băgat în seamă astăzi la mitingul Partidului Pentru Patrie cu manifestanţii căutând pe „cel mai reprezentativ din ei“ era unul dintre aceşti provocatori plătiţi de RMGC. Mă bucur că reprezentanţii partidului nu i-au făcut jocurile.

Să revin. Am găsit o însemnare excelentă pe blogul lui Pântea Claudiu-Constantin. O voi prezenta în cele ce urmează în întregime.

Subject: Reacţie la Roşia Montana

De curand am dat peste acest mesaj in casuta mea de meil si daca e adevarat tot ce se spune aici,(zic asta ptr ca nu am cum sa fac eu cercetari amanuntite acum, dar cred insa ca nu se apuca nimeni sa inventeze asa ceva), e grav ce se intampla cu noi si cu tara aceasta, pe care inaintasii nostri au aparat-o cu pretul vietii lor, si pe care azi, cu tristete, constatam ca cei ce o conduc, o vand fara nici o remuscare pasandu-le doar de traiul, interesele, si viitorul lor strict personal din prezent!… PACAT… Mare pacat. !
ROMANIA TREZESTE-TE!!!

Cititi si dati mai departe!

_________________________________________________________

Urmeaza pasii marunti ai Germaniei+Ungaria pe de-o parte si Israelului pe alta parte,care si-a indeplinit misiunea: ne-au cumparat deja. Prim-ministrul Israelului a raportat in kneset ca misiunea de a cumpara Romania a fost indeplinita.

Subject: Reactie la Rosia Montana – trimiteti mai departe

Pentru ca urmasii nostri sa mai afle vreodata cine au fost stramosii al caror sange le curge in vene , Trimiteti mai departe !

Mai jos este un material care TREBUIE SA CIRCULE. E singura forma de protest deocamdata. Sunt informatii despre Rosia Montana si despre valoarea ei fizica, despre valoarea spirituala a zonei si mai ales despre valoarea romanului si a Romaniei, aici si in lume. Am decis sa anexez citeva fotografii facute de subsemnatul in zona acum circa 3 ani. AM VAZUT GALERIILE DACO-ROMANE DE PESTE 2000 DE ANI! EXISTA! NU SUNT O MINCIUNA!
Acolo se ascunde un tezaur urias ce nu va putea fi masurat nicicind in bani! Am gasit ghidul local recomandat (clandestin, in soapta, la ureche! – dureros!) care stie foarte multe (nu din presa!) si care ne-a dus in adincurile pamintului. Si mai ales ale istoriei. Si cind am iesit la suprafata ne-am dat seama in ce hau fara fund de fapt suntem pe cale sa fim aruncati.

Cezar Anicai

Iasi , mai 2010
” …Rosia Montana este cea mai veche localitate din Romania , atestata de la anul 131 dupa Hristos.
..De-a lungul istoriei, ispita aurului a atras aici toate neamurile Europei, facand din Rosia un orasel cosmopolit.
..Din Rosia s-au ridicat, de-a lungul timpului, multi luptatori ardeleni, cum au fost Simion Balint, George Gritta, luptator in revolutia de la 1848, alaturi de Avram Iancu..
..In Rosia, stradutele inguste si pietruite, casele de patrimoniu, construite in stil baroc de arhitecti italieni (Strada siciliana), in urma cu aproape doua sute de ani, te transporta in alt timp..
…Ultimele 330 de tone de aur si 1680 de argint vor sa fie exploatate, pana la ultima roca de minereu, de compania Gold Corporation, careia i-a fost concesionata exploatarea.

..Doar douazeci de mii de dolari pe an plateste statului roman compania Gold Corporation, chiria pentru concesiunea a 520 de kilometri patrati, inima de aur a Apusenilor.
Concesiunea s-a facut pe 20 de ani, din 1997, deci ar mai fi inca sapte ani de-acum incolo.
..Vedem zilnic cum angajatii companiei intra in galerii, sub pretextul ca iau probe si fac masuratori, pana ce vor incepe oficial exploatarea, dar nimeni nu-i controleaza daca iau sau nu iau aur de-acolo…
..Uraniul ni l-au exploatat rusii in totalitate, iar acum vom ramane si fara aur, daca romanii nu se trezesc la timp.

De la Bucuresti sau din alta parte a lumii nu-si dau seama de dimensiunile reale ale tragediei de la Rosia Montana , iar cand vin aici si afla adevarul, sunt izbiti de anormalitatea acestei situatii, de lipsa de reactie a Guvernului si a administratiei locale, fata de aceasta stare de lucruri.
Toti scriu acolo ca nu-si pot inchipui ca vestigiile istorice, galeriile romane, bisericile si cimitirele istorice, bucati intregi de munte s-ar narui intr-un iaz de cianura.

Toti ne incurajeaza sa rezistam! Toti vor sa fie de folos cu ceva, un lucru cat de marunt. Solidaritatea aceasta de la om la om face mai mult decat orice gest politic din departare, si acesta indelung asteptat.

„Rezistati! Rezistati!” ne indeamna toata lumea, dar nu e usor, sa stiti, sa-ti traiesti viata ca in vitrina, observat, filmat si fotografiat tot timpul, pandit din fata casei, spionat obstructionat in orice faci sau ai intentia sa incepi. E o tensiune continua care slabeste numai de vineri dupa amiaza pana luni dimineata, atunci cand „observatorii” Gold-ului se aduna de pe ulite, unde se plimba in costumele lor spilcuite si cu ochelari negri la ochi,
plini de emfaza (vezi Doamne, au cumparat aproape tot si ei sunt stapanii Rosiei), si pleaca cu masinile lor scumpe in week-end. Abia atunci, noi putem sa lasam garda jos si sa traim, sa ne strigam bucuriile sau sa ne plangem necazurile, pe un ton de normalitate.

Si cum sa nu ravneasca la aurul Apusenilor, cand in el sunt, in procente mai mari decat oriunde in lume, si metalele rare atat de cautate de industria constructoare de nave spatiale: titan, vanadiu, wolfram, molibden.

Daca macar un singur om va ramane aici si nu-si va vinde proprietatea, compania nu va putea sa treaca peste el. Cred cu tarie ca nu ne luptam cu morile de vant si ca lupta noastra nu e in zadar.Nu se poate sa scoti o localitate in afara existentei, pentru ca vrea o companie straina sa le ia acest drept in numele lacomiei. Daca litigiul cu Gold ar mai tine o suta de ani, rezistenta Rosiei s-ar stinge, treptat. Probabil, asta urmareste compania. Poate daca romanii si-ar lua un petic de pamant pe dealurile acestea si nu l-ar ceda in ruptul capului, atunci ei nu vor avea sorti de izbanda, in vecii vecilor. Iata, membri ai organizatiei mondiale „Green Peace” si-au cumparat loturi fie si de cativa metri patrati in Rosia Montana, pe care nu le vor vinde companiei cu nici un pret, ba chiar au confectionat tablite pe care scrie: „Aceasta proprietate nu este de vanzare”, pe care le-au impartit rosienilor, ca sa descurajeze orice tentativa a companiei de a-i ispiti sa ii vanda casele. Acum, Gold Corporation (Gabriel Resources si alte companii subsidiare dupa care se ascunde) si-a angajat cea mai mare companie de publicitate din Bucuresti, a regizorului Bogdan Naumovici, ca sa le faca propaganda proiectului minier de la Rosia Montana. Chiar daca mult prea tarziu, reclama a fost oprita, in cele din urma, pentru minciunile continute in ea. O lovitura dura pentru companie.

Avem nevoie de exprimarea solidaritatii cu lupta noastra. Sa vina aici cei care cunosc drama noastra, sa ne sprijine moral, sa aratam Gold-ului ca nu suntem asa putini, ca avem si pe altii de partea noastra. Sa facem si noi actiuni de intimidare, asa cum fac ei, nu doar sa tacem si sa inghitim. Noi suntem vreo 20 de familii, ultimii luptatori impotriva Gold-ului, care nu vom pleca nici in ruptul capului. Oricati bani ne-ar da, cu orice ne-ar tenta, noi nu plecam. Mie sa-mi dea America toata sa fie a mea, si eu nu plec din Rosia Montana .”
Eugen Cornea, capetenia rezistentei antigoldiste de la Rosia Montana

am fost astazi la o intalnire cu profesori universitari si alti oameni pregatiti in diferite domenii care-si bat capul cum sa salveze muntii Apuseni de explatare si de distrugere totata. Sincer, nu pot sa stau nepasatoare la ce se intampla si simt ca daca eu nu ma ridic,tu nu te ridici, ala nu se ridica, nu ne ridicam cu totii, tragedia se va intampla si nepasarea de acum ne va costa enorm. Oamenii sunt constienti de amploarea situatiei de faptul ca astia care ne conduc stau sluj in fata banilor,ca au vandut tara pe nimic

in principiu, s-a recunonsut ca sunt multi Romani care vor bine, dar care nu il pot realiza, pentru ca, urmare a manipularii, au reusit astia sa ne demoralizeze si sa ne dezbine
fiecare invitat, specialist pe felia lui a vorbit despre efectele, numai negative , ale explaotarii miniere pe care vor sa o inceapa la Rosia Montana
prof. univ. dr. Ion Brad – membru al Academiei Oamenilor de Stiinta, biochimist a explicat clar care sunt efectele cianurilor rezultate din exploatare asupra organismelor vii: moarte sigura pentru mediu plante, animale si oameni pe o raza de sute de km (inclusiv in tarile vecine)
din cauza vaporilor de cianura care se ridica in aer

prof. dr. Vasile Boroneant, istoric, a povestit despre valoarea siturilor dacice, a galeriilor romane vechi de peste 2000 de ani si despre pierderea identitatii Poporului Roman si a intregului sau certificat de nastere Dacic

s-a vorbit despre faptul cgea asta este rezarva strategica de aur a Romaniei, de care se stie de mii de ani, pe care dacii au exploatat-o cu masura
si pe care au lasat-o mostenire urmasilor pt gestionaterea independenta a Poporului Roman si despre faptul ca in Muntii Apuseni pe langa cea mai mare rezerva de aur si argint din europa, aur de o calitate ridicata, mult superioara, ar fi si o rezerva uriasa de wolfram metal mai scump decat aurul si mult mai pretios, greu de gasit, foarte necesar, in industria militara si spatiala si in economie in general

sunt multe care se invart in jurul regiunii Apuseni pe care vor sa ii distruga e plin de zacaminte, si pe toate vor sa le exploateze, statul roman primeste nimic, adica 1 miliard de dolari in 20 de ani de exploatare, adica 15 % iar explatatorii iau restul de 85 %, si lasa in urma distrugeri istorice, ecologice, umane, NATIONALE , economice inestimabile

pentru pamantul asta au murit Dacii, au murit marii Domnitori Romani, milioane de Romani de-a lungul secolelor ca sa il apere de asupritori
si ca sa il dam noi degeaba astazi.

pasivitatea o sa ne coste scump

eu cred ca nu putem sta indiferenti fata de mostenirea pe care o avem, care e a noastra.,nu a canadienilor sau a altora. E ca si cum vine unu sa iti ia casa cu tot ce ti-au lasat parintii, pamantul, hainele, amintirile, si tu te uiti la el cum o face si il lasi in pace.

ce e de facut ? cum putem incepe sa ajutam ?

cred ca trebuie, in primul rand, ca toata lumea sa afle despre asta sa afle adevarul. oamenii nu stiu ce se intampla. apoi impreuna oamenii trebuie sa spuna NU !!

pentru asta rebuie sa ne gandim repede, pentru ca nu e timp, la ce anume putem sa facem, cum putem sa contibuim cu resursele pe care le avem,
si aici ma gandesc sa punem in aplicare totul pentru scopul asta care ne priveste direct. sa punem in miscare pe toata lumea
pe care o cunoastem, care, la randul ei va angrena mai departe alte roti.

Doamne ajuta!“

Un material lung, în care autorul îşi expune, la sfărşit, impresiile.

Un alt material excelent despre Roşia Montana se găseşte pe Cotidianul. Se numeşte „Alethea”, amintiri turceşti despre viitorul Roşiei Montane. Am să îl redau şi pe acesta în totalitate (fără imagini).

„Povestea unei mine de aur din Turcia, unde ar fi trebuit să meargă în vizită de documentare ziariştii „neozeelandezi” Tatulici, I.T. Morar, Hurezeanu şi Turcescu!
„Alethea”, amintiri turceşti despre viitorul Roşiei Montane

„Aurul înseamnă strălucire, bogăţie şi, de cele mai multe ori, conflicte. Începând cu 1989, o serie de companii miniere multinaţionale s-au arătat interesate să extragă aur din Turcia. Eurogold, o companie australiano-canadiană, a fost una dintre ele. Procesul tehnologic propus presupunea deversarea de cianuri, ceea ce a îngrijorat comunităţile din zonă. Cu toate că localnicii au câştigat procesele intentate companiei în toate instanţele, extragerea aurului continuă şi astăzi.” Cu aceste cuvinte introductive a fost prezentat la Sibiu, în octombrie 2009, la Festivalul de film documentar „Astra Film Festival”, filmul documentar „Alethea”, realizat de Petra Holzer şi Ethem Ozguven din Turcia. O exploatare minieră minusculă (24 tone de aur şi 20 tone de argint), în comparaţie cu ceea ce ar urma să fie la Roşia Montană, pune pe jar comunităţile dintr-o zonă dens populată.

Coincidenţa de nume dintre compania de la noi (la începuturile ei) şi compania din Turcia nu este întâmplătoare. Este vorba de Eurogold, nume „curat” european. Rechinii transatlantici de exploatare a resurselor minerale obişnuiesc să-şi pună astfel de nume înşelătoare, „frumoase”, europene. Şi Roşia Montană Gold Corporation s-a numit, în anii de început, Eurogold, la fel ca firma din Turcia. Acest nume este paşaportul de intrare în Europa, după ce Africa, Asia şi America de Sud au devenit conştiente de pericolul reprezentat de astfel de musafiri hrăpăreţi şi nepoftiţi. Filmul lui Holzer şi Ozguven scoate în evidenţă adevăruri universale despre corporaţiile miniere canadiene, de care s-au săturat şi ziarele şi ONG-urile şi publicul de peste Ocean şi chiar Organizaţia Naţiunilor Unite! Una spune Justiţia şi alta spune Guvernul, exact ca în România, unde ministrul Mediului dă undă verde analizei studiului de impact asupra mediului, deşi ONG-urile au avertizat că Certificatul de Urbanism nu este în regulă şi, în orice caz, continuă să fie contestat. Mai departe, una spune CEDO şi alta spun miniştrii guvernului de la Ankara. Povestea din filmul „Alethea” este o mostră elocventă despre ceea ce s-ar putea întâmpla şi la noi, în Apuseni, dacă guvernanţii, care au de plătit încă multe datorii din campania electorală, se vor lăsa îngenuncheaţi de capitalul de risc din lumea largă.

„Oamenii care rezistă sunt nişte eroi”

Filmul debutează cu povestea din 1991. Eurogold cumpără pământ la un preţ simbolic, exact cum au făcut canadienii la Roşia Montană. Oamenii nu-şi dau seama şi vând, ameţiţi de sumele totuşi mari pentru buzunarele lor mult prea mici. Este pământul moştenit de la părinţi şi bunici. Când îşi dau seama că au greşit, e mult prea târziu. Compania devine stăpână pe tot ce mişcă (întocmai ca la Roşia Montană!). Un reprezentant al Ministerului Sănătăţii de la Ankara, alertat de efectul dezastruos al forajelor, nu este lăsat să se apropie de şantier (la Roşia au fost mai… precauţi: au cumpărat medicul cu totul, obligându-l apoi să plece!).

De sectorul de foraje nu se apropie nimeni. Pământul turcesc devine, peste noapte, pământ interzis chiar şi pentru guvernanţii ţării. Doi săteni curajoşi, opozanţi ai proiectului minier, îşi varsă focul în faţa camerei de filmat: „Noi, pergamonienii (zona se numeşte Pergamon), cum o să trăim? Pământul e bun. Pământul nostru este aurul nostru. Va trebui să plecăm de pe pământul nostru ca odinioară bătrânii care au emigrat în America. Nu, nu vom pleca. Cei care rezistă sunt nişte eroi. Noi suntem poporul. Dreptatea e de partea noastră. Vom învinge”. Satul Ovacik este cel mai afectat. Bătrânii se plâng cui vrea să-i asculte.

„Am ajuns să nu mai putem mânca ouăle găinilor din curte, roşiile din grădină, măslinele din pom, căci otrava cianurii e peste tot…”

Ca şi la Roşia Montană, oficialii companiei, străini sau localnici cumpăraţi cu salarii mari, vin să liniştească spiritele. Iată o frază tipică, cunoscută din folclorul Gold Corporation: „Proiectul nu va produce nici o pagubă”. La început, activiştii de mediu sunt optimişti. Ei cred că-i vor determina pe capitaliştii străini să plece de bunăvoie. Vor constata însă că nu pleacă nici dacă justiţia le interzice exploatarea. Odată ce a pus piciorul pe un zăcământ de aur, o corporaţie transatlantică nu pleacă până ce nu epuizează minereul. Cale de mijloc nu există, chiar de-ar fi să declanşeze un război civil (cazuri întâmplate în Africa şi Asia).

Pe o pantă, lângă sat, sunt tăiaţi măslinii, să facă loc şantierului. Un bătrân îl strigă pe reporter şi se destăinuie: „Am ajuns să nu mai putem mânca ouăle găinilor din curte, roşiile din grădină, măslinele din pom… şi am ajuns să nu ne mai putem cultiva nici tutun, nu mai putem cultiva nimic, că otrava cianurii e peste tot…”. O nouă demonstraţie de stradă în faţa sediului companiei. Circa 2.000 de localnici blochează drumul cu căruţe şi tractoare. O bătrână explică unui reporter: „Ministrul Mediului ne ignoră, a tratat zona ca pe un deşert, nu ca pe o arie locuită. L-am chemat să vină să vadă, dar n-a venit… nu îndrăzneşte. Nu vrem aur, le dăm foc… Ne ajunge pământul nostru. Această companie a încercat să ne cumpere… Ne-a trimis alimente cu camioanele. Refuzăm! Nu vrem nimic de la ei!”.

„Acest aur este o bogăţie binecuvântată a pământului pe care-l moştenim de la părinţi. Să-l lăsăm în pământ acum. Mai devreme sau mai târziu, noi îl vom putea exploata”

Filmarea surprinde toate evenimentele în desfăşurarea lor temporală, reporterul a fost de faţă în ultimii 15 ani. Referendumul din 1997, din comuna Ovacik. Se numără voturile. Nici un vot de partea companiei! Imediat ce se anunţă rezultatele, mulţimea mărşăluieşte spre oraşul apropiat şi strigă: „Nu staţi nepăsători! O să vă vină şi vouă rândul!”. Ca urmare a rezultatului referendumului, Consiliul de Stat de la Ankara, reunit în sesiune specială, ordonă întreruperea activităţii miniere. Compania ignoră somaţia Consiliului (un fel de CSAT) şi îşi continuă lucrul. În urma acestui refuz, ţăranii ies din nou în stradă. Unul dintre ei vorbeşte cu reporterul: „Ne plătim taxele, facem serviciul militar, de ce guvernanţii nu-şi coboară privirea spre noi? Care-i vina noastră? Am încercat toate metodele: mitinguri, referendum, am ieşit goi pe stradă, am blocat drumurile. Are statul dreptul să facă asta cetăţenilor săi? Le cerem autorităţilor să ne protejeze”.

Are cuvântul un activist ecologist care aminteşte reglementările ONU: „Zonele locuite trebuie să fie la cel puţin 30 de kilometri depărtare de locul unde se foloseşte cianura”. Oamenii vociferează, sunt scandalizaţi de încălcarea şi a acestor norme internaţionale. Unul dintre ei izbucneşte: „Mina de aur nu va face să crească economia acestei ţări. Dar noi, cetăţenii turci, putem ajuta economia! Acest aur este o bogăţie binecuvântată a pământului pe care-l moştenim de la părinţi. Să-l lăsăm în pământ acum. Mai devreme sau mai târziu, noi îl vom putea exploata. Nu putem acum, dar o vom face în 30-50 de ani!”.

„Vom refuza să mai plătim taxe, vom refuza să ne îndeplinim datoriile de cetăţeni”

Ca şi la Bucureşti, unde Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a consfinţit calitatea de monument intangibil a muntelui Cârnic, oprind practic proiectul RMGC, Curtea Supremă de Justiţie de la Ankara decide în 1998: „Mina de aur din Pergamon este împotriva Constituţiei”. Mii de oameni se deplasează în Capitală cu braţele încărcate de flori, spre a-i omagia pe judecători. Unul dintre ei anunţă în portavoce: „Declarăm grevă ca cetăţeni. Vom refuza să mai plătim taxe, vom refuza să ne îndeplinim datoriile de cetăţeni. Nu vom mai merge la vot şi la armată. Vom cere azil politic în Grecia. Democraţia se împrăştie până ajunge la noi, sătenii”. Văzând că lucrările minei nu sunt întrerupte, sătenii deschid proces la CEDO împotriva companiei „Eurogold”, pentru a nu se fi supus Consiliului de Stat. Unul dintre sătenii semnatari ai plângerii trimise la Strasbourg mărturiseşte: „Ne luptăm pentru viaţă de atâţia ani. Oamenii au nevoie de aer, de apă şi de pământ, nu de aur. Nici o tonă de aur nu ar putea compensa viaţa unui om. Oamenii trăiesc o singură dată. Dacă am trăi de două ori, am muri acum pentru aur şi am trăi mai mult data viitoare, când vom reveni la viaţă”.

1999. Pe baza unui raport mincinos care spune că natura nu a fost afectată, Eurogold cere oficial redeschiderea minei (de fapt, nu fusese închisă niciodată), împotriva deciziei Curţii Supreme. Primul-ministru se conformează şi dă ordin ca mina să fie redeschisă, deşi nici în Turcia acţiunile executive nu pot fi deasupra sentinţelor justiţiei. Potrivit reglementărilor Curţii, „este imposibil de a vorbi de o metodă sigură atunci când vorbeşti de exploatarea cu cianuri”. Practic, Consiliul de Miniştri (guvernul) acceptă ca Eurogold să lucreze fără licenţă.

„Vom spune NU exploatării cu cianuri până la moarte”

Decizia guvernului provoacă alte şi alte demonstraţii. Mii de localnici ies din nou în stradă. Pe o pancartă se poate citi: „Vom spune NU exploatării cu cianuri până la moarte”. Un specialist povesteşte care sunt efectele cianurii: malformaţii la naştere, cancer la nou născuţi, cancere de sân la femei (o incidenţă mărită în ultima vreme, în zona Pergamon). Un fost muncitor al companiei îşi învinge teama şi povesteşte, susţinut de imagini filmate chiar la locul faptei: „Ca să demonstreze presei că cianura din iazul de decantare este complet inofensivă, compania ne-a obligat pe vreo 20 de mineri să înotăm în iazul respectiv. Eram sănătos tun atunci. Am fost nevoit să accept ordinul de a înota, ca să nu-mi pierd slujba. La fel au făcut şi ortacii mei. Oamenii companiei ne-au asigurat că nu vom păţi nimic, că apa este pură ca o apă de izvor. Ne-au pus să bem demonstrativ, în faţa camerelor de filmat. După aceea, la nici un an de la nefericita demonstraţie, am început să observ schimbări graduale în corpul meu. Am luat pastile, dar degeaba, nu m-am vindecat. Azi am cancer şi sunt disperat, deoarece m-au dat afară din slujbă ca invalid”.

„Oamenii au câştigat numai otravă. Băncile, lingouri”

Un inginer minier constată: „Graba atâtor companii de a investi în mine aurifere din Turcia este suspectă. Deoarece populaţia se opune peste tot, guvernanţii au luat decizia de a încheia contracte secrete” (vezi şi contractul dintre statul român şi compania de la Roşia Montană). Celebrul profesor Noam Chomsky, de la Universitatea din Istanbul, crede că corporaţiile aurifere au succes acolo unde „populaţia nu e prea educată şi nu se poate organiza. Rezistenţa paşnică de 15 ani (între timp, regizorul inserează imagini filmate în 2005), a populaţiei din Pergamon, este importantă pentru că aceşti oameni apără viaţa. O fac în numele nostru, al tuturor, pentru că viaţa e sacră”.

Între timp, Eurogold dispare, se naşte Normandy, iar după un timp, compania americană Newmont (acţionară şi la Roşia Montană şi dată în judecată chiar în ţara mamă, în SUA) preia toate acţiunile. N-a rezistat mult în business şi şi-a vândut acţiunile companiei turceşti Koza. O nouă demonstraţie ia cu asalt sediul companiei (la acest capitol, al demonstraţiilor şi opoziţiei de masă, moţii din Roşia Montană s-au dovedit mult mai anemici şi mai uşor de manipulat). Ia cuvântul un activist de mediu: „Dacă vă continuaţi protestul corect, apa, aerul, pământul, satul – nimeni nu va avea atâta putere să vi le ia, să vi le polueze. Ştim că rivalii noştri sunt foarte bogaţi, au relaţii la Ankara şi sunt puternici. Dar voinţa noastră este mai puternică decât toate relaţiile lor”. O ţărancă aidoma bătrânelor noastre din Bărăgan se apropie de reporter şi plânge: „De ce nu vine primul-ministru aici? L-am ales, de ce nu vine? Să vină, să guste din rocile astea poluate cu cianură! De ce ne distruge pământul? Nu mai pot vorbi…”. Filmul se încheie cu anunţul de la CEDO. Este anul de graţie 2006. Sentinţa judecătorilor europeni sună astfel: „Guvernul Turciei trebuie să plătească daune tuturor celor 315 localnici afectaţi direct de proiectul minier, iar mina trebuie închisă”. Comentariul regizorului Petra Holzer: „Oamenii au câştigat numai otravă. Băncile, lingouri”. În anul următor, 2007, în ciuda tuturor sentinţelor posibile în sistemul judiciar al Europei, mina din Pergamon lucra încă. Parafrazând titlul cunoscutei cărţi a lui Erich von Daineken, „Amintiri despre viitor”, am putea spune că povestea de mai sus nu este altceva decât o colecţie de… „amintiri turceşti despre… viitorul Roşiei Montane”.Accesari: 3028

Publicat Joi, 09 septembrie 2010 Ion Longin Popescu“

Da, ştiu că o imagine face mai mult decât o mie de cuvinte, de aceea intraţi pe site-ul Cotidianului şi priviţi acele chipuri şi locuri.

Apoi, din Wall- Street aflăm că RMGC are un nou şef-adjunct de resurse umane (de parcă ar fi vreo chestiune importantă), unul pe nume Gabriel Matauan. Ce să spun? Un nume neaoş românesc.

Mai interesant e ce aberaţii spune acest sclav:

„M-am alaturat echipei RMGC cu convingerea ca Proiectul Rosia Montana se va dovedi un exemplu de dezvoltare durabila, la nivel european si mondial“

Păi ce altceva poate spune un ne- şi anti-român pentru un pumn de iepuroi?

În final, dar poate unul dintre cele mai importante locuri de vizitat în lumea virtuală este blogul numite Lupta pentru Roşia Montană. Şi aici am găsit un material extrem de bine pus la punct pe care îl voi prezenta în cele ce urmează.

Nu lasa Comisia Nationala de Arheologie sa distruga Rosia Montana!

„In 2004, Comisia Nationala de Arheologie a votat descarcarea de sarcina arheologica a masivului Carnic, de la Rosia Montana, la cererea companiei Rosia Montana Gold Corporation (RMGC).

Curtea de Apel Brasov a anulat in noiembrie 2007 certificatul obtinut de acestia, intrucat subsolul zonei prezinta un interes arheologic deosebit.

In 2010, RMGC a solicitat un nou aviz de descarcare de sarcina arheologica si pe, 24 septembrie, membrii Comisiei Nationale de Arheologie se vor intruni pentru a vota din nou.

Nu-i lasa sa distruga Rosia Montana!

Trimite urgent un e-mail cu scrisoarea de mai jos catre membrii comisiei si cere-le sa voteze responsabil si legal!

Nu uitati sa va semnati la finalul scrisorii!

Adresele de mail:

iab_vparvan@yahoo.com,

facultateistorie@yahoo.com,

edpr@mnir.ro,

ioanglodariu@yahoo.com,

paul@mnir.ro,

muzeulbanatuluimontan@yahoo.com,

istanciu2001@yahoo.fr,

muzeucdr.deva@gmail.com,

octavian_bounegru@hotmail.com,

zenopinter@yahoo.de,

relatii_publicecmb@yahoo.com,

icemtl@icemtl.ro, muzeupn@yahoo.com,

valeriu_sirbu@yahoo.co.uk,

scocis@yahoo.com,

archmus@minac.ro,

direct@mnir.ro,

fdrasovean2000@yahoo.com,

crisanviorica@yahoo.fr,

ioan_opris@yahoo.com,

mihbarb@yahoo.fr

Lista membrilor Comisiei Nationale de Arheologie:

Alexandru Suceveanu, Alexandru Barnea, Crişan Muşeţeanu, Ioan Glodariu, Paul Damian, Dumitru Ţeicu, Ioan Stanciu, George Trohan, Adriana Pescaru, Octavian Bounegru, Zeno Pinter, Florin Hău, Florin Topoleanu, Gheorghe Dumitroaia, Valeriu Sârbu, Sorin Cociş, Livia Buzoianu, Dragomir Popovici, Florin Draşovean, Viorica Crişan, Ioan Carol Opriş, Mihai Bărbulescu

Model de scrisoare (dati copy-paste): (da, ştiu că e cam târziu pentru scrisoare, dar încercaţi, nu aveţi nimic de pierdut)

Stimaţi membri ai Comisiei Naţionale de Arheologie,

Ca urmare a reluării solicitării de descărcare de sarcină arheologică a Masivului Cârnic de la Roşia Montană vă atragem atenţia că repetarea votului Comisiei prin care au fost propuse pentru distrugere mărturii excepţionale ale istoriei naţionale şi universale este un act lipsit de profesionalism şi legalitate, acţiune care nu va rămâne nesancţionată de comunitatea ştiinţifică şi de lege.

Valoarea excepţională a sitului Roşia Montană şi, în particular, a galeriilor romane din masivul Cârnic, a fost afirmată de un număr fără precedent de specialişti şi organizaţii profesionale din ţară şi din întreaga lume. La acestea se adaugă recenta declaraţie publică a Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional prin care anunţa demararea procedurii de includere a Sitului Minier de la Roşia Montană în lista tentativă a României pentru UNESCO. Nu poate o comisie formată din specialişti să ignore aceste evidenţe.

Valoarea naţională şi universală a sistemului de exploatare roman din Masivul Cârnic şi de la Roşia Montană este instituită prin lege. Propunerea pentru distrugere prin aprobarea solicitării de descărcare de sarcină arheologică ar constitui o gravă atingere adusă patrimoniului cultural naţional şi sistemului de exploatare antic cunoscut până în prezent de la Roşia Montană.

Motivele invocate în trecut de specialiştii care propun acum din nou descărcarea de sarcină arheologică contravin legilor şi practicilor de protecţie a patrimoniului, naţionale sau internaţionale. Astfel:
S-a invocat în repetate rânduri starea de conservare precară a elementelor sistemului de exploatare subteran, însă, după cum declară tocmai arheoloaga care a studiat aceste structuri, starea de conservare a galeriilor romane din Cârnic este una bună. Indiferent de situaţie însă, legislaţia specifică în mod clar că valoarea de monument istoric nu este condiţionată de gradul de conservare.
Argumentul afectării lucrărilor antice prin continuarea exploatării în periodele următoare (medievală şi modernă) conferă un plus de valoare acestui sistem de exploatare, şi nu îi reduce valoarea. Situl minier de la Roşia Montană este astfel unul dintre cele mai bogate în stratificaţie istorică din lume.
Propunerea realizării de replici fidele în schimbul distrugerii vestigiilor este un argument inadmisibil. Amintim Comisiei că practica internaţională acceptă astfel de proceduri numai cu scopul expres al protejării monumentelor, nu în compensarea distrugerii lor.
Aprecieri referitoare la costurile ridicate implicate de un eventual proces de restaurare a acestor galerii sunt absolut irelevante în stabilirea valorii acestor vestigii şi depăşesc aria de expertiză a membrilor colectivului de cercetare arheologică. În aceeaşi categorie de afirmaţii intră şi cele referitoare la gradul de accesibilitate pentru public, acest argument fiind complet lipsit de relevanţă, valoarea unui monument nu rezidă din numărul de turişti pe care îi poate atrage sau primi.Afirmaţii referitoare la gradul de repetitivitate caracteristic galeriilor din Cârnic sunt complet neprofesioniste, recunoscut fiind faptul că zeci de monumente îşi regăsesc valoare tocmai în atributul “repetitivităţii“.

În sprijinul celor de mai sus vine şi decizia Curţii de Apel Braşov de anulare a certificatului de descărcare arheologică nr. 4/15.01.2004, aprobat de Comisia Naţională de Arheologie, (printre ai cărei membri vă număraţi mulţi dintre dumneavoastră) în anul 2004 : ”Subsolul zonei prezintă un interes arheologic deosebit, fiind unul dintre cele mai mari centre miniere antice ale lumii romane descoperite […] Începerea unor lucrări miniere în zonă (activitate curentă cu folosirea inclusiv a explozibililor) ar conduce la alterarea vestigiilor arheologice supuse protejării […] Exploatarea unei părţi din Masivul Cârnic este incompatibilă cu obligaţia de protejare a galeriilor miniere romane descoperite în zonă. Integritatea lor ar fi afectată. Emiterea certificatului de descărcare de sarcină arheologică pentru o parte din Masiv, doar pe considerentul că s-au identificat mai puţine vestigii ca în alte zone cercetate, sau că lucrările de conservare ar fi costisitoare, nu se justifică.

Totodată, Curtea remarcă faptul că certificatul de descărcare a fost acordat pentru o cercetare arheologică nefinalizată, pe baza unui raport preliminar, aspect care ar trebui de data aceasta să fie atent investigat. Solicităm membrilor Comisiei să ceară asigurări de la specialişti avizaţi profesional şi legal, că întreaga suprafaţă luată în discuţie a fost cercetată.

De asemenea, solicităm Comisiei să aibă în vedere sentinţa penală a Judecătoriei sectorului 1 nr. 1661/21.07.2006 şi să acţioneze în consecinţă prin anchetarea următoarelor aspecte: “Raportul arheologic întocmit de intimatul Paul Damian cuprinde în mod evident doar opiniile acestei persoane şi sunt într-o vădită contradicţie cu observaţiile misiunii arheologice franceze (…) Acesta are dreptul la o opinie, chiar dacă e formulată cu rea-credinţă şi chiar dacă prin aceasta se sprijină în mod direct sau indirect interesele economice ale unei corporaţii internaţionale care are ca scop exploatarea aurului în acea zonă. (…) Reaua credinţă a acestei persoane sau eventual nepriceperea acesteia ar fi trebuit să fie analizată de Comisia Naţională de Arheologie “, se arată în sentinţa instanţei.

În final, îndrăznim să amintim Comisiei câteva dintre recomandările Codului Deontologic al Arheologului, relevante pentru situaţia de faţă:

Art.7. Arheologii nu se vor angaja şi nu vor permite ca numele lor să fie asociate cu orice activitate cu impact asupra patrimoniului arheologic care urmăreşte un profit comercial, obţinut direct din patrimoniul arheologic sau ca urmare a exploatării acestuia.

Art. 29. Arheologii implicaţi în cercetarea arheologică contractuală trebuie să se asigure că informaţia arheologică nu este suprimată fără motiv sau pentru totdeauna (de către investitori sau instituţii cu activitate arheologică) numai pentru motive comerciale.

În consecinţă, vă solicităm să acţionaţi profesional şi legal în aceasta cauză a patrimoniului subteran de la Roşia Montană, neacordând un nou aviz de descărcare de sarcină arheologică pentru Masivul Cârnic.

Cu deosebită consideraţie,“

De asemenea, mâine se va organiza o altă manifestaţie cu scopul de a-i convinge pe cei mai sus numiţi să nu

îşi dea acordul pentru această nouă descărcare de sarcină a masivului Cârnic.  Nu staţi acasă! Luaţi-vă

pauză de masă şi faceţi în aşa fel încât să ajungeţi la Ministerul Culturii (lângă Muzeul Satului pe Kiseleff,

numărul 30). Indolenţa de azi vă va urmări în viitor!!!

Comentarii
  1. black hair spune:

    I like this post, enjoyed this one appreciate it for putting up.

  2. But wanna state that this is very helpful , Thanks for taking your time to write this.

  3. Another awesome article! Totally looking forward to more!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s