ţigan, DA!; rrom (rom), NU!

Posted: 29 Noiembrie 2010 by razvratit in condamnare pe nedrept, conspiraţii, dreptate, educaţie, ipocrizie, libertate, masonerie, minciuni grosolane, naţionalitate, românia

România este din nou agresată.

De data aceasta de o mişcare internă aţâţată de o mişcare externă extrem de periculoasă, care are, pare-se, scopul de a dezromâniza România (cât a mai rămas din ea) şi de a o transforma (cât mai are de transformat) în Ţigania.

Mişcarea a început odată cu răsturnarea conducerii „comuniste“, în fapt, a unei conduceri prodund româneşti, scoţându-i din schemă pe trepăduşii care lingeau călcâiele Ceauşeştilor şi care erau în stare să îşi tortureze şi părinţii pentru un codru de pâine mucegăită sau veche de 10 ani. Deşi mişcarea are originea în afara blocului comunist, scopul fiind acela de acaparare (chiar şi prin război, la nevoie, vezi cazul fostei Iugoslavii) a pieţelor de desfacere reprezentate de teritoriul uriaş al blocului roşu, dar mai ales a bogăţiilor, departe de a fi neînsemnate, altfel nu ar mai fi trezit interesul nimănui, acestor zone.

Atunci s-a declanşat lupta de dezromânizare a ţării noastre, condusă, se pare de Fundaţia Soroş, care ştim cu toţii pe cine reprezinită. OAmeni precum Ion Iliescu, PEtre Roman, Andrei Pleşu (tatăl acestei infame elucubraţii anti-româneşti), Adrian Năstase, Mugur Isărescu şi mulţi alţii, sunt implicaţi până-n gât în această mătrăşeală menită să creeeze în minţile celor din afara ţării impresia că România este ţara rom-ilor.

Această însemnare este una destul de lungă, menită să aducă adevărul în faţa ochilor care doresc să îl cunoască. Bineînţeles că vor exista şi dintre cei care cred toate aberaţiile celor care le scornesc, precum şi zvonerii acestora, care doresc, laolaltă, să arate că adevărul este o minciună, iar minciuna este adevăratul adevăr.

Am să prezint acum un mesaj venit prin poşta electronică. Din păcate, nu cunosc autorul.

Moto: „Toată lumea se va înţigăni, chiar de vom umbla numai în maşini şi vom mânca numai icre negre!” (I.D. Sîrbu, 1956)

Tiganca cu maimuta
Se pare că această profeţie a scriitorului I.D. Sîrbu, detaliată în romanul său „Lupul şi Catedrala”, a început să prindă contur de când cu promovarea cuvântului „rrom” în detrimentul milenarului „ţigan”. În toată copilăria mea nu am auzit vorbindu-se decât despre ţigani, iar această periculoasă şi forţată substituire, cu lungă trimitere, dintre român şi rrom, a explodat artificial după 1990 ca nu la placea lingailor tiganului Iliescu
sa-l enerveze la origine.

Foarte interesant căci în tot arealul european nu avem nicăieri cuvântul „rrom” care să-i desemneze pe ţigani: în spaniolă avem Gitano; în italiană, Zingaro; în franceză, Gitane; în sârbo-croată, Ciganin; în slovenă, Cigan; în maghiară, Cigány, în poloneză şi rusă, Cygan; în limba turcă, çengene.

Cuvântul românesc Ţigan derivă din slavul (a)Ciganinŭ (Al. Ciorănescu, 2002). Aşadar, popoarele Europei au cunoscut simultan povestea unei populaţii unice, cultural şi comportamental.

A existat în istoria noastră o categorie socială mai de plâns decât aceea a robilor ţigani. A fost starea de „rumânie” din spaţiul muntenesc echivalentă cu iobăgia. Aristocraţia liberală de la 1848 a ales să evacueze starea de „rumânie”, care, deşi a fost desfiinţată încă din 1748 prin reforma lui Constantin Mavrocordat, mai trebuia alungată şi din sufletele oamenilor, or, codul civil nu era de ajuns. De aceea au ales să numească tânărul stat creat la 1859 România, după o scurtă perioadă de coabitare moldo-valahă. Cu toţii deveniseră români, egali prin lege. Astfel, cuvântul „ţigan” ar trebui asumat, şi nu înlocuit cu un periculos subterfugiu lingvistic.

Dincolo de aceasta se află ceandalaua ca destin istoric. Termenul nu este cuprins în dicţionare. Este mai degrabă circumscris unei istorii care vine de departe, dintr-un alt areal cultural, pe cale a se împământeni pe meleagurile noastre.

Potrivit unor opinii, ţiganii noştri ar fi sosit pe filieră otomană. În timpul campaniilor militare turceşti din secolul al XIV-lea şi până la asediul Vienei, şatrele erau adevărate accesorii de îngrozire a duşmanului. Stăteau ascunse în spatele trupelor de avangardă şi urlau, zbierau, băteau în talere de metal, pentru a da senzaţia unei mulţimi militare fioroase. Turcii i-au folosit astfel în timpul campaniilor lor. Cu regimul fanariot, când acţiunile turceşti au încetat, devenind o problemă supravieţuirea militară, aceste populaţii hinduse au fost aruncate peste Dunăre, colonizate aici masiv, cu acordul dezinteresat al grecilor din Fanar care guvernau raialele economice ale Munteniei şi Moldovei (dr. Şerban Milcoveanu, 2005).

Petre Pandrea a căutat şi el un răspuns infiltrărilor hinduse în spaţiul românesc: „În «Upanişade» am găsit texte relative la infractori. Cum îi pedepseau? Prin izgonire din imperiul indian. Printr-o judecată sumară, pater familias îl declara ceandala pe delincvent” (Petre Pandrea, 2001). Cuvântul indian are echivalentul pe româneşte în „cinghinea”. Acest termen apare ca regionalism învechit şi înseamnă „obrăznicătură”, iar „cinghia” erau numite dansatoarele publice al căror dans din buric era numit adesea „cinghie” (Constantinescu-Dobridor, Gh. Bulgăr, 2002).

Cel lovit de ceandala trebuia să părăsească imediat casa. Nu avea voie să rămână în satul şi oraşul său şi nici în vreun sat sau oraş indian. Pleca în emigraţie. I se luau veşmintele şi i se dădeau zdrenţe. Nu avea voie să poarte podoabe de aur sau argint, ci numai podoabe din fier sau tinichea. Probabil din această interdicţie milenară există apetitul ţiganilor noştri pentru colanele şi inelele de aur masiv şi palatele cu multe camere nelocuite. „Ceandalaua poate fi criminal brahial vărsător de sânge, dar şi infractor în frac. Din primele două straturi se recrutează infractorii violenţei brahiale, din straturile ultime răsare criminalitatea în frac, iubitoare de venalitate, turpitudine şi lipsă de onoare” (Petre Pandrea, 2001).

Desigur se pune adesea problema de ce ţiganii altor regiuni europene sunt atât de diferiţi de aceia din Valahia? Aceasta se întâmplă pentru că ţiganii reprezintă un barometru social foarte fin privind nivelul de civilizaţie al popoarelor în mijlocul cărora sălăşluiesc timp de generaţii. Ei au preluat, forţat sau prin mimetism, calităţile şi defectele popoarelor în mijlocul cărora s-au aşezat. Calităţi şi defecte care au accentuat, menţinut sau eliminat efectul ceandalei. Privind spre reversul medaliei, ceandalaua s-a menţinut sau nu în funcţie de gradul de toleranţă al popoarelor care au acceptat-o. Paradoxal, chiar ţiganii spanioli sunt uimiţi de violenţa celor din România.

Spre deosebire de devălmăşia românească care atomizează orice ideal, orice individualitate – fenomen descris de Ştefan Zeletin în eseul „Din Ţara măgarilor” -, ţiganii au un instinct de solidaritate tribală uluitor. Regiunea Kosovo ne dovedeşte faptul că teritoriile zise naţionale nu sunt ale celor care le revendică, ci ale celor care le stăpânesc demografic. În anul 1994, în zona Olteniei, adică triunghiul Craiova – Drobeta Turnu-Severin – Tg.Jiu, „împăratul ţiganilor a vrut să proclame aici stat independent” (vezi „Adevărul”, 24 XI 2000, p. 11). Cum Europa se confruntă cu un proiect secular nereuşit pe măsura aşteptărilor sale, privind socializarea comunităţilor ţigăneşti de pe cuprinsul ei, asocierea dintre „român” şi „rrom” ar trebui să ne pună pe gânduri. Iar pe de altă parte, „a trăi într-un vast penitenciar, fără a fi avertizaţi, cum o facem noi, reprezintă o gravă imprudenţă. Criminaliştii nu acceptă amestecurile” (Petre Pandrea, 2001).

Revoltele italienilor şi spaniolilor faţă de violenţa ţiganilor din România certifică teoria ciocnirii civilizaţiilor detaliată de Samuel Huntington. Popoarele Europei occidentale nu sunt tolerante cu nesimţirea, murdăria şi agresivitatea plăsmuite sub indiferenţa lui „merge şi aşa”. Uniunea Europeană ar putea găsi „soluţii” împreună cu India, ţara de origine a acestor expulzaţi milenari, nimic altceva decât o extensie culturală şi de civilizaţie, care ar trebui să aibă şansa revenirii la matcă.

Despre cum putem fi induşi în eroare

Pe negândite se naşte un nou popor. Istoria se desfăşoară după reguli culturale, cu afecte profunde care scapă mulţimii. Ea se află în continuă mişcare chiar pe spaţii mici şi se metamorfozează permanent. În ceea ce-i priveşte pe români, astfel de metamorfozări s-au mai petrecut în istorie în aşa-numita „perioadă a invaziilor”, de fapt succesiuni de roiri nomade. Respectivele metamorfozări, studiate atent îndeosebi de lingvişti, au însemnat mai mult decât o „invazie”; ele au însemnat coabitări seculare între autohtoni şi cei veniţi în circumstanţe istorice complexe.

Ceea ce numim „slavizare”, perioada „cumano-tătară”, „suzeranitatea otomană”, au fost moduri de viaţă, de obiceiuri, de coduri comportamentale, de ierarhii sociale etc. Toate au durat sute de ani fiecare, politic vorbind, dar au continuat să evolueze către particularităţi pe care geografia umană a locului le mai păstrează. Acest lucru certifică faptul că, de fiecare dată, autohtonii au suferit amprentări profunde şi iremediable.

Nu ştim de ce pravilele interziceau în vechime, chiar cu pedeapsa capitală, căsătoriile dintre români şi robii ţigani, chiar eliberaţi antefactum. Românii nu aveau voie să se căsătorească cu ţigănci chiar eliberate din robie. A fost o realitate istorică şi socială, care, deşi aparţine Evului Mediu (vezi Pravila lui Matei Basarab din 1642), a avut o extindere bizară până la mijlocul secolului al XIX-lea!
Sotul , fiind roman , general in armata romana , dar nu pe seama fotbalului ( Puiu Iordanescu ) sau a distribuirii echipamentelor militare (Oprea), s-a casatorit cu o tiganca si din aceasta a rezultat un binecunoscut pianist Dan GRIGORE care traieste si azi si este membru al CNA,dar este un altceva vizibil decit urmas al mamei,asa la buna vedere.
Mai este si alt exemplu cu vesnic prezentul la TVR , baiatul lui Ion VOICU, alt tigan spalat, dar in acest exemplu se intrezareste des arama pe fata , atit din vorbire cit si din comportamentul afisat, comportament de care nu se poate dezlipi macar cind arboreaza si un frac !

Astăzi, fenomenul de aculturare este însă foarte interesant şi este în plină desfăşurare. Antropologic, etnia ţigănească urbanizată este destul de bine articulată istoric: gust pentru vestimentaţie, igienă, pe alocuri chiar fineţuri intelectuale de nivel mediu pe care arareori le întâlneşti printre fiii de muncitori care au colonizat Bucureştii în anii puterii populare. Acest progres este mai întâlnit la femei sau adolescente. La aceasta se adaugă o mare abilitate mercantilă, în creştere progresivă începând cu anii puterii populare, când mulţi ţigani au intrat în structurile statului, pe funcţii publice înalte sau medii, chiar dacă nu ştiau carte. Aveau “origine sănătoasă”. Cam de pe atunci centrul vechi al Bucureştiului a fost golit de realii proprietari şi colonizat cu aceia pe care-i vedem azi.

Dar ceea ce se ignoră sau, clinic vorbind, nu se înţelege sunt fenomenele socio-culturale şi antropologice care se desfăşoară pe un alt palier istoric decât acela cronologic, şi anume faptul că “natura îşi are secretele şi ironiile sale sociale. Ţiganii ar fi, în aparenţă, o seminţie de maidan, murdărie şi mizerie: dar sunt un organism ce trăieşte extraordinar de organic, conform unui instinct de solidaritate tribală uluitor. Adam Lendvay – tocmai pentru că e hipercult şi un hiperlucid observator al lumii şi istoriei – susţine că ţiganii sunt un fenomen social unic, excepţional şi – ai să râzi – de mare viitor” (I.D. Sîrbu, “Lupul şi Catedrala”, Editura Casa Şcoalelor 1995, ediţie îngrijită de Maria Graciov).

În această carte este descris crepusculul metamorfozărilor de azi, bing-bangul unei aculturaţii din care, noi, românii, am fost certamente induşi în eroare: „Ne-am mulţumit să-i izolăm, să-i dispreţuim şi să-i ignorăm… de departe. Trişând puţin cifrele reale ale numărului lor la recensăminte şi făcându-ne că plouă ori de câte ori mărginaşii oraşelor ridicau problema ţiganilor vecini şi «prieteni». Nu ştiu dacă am dreptate, dar mie mi se pare că întreg oraşul nostru – fost foarte boieresc – (este vorba de Craiova n.m.), ca şi capitala, de altfel, este clădit pe o destul de intensă baltă de ţigănime, prolifică, beată, absentă din istorie, dar prezentă în realitate. Nu ştiu dacă se poate vorbi de o «explozie demografică» la ei, în orice caz, în timp ce noi, «albii», ne chinuim să ne înmulţim măcar în progresie aritmetică, ei, fără nici un efort sau încurajare, se înmulţesc în progresie geometrică. Priveam înfiorat această mulţime de lumpen-sclavi ai unei libertăţi total antisociale şi anistorice şi îmi dădeam seama că asist la o fantastică, misterioasă şi iraţională demonstraţie de vitalitate, supravieţuire, instinct tribal. (…)

Ungurii şi iugoslavii au catedre de specialitate, echipe sociologice care studiază ştiinţific căile de integrare a ţiganilor lor. La noi, deocamdată, nici usturoi nu au mâncat boierii noştri moşieri cu robi ţigani, şi nici gura noastră nu miroase a neatenţie şi ignoranţă. (…) Ţiganii trebuie priviţi şi înţeleşi nu din afară, de sus, de departe, ci dinlăuntrul lor. Raţiunea lor suficientă e ascunsă, e prelogică, total opusă criteriilor de progres, civilizaţie şi cultură. (…)

Singura etnie care, în esenţa ei, nu s-a schimbat nici măcar cu o iotă” în ciuda intemperiilor istorice ale ultimului secol „ar fi ţiganii. Miracolul lor ne apare cu atât mai evident, cu cât cercetările lor de sociologie, psihologie, patologie a popoarelor, filosofiile abisale ale culturilor, ca şi studiile de psihanaliză colectivă, toate, nu fac decât să scoată în relief trăsătura majoră a ţiganilor: ei nu doresc să fie mai mult decât sunt, altceva decât sunt, altfel decât sunt. Nu au nici un fel de conştiinţă socială sau politică – chiar dacă întregul lor comportament se bazează pe un fel de mândrie de a fi şi a rămâne, pe o teribilă încăpăţânare de a ignora istoria, revoluţiile, societatea. Nu au nevoie de contractul social, nu vor să ştie de acest contract. (…) Poate că această ciudată inundaţie dinspre maidane şi mahalale nu este decât o formă de semnalizare, un mod prin care inteligenţa defensivă a organismului nostru social, încă sănătos şi inteligent, ne atrage atenţia asupra unor realităţi pe care le ignorăm şi le subapreciem” (pp.276-277).

Şi subapreciate au rămas decenii de-a rândul. În ultimii 10-15 ani avem în sfârşit specialişti care au drept preocupare lumea ţigănească. Avem şi catedre de limbă “rromă”, cuvânt care dovedeşte că românii au pierdut bătălia până şi la detaliul lingvistic, căci există tendinţa ca „român” să fie înlocuit cu „rromân”! „Rrom”, la nivel symbolic, poate semnifica şi faptul că, spre deosebire de „rumânul” din vechime, sclav-şerb pe moşia boierului nu-i totuna cu „r”-ul adăugat, literă care înnobilează şi separă. Adolescenţii vechiului regat vorbesc deja cu accent pe vocală, lucru care dovedeşte semnificaţia practică a victoriei literei „r” suplimentare şi în limba uzuală. Preocupările culturale ale tinerelor generaţii sunt ataşate, chiar şi afectiv, de gustul asiatic al muzicii, iar de ceva timp chiar şi versuri coerente şi reuşite stilistic sunt armonizate pe melodii făcute pe calapod hindus. Nu ştiu exact cum stau lucrurile prin Ardeal, dar vechiul regat este în metamorfozare culturală şi demografică.

Social, s-a revenit la simbol, la ierarhia tribală, unde obiectul de prestigiu trebuie să fie strălucitor pentru a impune prestanţă şi a legitima puterea ca în imperiul lui Timur Lenk. Obiectele de prestigiu sunt fie din metal nobil (vezi ghiulurile, colanele, lanţurile pe care le poartă agresiv chiar şi românii cu bani), fie se singularizează prin unicitate (cea mai tare maşină, cea mai mega-vilă etc.).

În condiţiile în care aculturaţia a trecut de bariera sensibilă a unui posibil eşec, considerăm că nu ar mai fi necesară existenţa SISROM-ului, căci obiectivele sale oricum vor fi atinse în cel mult două decenii. Poporul român a fost (h)indus în eroare de istorie!“

Cei care doresc să afle mai multe despre această aberaţie, le recomand comentariile care se găsesc la adresa http://www.ziare.com/politica/stiri-politice/rromi-sau-tigani-cat-conteaza-884257.

Comentarii foarte interesante şi bine explicate se găsesc şi la adresa http://www.petitieonline.ro/petitie/comentarii/tigan_cuvant_corect_termen_real_pentru_a_denumi_etnia_respectiva-p18092050.html. De aici voi prezenta câteva, pe care le consider destul de clare, de bine explicate şi de bun simţ.

Confuzia Rom-Rrom [Constantin Barbu]
De unde vine inventia asta mizerabila numita „rrom” ?
Am urmarit etimologia acestui cuvant si nu-i indreptateste pe tigani s-o foloseasca nicicum. Mai nou tiganii spun ca vine din sanscrita , chiar de ar fi asa asta nu inseamna ca acest cuvant are vre-o legatura cu etnia tiganesca !!

1. nu e nici un document autentic in istorie sau istoria moderna care sa atribuie denumirea „rrom” tiganilor
2. prima aparitie a acestui termen se face in 1971 la conferinta mondiala a tiganilor la Londra
3. toata lumea cunoaste tiganii sub numele de „tigani, zingeneurs, tsigani, zingari, gypsies etc (vezi etimologia cuv. tigan)”
4. spre exemplu brazilienii se trezesc maine ca vor sa fie denumiti dupa substantivul „fotbalisti” precum tiganii dupa subst „rrom” (rom inseamna om) .
5. „rrom” nu inseamna nimic nici macar in limba tiganeasca ci in egipteana veche „rom” inseamna „om”
6. si-au luat numele asta special pt a fi confundati cu románii
7. aduceti-va aminte de formatia „GYPSY KINGS” si nu „ROMA KINGS” deci tiganii se refera la ei cu gypsy sau tigani nu inventia asta mizerabila numita „rom”

Dl Melescanu, ministru de externe in 1993 cand s-a propus numele de RrOMA catre UE, a afirmat atunci ca UE doreste confuzie intre Rroma si Romania, rromi si romani, ca UE doreste ca tiganii europeni sa fie integrati in Romania.

A avut dl Melescanu dreptate? Stia dansul ceva?
Atentie la viitor!
Pasii urmati de UE si de tarile europene:
– Aprobarea denumirii de Rroma (INVENTIA MIZERABILA FARA VRE-O LEGATURA CU ETNIA TIGANEASCA)
– Sporirea confuziei in Europa prin identificarea multor „tigani rromani” ca „romani”
– Sporirea confuziei intre denumirea de „Roma”, „romani”, „romanies”, „romany” si „Romania, „romanian”
– Prezentarea pe cat posibil numai a faptelor negative din Romania si ale romanilor si „rromilor romani” din Europa
– Prezentarea „faptului” ca denumirile de „Romania” si „romanian” vin de la „Roma”
– Afirmatii ca „romanii din Imperiul Roman” nu au adus „colonisti romani”, ca au adus „tigani” (vezi Jirinovski)

Un talmes balmes regizat de „iluminatii” oculti.
Nicio sansa de succes insa! [13/02/2009 13:32]“

Dubla consoana R + propunere legislativa [sanda_rom2005@yahoo.com]
1. Din cate am invatat in scoala, dubla consoana R nu este specifica limbii romane. Prin urmare, nici cuvantul RROM nu este cuvant ROMANESC si nu avem de ce sa-l folosim.
Spre deosebire de cuvantul RROM, in limba romana exista cuvantul TIGAN, bine cunoscut si indelung utilizat (secole intregi), pentru desemnarea unei minoritati etnice.
Cuvantul TIGAN este perfect inteles si in celelalte tari europene, iar traducerea sa nu genereaza niciun fel de confuzii.

2. In ceea ce priveste situatia care a generat necesitatea revenirii la cuvantul TIGAN (si anume comportamentul reprobabil al anumitor cetateni ai Romaniei in afara granitelor tarii), as avea de facut o propunere legislativa – dar am nevoie de sprijinul unei persoane din lumea dreptului, ca sa formulez corespunzator:

Pentru orica fapta reprobabila comisa de un roman in afara granitelor tarii (indiferent carei etnii apartine respectiva persoana) – in special, pentru premeditarea unor fapte condamnate de justitie – , propun sa se instituie de urgenta o pedeapsa dubla.
De exemplu: daca pentru o crima in Italia, romanul (indiferent de etnie), ar avea de primit 15 ani inchisoare, sa mai primeasca inca 15 ani pentru intinarea numelui tarii si co-nationalilor sai.
Un fel de daune morale – daca vreti! – pentru Romania si pentru toti romanii cinstiti si cumsecade, care au ajuns sa fie etichetati drept infractorii Europei!

Cerem respectuos autoritatilor romane sa fim protejati de consecintele dezastruoase ale introducerii cuvantului RROM in limba romana, unde dupa cum spuneam – nu are ce cauta! [23/02/2009 14:21]“

Explicatia adevarata a cuvantului TIGAN se afla in sanskrita si nu in greaca [Constantin]
Istoricul George Potra menţionează şi părerea altor savanţi în ceea ce priveşte originea apelativului ţigan, ca denumire cu care această pop**aţie a venit în Europa şi ar proveni de la un aşa numit trib cingar din care aceştia îşi au originea: „După alţi învăţaţi, numirea de ţigan este o numire a lor proprie, pe care au adus-o de unde au venit, şi derivă, după cum am spus mai sus, de la cingari, numele unui popor care trăieşte şi astăzi în India.” Suntem de acord întrutotul cu prima parte a acestei afirmaţii şi primim cu rezervă cea de-a doua parte, în ideea că exodul ţiganilor din India s-a dovedit a fi un proces derulat în mai multe etape, cu plecare din zone diferite ale Indiei sau adiacente acestui teritoriu. Ţinând cont de consideraţiile anterioare, ni se pare firesc să căutăm în limba sanskrită originea acestor termeni. Astfel, un prim reper ne oferă structura ati-ga-nin cu sensul „(cel) care trece, depăşeşte” formată din particula ati întâlnită în unele forme de ablativ, ca prepoziţie, cu sensul „dincolo de”, dar şi ca verb cu sensurile „a trece, a trece de, a depăşi (limite, graniţe)”, „a păşi, a călca peste un loc care nu-ţi aparţine, interzis” sau „a depăşi, a se separa de” şi particula ga „care merge, care se mută”. În mod similar poate fi adusă în discuţie rădăcina tyaj-ga care, prin contragere, dă forma tyāga- cu sensurile „abandon, părăsire, plecare, despărţire” şi, de aici, cuvântul compus tyāga-nin, tyāgin- „(cel) care abandonează, părăseşte, pleacă”. În ceea ce priveşte sufixul desinenţial generic –in, cu formele sale mai rare –nin şi -min, în limba sanskrită are un sens posesiv, el fiind utilizat pentru adjective şi nume de agent (iniţiatorul unei acţiuni) ca în exemplele de mai sus. În aceeaşi idee, pot fi puse în discuţie şi structurile sanskrite adhi-GAM „ a veni spre, a se apropia” şi adhy-ā-GAM „a cădea peste, a întâlni” etc.
Reluînd cuplul de cuvinte atiganin „(cel) care trece, depăşeşte” şi tyāganin „(cel) care abandonează, părăseşte, pleacă”, se poate observa că sensurile menţionate de dicţionar sunt complementare în a defini imaginea unui individ călător, nomad; acesta fiind „(cel) care trece, depăşeşte, abandonează, părăseşte, pleacă”. Dacă adaptăm aceste cuvinte la specificul limbii ţigăneşti unde consoana g este, de obicei, precedată de consoana n pronunţată velar, obţinem variantele atinganin/tyānganin. Şi tot aici trebuie să căutăm originea şi semnificaţia apelativelor cingar/cengar considerate de unii cercetători a-i fi însoţit dintotdeauna pe ţigani. Analizând aceşti ultimi doi termeni, observăm că, într-o posibilă etimologie sanskrită, cingar, ca variantă velară, poate proveni de la ci-ga-ar, cigār, cingār unde ci- înseamnă „a căuta, a cerceta”, –ga- „care merge, care se mută”, iar ar(ur) este o terminaţie specifică a cazului ablativ pentru substantive animate. Această terminaţie se regăseşte şi în limbile neoindiene ţigănească, hindi şi bengali (manushestar „de la om”, rromestar „de la ţigan”, phuveatar „din pământ” etc. – n.n). Continuând raţionamentul, cingar este „(cel) care caută, merge (de la), se mută”.
În această accepţie, considerăm că cele două cuvinte: atiganin şi tyāganin (variantele velare ale acestora: atinganin/tyānganin sau termenii cingar/cengar) i-au însoţit în mod firesc pe ţigani în decursul existenţei lor nomade ajungând să fie înregistrate în documentele de limbă gruzină sub denumirile atsincani/tsincani iar în cele de limbă greacă sub denumirile athinganoi/thinganoi, cu presupusa origine în atsigganos/tsigganos datorită asemănării fonetice cu a-thiggánōi “de neatins, de netulburat, de neemoţionat” şi respectiv thiggánōi “de atins, de tulburat, de emoţionat”, cuplu de cuvinte imposibil de acceptat ca echivalente simultan datorită sensurilor opuse pe care le au în limba greacă, dar de acceptat întru-totul dacă le conferim sensurile din limba sanskrită.

Deci in concluzie TIGAN nu inseamna rob („pagan”, „de neatins” sau „impur”) ci inseamna POPOR CALATOR, NOMAD.
Nici un motiv de a va rusina… [15/03/2009 15:22]“

Alte răspunsuri pertinente se găsesc la adresa http://www.evz.ro/detalii/stiri/romii-se-apara-cu-istoria-si-constitutia-romaniei-de-tigani-913767.html#comentarii

„Ce ne spune lingvistul George Pruteanu…Dumnezeu sa-l odihneasca. [Constantin]
Pruteanu considera însă că folosirea denumirii de rom în loc de ţigan „nu este o soluţie deşteaptă, pentru că o ameliorare ar fi schimbarea realităţilor, nu a cuvântului care le denumeşte”. „Cum ar fi ca acei români care sunt prost văzuţi în Italia, de exemplu, să pretindă că ei nu mai sunt «români», ci «daci» sau «vlahi»?!”, îşi argumenta lingvistul afirmaţia. El spunea că folosirea denumirii de rom „generează confuzie pe plan internaţional”. „Nu poţi interzice existenţa unui cuvânt prin lege. E nelogic să impui limbii române să numească o etnie cu un cuvânt al acelei etnii: spunem francezilor francezi, nu «franse»; spunem nemţilor/germanilor nemţi/germani, nu «doici»; belgienilor belgieni, nu «belj» ş.a.m.d.”, completa Pruteanu anul trecut. El scria că problemele comunităţii ţigăneşti – create de mulţi din această etnie – nu dispar dacă schimbăm numele. „Nu aducem situaţia la zero, n-o răsvirginăm. Ea se rezolvă cu totul altfel: prin educaţie îndârjită, prin programe iscusite, prin respectul legii”, concluziona el.“

Se poate semna o petiţie în favoarea acestei refaceri a adevărului la adresa http://www.petitiononline.com/qd3xx666/. Este adevărat că nu au prea mare importanţă aceste petiţii pentu cei care se cred inventatorii vieţii, dar măcar le putem arăta că neamul românesc este mai unit decât cred ei.

Ştire de ultimă oră: mâine sunt aşteptaţi vreo 200 de ţigani pentru manifesta împotriva acestei de mult aşteptate schimbări. Cred şi eu că se simt datori să facă aceste valuri, dacă noi vrem să le luăm de la gură bucata de pământ promisă de cazari. Probabil că de aia şi cumpără cazarii pământ românesc „în draci“.

Comentarii
  1. I’ve been following your blog since you started. You have made amazing progress. This site is an inspiration for all pursuing a long transition versus the big chop.

    – Rob

  2. Voinea. spune:

    Ma straduiesc dar nu reusesc sa raspund la intrebarea, de ce Ion Iliescu nu recunoaste ca mama lui este tiganca bulgaroaica ? Rezulta ca nu spune adevarul si deci minte,incalcand cele zece porunci. Ne aducem aminte ca in 1996,la confruntarea prezidentiala,televizata, Emil Constantinescu a pus contracandidatului sau o intrebare inspirata, daca crede in Dumnezeu? Raspunsul lui Iliescu a fost ca el este liber cugetator,dar a perdut alegerile ca si prostanacul Mircea Geoana din 6.12.2009,in favoarea lui Traian Basescu.

    • razvratit spune:

      De ce nu ar răspunde iliescu unei asemenea întrebări? Dar chiar e nevoie?…

      Cât despre alegeri, ce să spun, afară de faptul că sunt măsluite cu ani înainte, pentru a ieşi exact cel care trebuie. Şi s-ar putea să avem în curând o cea care trebuie în fruntea ţării (deşi sună atât de stupid expresia), pentru că ştie să lingă mai bine decât cei dinaintea ei…

      Ori îi lăsăm să îşi bată joc de noi în continuare, ori ne trezim, ne îmbrăcăm şi le batem la uşă să le spunem: „STOP JOC!“…

  3. baricada spune:

    Dacă ar mai fi trăit Căpitanul şi istoria ar fi fost alta, cu siguranţă n-ar mai fi trebuit să discutăm despre subiectele pe care tu le-ai expus… S-au făcut 72 de ani de la uciderea lui Codreanu. Dumnezeu să te aibă în pază, Căpitane!

    • razvratit spune:

      Să-i fie ţărâna uşoară.

      Iar noi nu trebuie să plecăm capetele resemnaţi. Căpitanul s-a dus, dar îmi place să cred că mai sunt suficient de mulţi români care să continue ceea ce au început înaintaşii noştri.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s