Cam asta este atitudinea majorităţii. Şi mai ales a acelei părţi care încă o duce bine… Câştigă mai mult decât 10 salahori, muncesc mai puţin decât 1/10 din cât ar trebui, se îndoapă cu chimicale din „supermarketuri“, se împuiesc şi îşi trăiesc viaţa cu aceeaşi fericire cu care trece gâsca prin apă…

Minoritatea, sau mai bine spus, foarte puţini oameni, caută să rămână oameni şi nu sclavi. De cele mai multe ori, nici nu ies la rampă cu ideile lor, pentru că sunt luaţi la mişto de „marea majoritate“.

Am citit astăzi două mesaje, total diferite, dar care duc spre acelaşi lucru: transformarea masei de oameni în masă de fiinţe, fără niciun drept. Iar singura activitate a acestei mase trebuie să fie munca. Munca în condiţiile actuale, când după o lună iei un salariu care e suficient doar pentru a plăti gazele, lumina şi apa… Pentru că dor aşa nu vei mai avea timp să şi gândeşti!

Însă va veni o vreme când şi cei care acum consideră că e bine vor ajunge în situaţia celorlalţi. Şi atunci va fi foarte greu. Pentru că va fi mult mai greu de luptat contra unei armate bine organizate şi plasate în teritoriu…

Să vedem despre ce este vorba în acele două mesaje:

Unul este un comentariu al unui cititor al blogului lui saccsiv. Iată ce zice omul:

„salut,
Hmmm,de mult ma gandesc sa va postez urmatorul articol:
Am revenit in Lumea Noua dupa citeva luni de absenta si am obesrvat ceva schimabri esentiale: aici la munca avem “id carduri” care trebuie sa le folosim peste tot,usile nu mai au cheie si se deschid tot cu carduri,la masa intram cu cardul,in autobuzul care ne duce la munca intram tot cu cardul (!!) ..etc.Asta n-ar fi nimic deosebit doar ca noi suntem intr-o padure( de vreo 2-3 ori mai mare ca Romania!) si primul oras este la vreo 80-90 km!Si pe drumul intre camp si unde muncim sunt “check-points” unde ni se cere cardul! Paza intra cu cainii prin camerele noastre(cind nu suntem in camp) sa caute de “prafuri si iarba”..etc.CU ALTE CUVINTE S-A SCHIMBAT MULT SI CIREADA SE OBISNUIESTE CU ASTA!Campul are usi din metal care pot si blocate si totul pare ca un lagar de munca!
ps:nu am vazut pe nimeni sa spuna ceva de ce se intimpla in Nebraska!“

E, oarecum, normal, atâta timp cât îţi merge bine, iei un ban grămadă, nu plăteşti pentru mâncare şi pentru cazare, ai asigurare medicală gratuită (adică ţi se injectează chimical gratis şi nu mai plăteşti când vrei să haleşti altele) şi cine ştie ce alte „avantaje“. Când se va închide „fabrica“ toată lumea îşi va aduce aminte de condiţiile animalice în care trăiau… Abia când vor rămâne pe străzi şi vor vedea că puţinul agonisit se duce pe te-miri-ce vor începe să ridice glasul şi să ajute la născocirea titlurilor de-o şchioapă care încep cu „Senzaţional!“, sau „Incredibil!“ sau „Şocant!“… Până atunci, se mai adună la un pahar de poşircă, la o carte (de joc) şi mai mârâie în surdină, să nu îi audă şeful sau şefa…

Să vedem ce conţine şi al doilea mesaj, citit pe un blog, blogul lu’ john:

Haios e titlu, care are pretenţia că cel sau cea care l-a scris este deţinătorul/toarea adevărului absolut…

Adevărul despre „revoluţiile” arabe şi războiul din Libia (Am să redau doar partea mai interesantă, fără comentariul proprietarului blogului. Acestea le puteţi citi pe blogul său)

Anul 2011 a început cu un val de revolte populare ce a trecut prin mai multe ţări arabe din Nordul Africii şi Orientul Mijlociu, evenimente similare cu cele din 1989 din Europa de est şi cu revolutiile portocalii din spaţiul ex-sovietic. Aparent desfăşurarea evenimentelor a fost spontană, însă nu a durat mult până când implicarea externă a ieşit la iveală. Adevăraţii autori şi regizorii acestui spectacol au fost revelaţi atunci când „valul revoluţionar” a ajuns în Libia unde „rebeliunea” a trebuit să fie susţinută armat de către mai multe tări ale NATO. Timp de câteva săptămâni întreaga comunitate internaţională a asistat cu respiraţia tăiată la evoluţiile violente din această ţară timp în care mass media internaţională încerca să ne convingă că Ghaddafi este un tiran nemilos şi însetat de sânge. Să vedem însă cum arată dictatura libiană.

Fostul ambasadorul rus în Libia, Vladimir Chamov, întrebat într-un interviu dacă Ghaddafi şi-a asuprit cetăţenii, a spus: „Despre ce opresiune vorbesti? Libienilor li se acordă credite fără dobândă pe o periodă de douăzeci de ani pentru construcţia casele lor, un litru de benzina costă aproximativ 10 centi, produsele alimentare costă mai nimic, iar un Jeep sud-coreean Kia putea fi cumpărat pentru doar 7500 de dolari…. Această ţară nu mai există acum.”

Ce alte date şi cifre ştim despre Libia şi liderul ei?
• PIB-ul pe cap de locuitor al Libiei este de 14.192 dolari.
• Fiecare membru al unei familii care este subvenţionat de către stat primeşte 1.000 de dolari pe an.
• Şomerii primesc 730 de dolari lunar.
• Salariul unei asistente de spital este de 1.000 dolari.
• Ajutorul de naştere este de 7.000 de dolari.
• Cuplurile proaspăt căsătorite primesc un ajutor de 64.000 de dolari pentru a cumpăra un apartament.
• Pentru a deschide o afacere un libian primeşte un ajutor financiar de 20.000 de dolari.
• Impozitele şi taxele majore sunt interzise.
• Educaţia şi asistenţa medicală sunt gratuite.
• Educaţia şi specializările în străinătate se fac pe cheltuiala guvernului.
• Există lanţuri de magazine pentru familii mari, ce au preţuri simbolice pentru produsele alimentare de bază.
• Vânzarea de produse expirate este pedepsită prin amenzi mari, iar în unele cazuri se pedepseşte cu detenţia.
• Un număr de farmacii distribuie medicamente gratuit.
• Contrafacerea medicamentelor este considerată o infracţiune gravă.
• Nu există plăţi pentru chirie, iar populaţia nu plăteşte pentru energia electrică.
• Vânzarea şi consumul de alcool sunt interzise prin lege.
• Împrumuturile pentru cumpărarea unei maşini sau a unui apartament sunt date fără dobândă.
• Sunt interzise speculaţiile imobiliare.
• În cazul în care o persoană decide să cumpere o maşină statul libian achită 50% din preţul ei, iar în cazul poliţiştilor 65% din preţ.
 • Benzina este mai ieftină decât apa. Un litru de benzină costă 0,14 dolari. (aici e greşit, pentru că pence nu înseamnă cent, iar gasoline nu înseamnă benzină; deci un litru de motorină costă 0,15 lire sterline)
(Sursa acestor date este un site de limba rusă; traducerea engleză a textului). O confirmare a unora dintre aceste date poate fi gasită aici)

Să presupunem totuşi că intervenţia militară ar fi fost justificată…
Atunci de ce s-a intervenit militar doar în Libia? Conform mass media în aceeasi regiune exista o multime de alte ţări în care „dictatori sângeroşi” omoară „populaţia paşnica şi neînarmată„. Şi totuşi NATO, SUA, Franta sau Marea Britanie n u se duc acolo pentru „a face dreptate” şi a „restaura democraţia”. De ce a fost aleasă această ţară în mod special? De ce este „democraţia occidentală” atât de obsedată de ideea eliminarii lui Ghaddafi şi de distrugere a Libiei, ţara cu cel mai ridicat nivel de trai din Africa, printr-un scenariu similar cu cel din Irak? Şi cum se explică faptul că „rebelii” susţinuţi de SUA, Franţa, Marea Britanie şi de către alte ţări NATO colaborează cu luptători Al Qaeda, după cum a relatat mass media internaţionala? Această ciudăţenie a susţinerii unor terorişti de către americani a trecut rapid în uitare, fiind acoperită mediatic de asasinarea lui Osama bin Laden, presupusul lider al fantomaticei grupări teroriste mondiale, o altă poveste de adormit copii menită să refacă imaginea şifonata a SUA.

La ora actuală exista două versiuni de a ascunde adevăratul motiv pentru intervenţia în Libia: una oficială – protejarea drepturilor omului şi cea neoficială – furtul petrolului libian. Ambele sunt piste false. În realitate scopul actiunilor militare din Libia nu este protejarea civililor de Ghaddafi, ci protejarea intereselor sistemului bancar internaţional, obţinerea controlului asupra puţurilor de petrol libiene fiind doar un mijloc de anihilare a puterii liderului libian. Aceasta este parerea lui German Sterligov un antreprenor şi activist social rus, al doilea milionar oficial al Rusiei de după caderea URSS, care din 2005 a renunţat la „binefacerile civilizaţiei” şi s-a mutat cu familia într-o pădure din Siberia.

Criza financiară mondială, care încă influenţează economia planetei, a făcut mai multe ţări să propună schimbarea monedei folosite în tranzacţiile internaţionale, mai exact să refuze dolarul american şi să opteze pentru înlocuirea acestuia cu aurul. Mummar Ghaddafi a încercat să refacă planurile generalului De Gaulle – de a refuza bancnotele de hartie şi de începe să utilizeze din nou monede de aur ca pe vremuri. Acest lucru ar duce la distrugerea coruptului sistem bancar actual. Desigur, mafia bancară sionistă nu l-a putut ierta pentru asta …

(În 1965 Charles de Gaulle a tinut un discurs în care cerea, printre altele, întoarcerea la aur ca etalon monetar vezi http://www.ina.fr/fresques/de-gaulle/fiche-media/Gaulle00105/conference-de-presse-du-4-fevrier-1965. În acelasi an (dolarul şi alte monede naţionale încă aveau acoperire în aur) Franta a reuşit să convertească în aur 150 de milioane de dolari şi ceruse Rezervei Federale Americane convertirea a încă 150 de milioane. Exemplul francez a fost urmat de Spania lui Franco. Ambele personaje politice au părăsit la scurt timp după aceea prim planul scenei politice, unii istorici considerând că aceste evenimente ar avea legatură cu „atacul” lor asupra dolarului. În 1971 la ordinul mafiei bancare a Rezervei Federale aflate sub controlul clanului Rothschild, Nixon a decretat că SUA încetează unilateral convertirea dolarilor în aur şi renunţă definitiv la etalonul-aur.

O serie de ţări au început discuţii despre realizarea tranzacţiilor comerciale interstatale în aur. China a anunţat emiterea unor yuani de aur şi mai multe ţări asiatice şi africane au discutat, de asemenea, posibilitatea revenirii la standardul de aur. Mummar Ghaddafi a devenit principalul iniţiator al ideii de a renunţa la dolari şi euro. El a cerut lumii arabe şi africane să înceapă utilizarea unei monede noi – dinarul de aur. El a sugerat şi realizarea unui stat african unit, având o populaţie de 200 de milioane de oameni ce vor folosi această monedă.

Ideea unei monede unice din aur şi a unirii ţărilor africane într-un singur stat federativ puternic a fost foarte bine primită de către mai multe ţări arabe şi de către aproape toate ţările africane. Singurii oponenţi au fost Republica Africa de Sud şi şeful Ligii Statelor Arabe. Dacă realizarea Uniunii Africane şi adoptarea unei monezi unice au fost pe placul francmasoneriei mondiale nu acelaşi lucru se poate spune şi despre renunţarea la dolar şi euro în favoarea dinarului de aur. Această iniţiativă a Libiei a fost foarte criticată de către Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană. Potrivit unui discurs al preşedintelui francez Nicolas Sarkozi: „libienii ameninţa securitatea financiară a omenirii”. Numeroasele critici la adresa liderului libian nu au dat nici un rezultat: Ghaddafi a făcut în continuare paşii care au dus la crearea Africii Unite şi a continuat demersurile în direcţia trecerii la standardul monetar din aur.

În cele ce urmează redăm un fragment dintr-un interviu cu German Sterligov, creatorul „Bursei aurului” din Moscova, în cadrul unei emisiuni a postului rusesc „Dojd”:

Olga Pispanen: Şi apoi a venit condamnarea Libiei…

GS: O să-ţi spun ce evenimente au dus la acest lucru. În 2002 prim-ministrul malaezian Muhammad împreună cu Mummar Ghaddafi au propus lansarea unui dinar de aur. La început această idee a fost aprobată de către Irak, Sudan, Bruney şi Indonezia, iar în anul următor Emiratele Arabe Unite şi alte ţări au aderat la aceasta iniţiativă. Ei au inceput sa lucreze la această idee, au existat şedinţe ale miniştrilor de finanţe din aceste ţări, la care a început să prindă viaţă proiectul de a refuza tranzacţiile comerciale în dolari şi euro în favoarea folosirii dinarului de aur. A existat un proiect pilot în care monede de aur au fost bătute şi au început să fie folosit în Malaezia, Indonezia şi Iran. Ele au fost folosite în magazine obişnuite şi chiar şi acum pot fi folosite acolo, la fel ca orice altă monedă.

OP: Ai cumva un dinar de aur la tine?

GS: Nu am dinari, dar am „goldeni”, pentru că fiecare ţară ar trebui să adopte propriul tip de monede de aur, iar noi le-am numit „goldeni”.

OP: De ce se numeşte aşa? Nu suna prea ruseşte.

GS: „Golden” înseamnă „făcut din aur” în limba engleză. Înainte de aceasta, în Rusia, am avut „guldeni” şi „zloti”. Le-am făcut la monetaria rusă „Gosznak”. Am sugerat Libiei să folosească moneda noastră, dar au considerat că e prea mare, cântăreşte 1 uncie.

Dmitri Kaznin: Cum anume sugeraţi sa fie folosite aceste monede?

GS: Au existat discuţii pentru o lungă perioadă de timp între oamenii de afaceri ruşi şi arabi, care au fost găzduite de către Nadejda Azarenkova şi de firma de avocatura a lui Artur Airapetov, la care sunt şi eu co-proprietar. S-a ajuns la o situaţie similară cu cea dintre Stalin şi Hitler: Stalin era deja pregătit pentru agresiunea lui Hitler şi a plasat trupele sale la frontieră, dar Hitler dintr-un singur atac a distrus totul. Acelaşi lucru a făcut şi societatea occidentală. Asta este opinia mea: Muammar Ghaddafi era gata să declare respingerea folosirii dolarului şi a monedei euro în tranzacţii, însă a fost oprit de către sistemul bancar internaţional. Conturile sale internaţionale au fost blocate sub falsul motiv al „încălcării drepturilor omului”.

OP: Conturile au fost blocate după anunţul că el a început să tragă în civili.

GS: Da, dar asta se întâmplă în toate ţările. Uitaţi-vă în jur – o mulţime de civili sunt ucişi în ţări precum Yemen şi nimeni nu le blochează conturile bancare. Intotdeauna se pot găsi justificări unor acţiuni, în acest caz uciderea de oameni a servit doar ca un pretext.

Însă motivul real al actiunii este efectul psihologic al ideii lui Ghaddafi (unul dintre principalii lideri musulmani), de a începe utilizarea dinarilor de aur, care a fost efectiv uimitor, a fost chiar mai periculos decât ideea în sine. De exemplu, există un stat malayezian numit Kelantana, care utilizează numai monede de aur, dar nu prea dă bătăi de cap liderilor globalisti.

Şi iată ca apare Ghaddafi, care sugerează ca toată lumea să respingă sistemul bancar internaţional şi să se elibereze de sclavia sistemului american al Federal Reserve Bank. Un număr mare de ţări l-ar urma în această acţiune. Acest proiect a fost pregătit intens timp de mai mulţi ani, Ghaddafi a militat pentru ca ţările africane să se unească toate într-un stat puternic şi să înceapă utilizarea monedelor de aur. Egiptul era pregătit să ia parte la el, de aceea revoluţiile au început acolo şi CIA a intervenit pentru a distruge planurile cu privire la ieşirea din sistemul bancar internaţional. Apropo, acest sistem mafiot international afectează de asemenea într-o mare măsură economia Rusiei. Trecerea de la utilizarea baniilor de hârtie la monede de aur – aceasta este ieşirea din criză şi din sclavia financiară.

OP : German, explica te rog… Cred că nu avem atât de mult aur câte bancnote de hârtie există.

GS: Desigur. Noi aproape că nu avem aur, doar hârtii fără valoare…

OP … Aceasta înseamnă că dacă Muammar Ghaddafi va renunţa la sistemul bancar actual şi va începe să facă comerţ doar în aur, el va putea face schimburi comerciale doar cu ţările care au aur.

GS: Ţi-am spus despre începutul acestui proiect în anul 2002 pentru a explica faptul că un mare număr mare de ţări de la Indonezia la Irak s-au pregătit timp de 8 ani pentru asta.

OP: Dar nu au participat şi America, Franţa, Germania sau chiar Rusia…

GS: Desigur. Acestea sunt ţări mari, foarte populate, care produc multe bunuri. Nu mă refer la computere sau alte gadget-uri, ci la lucruri de care avem nevoie pentru viata de zi cu zi: produse alimentare, petrol şi aşa mai departe. Apropo de Rusia, vă rog să reţineţi la cine a apelat Ghaddafi înainte să îi fie aruncate bombe în cap. El a apelat la China, India şi Rusia – aceste ţări care ar putea fi gata oricând pentru a începe utilizarea monedelor de aur. În special China, care a anunţat că va emite yuani de aur în curând.

Şi notaţi care este primul lucru pe care l-au facut atât de lăudaţii „rebeli” din Libia . Ei nu creat un nou guvern – nimeni nu a auzit despre ideile lor politice. În schimb au deschis o Banca Centrală în Bengazi, care ar fi trebui să înlocuiască banca lui Ghaddafi. Acest lucru înseamnă că ei nu sunt împotriva politicii lui Muammar Ghaddafi sau a guvernării sale. Ci că ei vor să schimbe sistemul său financiar.

OP: Oricum, după cum am înţeles, doar ţările pe care le-ai numit sunt capabile de schimburi comerciale cu monede de aur. Numai 12 ţări. Doar ele vor fi capabile să facă comerţ unele cu altele…

GS: Crede-mă, nu este un număr mic. O să existe o reacţie în lanţ, pentru că toată lumea s-a săturat să fie sclavul Rezervei Federale americane şi a şefului ei Bernanke. Pentru ca Bernanke tipăreşte bani pe bandă rulantă şi îi da sub formă de credite băncilor din Statelor Unite ale Americii. Dacă Muammar Ghaddafi ar fi găsit timp pentru a lansa monedele de aur înainte de începerea războiului, nu numai ţările musulmane l-ar fi urmat. Ar fi fost multe ţări, poate inclusiv Germania. Orice ţară din lume care nu vrea să fie un sclav al lui Bernanke vrea să facă comerţ contra aur.

OP: Nu îţi este frică?

GS: Draga mea, eu deja trăiesc într-o pădure sălbatică.

Citind acest material, m-am gândit la ţara noastră… Noi nu mai producem nimic, pentru că e o ruşine să produci… Trebuie doar să cumperi şi să consumi.

NOI NU MAI AVEMA GRICULTURĂ (deşi dădeam multor altor ţări de mâncare şi ne rămânea şi nouă destul), NOI NU MAI AVEM INDUSTRIE… Nici măcar infrastructura, atât de necesară forţelor de represiune nu este la nivelul la care m-aş fi aşteptat…

MAI MULT, NOI NU MAI AVEM NICI AUR!!! Pentru că tot ce a strâns poporul român cu durere şi trudă 45 de ani, au dat de pomană jigodiile care au pus laba pe ţară dunpă 1989.

Am ajuns români fără Românie! Pe mulţi nu îi doare. Mulţi şi multe şi-ar dori ca România să nu existe.  Şi-ar dori ca românii să dispară şi în locul lor să se populeze ţara cu puşcăriaşii şi curvele din „lumea civilizată“…

Am auzit deunăzi că statul român (implicit şi eu…) vrea să vândă pe Bursă (adică să dea ploconul, dar muşamalizat) ultimii 9,8% din Petrom…

Mi-aduc aminte cum de prin 2008 am început să primesc o grămadă de mesaje nedorite de peste cealaltă parte a Atlanticului pprin care sunt anunţat că băncile americacane îmi vor schimba aurul INUTIL pe bani (şi mai nefolositori!!!)… Oare câtă prostime a dus aurul pentru un pumn de hârtie igienică???

IAtă de ce am tot spus că nu e nevoie de un/o lider/ă. Pentru că aceştia/acestea pot fi înlăturaţi/rate fără ca lumea să realizeze de ce. Iată de ce întreaga masă de oameni trebuie să iasă din adormirea în care se află acum. Trebuie să realizeze că trebuie să facă schimbarea întâi cu ei/ele. Iar liderul/lidera vor apare neîntârziat!

Comentarii
  1. Lecteriţa spune:

    Bre, aveam de comentat la ultima postare! Deci nu ezicsta SIDA, deci nici maimuta verde? =)) Ca ne umplea capul cu prostii, presa de specialitate, ca o maimuta idioata a impartit cu generozitate virus HIV!
    Despre strainii care ne halesc resursele, nu ca stiu, dar sufar crunt! Nu e vorba doar de cele ale subsolului, ci si cele de pe sol…
    Iar despre vaccinari, ma bucur cand aud de oameni care nu-si vaccineaza copiii! De exemplu, cand m-am nascut eu intrase in moda vaccinul antipolio. Nu sunt vaccinata!!! Inaintea mea au fost vreo 4 cazuri de copii, 3 fete si un baiat care au ramas distrusi pe viata. Si mai multe vaccinuri nu am eu. Cred ca doar doua am, pe cele de care nu am putut scapa, alea mutilante, noroc ca le am pe picior, nu pe brat. ai profil pe FB?

    • razvratit spune:

      Mulţam de comentariu. Doar că vreau să te întreb ce e aia „postare“? Eu ştiam de postură, de post (religios sau ca sinonim al termenului „slujbă“)…

      Da, despre minciuna cu sida am scris pe blogul vechi. Parcă şi aici am pus o legătură către un site, aruncă un ochi prin „recomandări“…

      Mă bucur că eşti ne-vaccinată. Eu cam sunt, că făcui toate bolile posibile şi imposibile ale copilăriei.

      Profil pe FB: alex răzvrătitul (parcă)… Numai că nu prea folosesc feisbucul sau facebucul

      Dar îmi poţi scrie pe adresa de poştă electronică.. poate ne şi vedem, în gaşcă, odată…

      • Lecteriţa spune:

        Postarea e rezultatul actiunii verbului „a posta”.
        Aaaa, deci tu esti Alex de pe FB, ai aceeasi poza la status!

        • razvratit spune:

          No, poate îmi arăţi şi mie dicţionarul în care ai găsit verbul „a posta“…

          Da, eu îs ăla…😀

        • Lecteriţa spune:

          Uh! Am crezut ca e la caterinca intrebarea ta, pe urma am crezut ca nu intelegi daca e cu diacritice sau nu, dar daca ma intrebi de dictionar, e ca si cand mi-ai da un pumn in figura. Eu sunt cam prietena cu dictionarele limbii romane. In TOATE dictionarele de tip DEX gasesti verbul a posta-postare, e verb tranzitiv si reflexiv . Uite-te pe DEX on line, gasesti toate explicatiile

          • razvratit spune:

            Uite, îţi prezint ceea ce scrie în DEX online despre inexistentul verb „a posta“ (cel cu sensul de a scrie, a publica, a face o însemnare, etc….). Citeşte până la capăt:

            „POSTÁ, postez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) așeza, a (se) instala, a (se) plasa într-un anumit loc, cu scopul de a supraveghea, de a urmări, de a păzi. – Din fr. poster.
            Sursa: DEX ’98 | Adăugată de oprocopiuc | Greșeală de tipar | Permalink

            A POSTÁ ~éz tranz. A face să se posteze. /<fr. poster
            Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

            A SE POSTÁ mă ~éz intranz. A ocupa o poziție (ca de supraveghetor). /<fr. poster
            Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

            POSTÁ vb. I. tr., refl. A (se) așeza, a (se) plasa undeva pentru a supraveghea sau a păzi. [< fr. poster].
            Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

            POSTÁ vb. tr., refl. a (se) așeza, a (se) plasa spre a supraveghea, a păzi. (< fr. poster)
            Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

            POSTÁ vb. 1. a (se) așeza, a (se) fixa, a (se) instala, a (se) plasa. (S-a ~ în fața ușii.) 2. (fam.) a se proțăpi. (Se ~ înaintea lui.)
            Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

            postá vb., ind. prez. 1 sg. postéz, 3 sg. și pl. posteáză
            Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

            PÓSTĂ s. f. v. poștă1.
            Sursa: DEX '98 | Adăugată de oprocopiuc | Greșeală de tipar | Permalink

            PÓSTĂ s. f. (arhit.) ornament sculptat dintr-un lanț de spirale. (< fr. postes)
            Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

            PÓȘTĂ1, poște, s. f. I. 1. Instituție publică care asigură primirea, transportul și distribuirea scrisorilor, a telegramelor, a mandatelor poștale și a coletelor; local în care se află această instituție. ◊ Loc. adj. De poștă = poștal. 2. Corespondența primită, expediată sau distribuită în aceeași zi sau într-o perioadă dată. ◊ Poșta redacției = rubrică într-o revistă sau într-un ziar, în care se publică răspunsuri la scrisorile și la întrebările cititorilor. ◊ Expr. Cu prima poștă sau cu poșta viitoare (sau următoare) = cu prima corespondență care urmează să vină sau să plece. (Fam.) A duce (sau a purta, a umbla cu) poșta = a colporta știri, aprecieri, păreri, zvonuri de la o persoană la altă, a umbla cu vorbe, a face intrigi. ♦ Factor poștal. 3. Serviciu de transport pentru călători (și corespondență), cu diligența, folosit înainte de introducerea căilor ferate; vehicul folosit de acest serviciu; diligență, poștalion. ♦ Loc de popas, han așezat pe parcursul unui drum, unde călătorii care foloseau poșta1 (3) găseau vehicule de transport în comun sau cai de schimb. ◊ Cal de poștă = cal destinat exclusiv serviciului de transport. ◊ Expr. A fi sau a ajunge cal de poștă = a fi foarte solicitat, a alerga de colo până colo. 4. Unitate de măsură a distanțelor folosită în trecut, egală cu aproximativ 20 km; p. gener. (fam.) distanță (mare) nedeterminată. ◊ Expr. (Cale) de-o poștă = distanță (relativ) mare. II. (Pop.) Bucată de hârtie unsă cu grăsime, care se lipește de talpa unui om adormit și care apoi se aprinde pentru a-l speria. ◊ Poșta merge = numele unui joc de copii. III. Echipă de hamali pentru încărcarea vapoarelor acostate la chei. [Var.: (înv.) póstă, (reg.) póștie s. f.] – Din rus. počtă.
            Sursa: DEX '98 | Adăugată de oprocopiuc | Greșeală de tipar | Permalink

            PÓȘTĂ2 s. f. v. poștie1.
            Sursa: DEX '98 | Adăugată de oprocopiuc | Greșeală de tipar | Permalink

            PÓȘTĂ ~e f. 1) Instituție care se ocupă cu transportarea și distribuirea corespondenței, mandatelor, telegramelor, coletelor și presei periodice. ◊ ~a redacției rubrică într-o publicație periodică în care se dau publicității scrisorile cititorilor și răspunsurile la întrebările lor. De ~ poștal. 2) Clădire unde se află această instituție. 3) Totalitate a corespondenței și a publicațiilor periodice primite, expediate sau distribuite într-o perioadă de timp. ◊ A duce (sau a purta, a umbla cu) ~a a purta, a duce zvonuri, făcând intrigi. A fi ~a satului a se ocupa cu bârfeli. 4) înv. Serviciu de transport pentru călători (și corespondență) pe distanțe mari, cu diligență, folosit înainte de apariția căii ferate. 5) v. POȘTALION I. ◊ Cal de ~ cal de schimb la o diligență. A ajunge (sau a fi) cal de ~ a fi trimis cu diferite treburi în toate părțile. 6) Loc special amenajat unde făceau popas drumeții care călătoreau cu poștalionul. 7) Distanță dintre două popasuri ale poștalionului egală cu aproximativ 22 km (folosită și ca unitate de măsură a lungimii). ◊ Cale de-o ~ la o distanță destul de mare. [G.-D. poștei] /<rus. poțta, fr. poste
            Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

            PÓȘTĂ s. f. instituție publică care asigură transportul și distribuirea corespondenței, a coletelor, a banilor etc.; clădirea în care funcționează. (< germ. Post, fr. poste)
            Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

            PÓȘTĂ s. 1. v. corespondență. 2. v. poștaș. 3. v. diligență. 4. (înv.) conac. (A mers cale de-o poștă.)
            Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

            PÓȘTĂ s. (reg.) poș. (Tipul de alică numit ~.)
            Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

            PÓȘTĂ s. v. curier, mesager, ștafetă.
            Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

            póștă1, póște, s.f. (reg.) 1. scândură groasă. 2. rama de lemn a ușii. 3. buștean, butuc mai lung din corpul unei plute, de care se leagă cu sârmă pluta următoare.
            Sursa: DAR | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

            póștă2, póște, s.f. (reg.) persoană care supraveghează de pe marginea ulucului desfășurarea muncii de transportare a lemnului tăiat.
            Sursa: DAR | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

            póștă s. f., g.-d. art. póștei; pl. póște
            Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

            a duce poșta / ștafeta expr. 1. a bârfi. 2. a se ține de intrigi.
            Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

            a face poștă expr. a comite un viol în grup; a întreține raporturi sexuale pe rând cu aceeași femeie.
            Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

            a umbla cu poșta expr. 1. a divulga informații confidențiale. 2. a fi indiscret.
            Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

            poștă, poște s. f. 1. practică sexuală prin care mai mulți bărbați posedă simultan sau pe rând o femeie. 2. fumatul unei țigări în comun de către doi sau mai mulți fumători. 3. farsă care constă în a introduce chibrituri aprinse între degetele de la picioarele unei persoane adormite.
            Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

            POȘTĂ AERIANĂ serviciu rapid de mesagerie, coletărie și corespondență care se efectuează pe calea aerului. În locuri greu accesibile se utilizează poșta aeriană parașutată.
            Sursa: GTA | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink“

            Dacă nu mă crezi, aruncă o privire pe pagina http://dexonline.ro/definitie/posta. Asta, ca să nu spun ceea ce spun profesorii şi profesoarele de limba şi literatura română despre acest cuvânt romglez…

            • Lecteriţa spune:

              Deci, habar nu am ce se intampla!!!! Nu inteleg de ce te deranjeaza verbul acesta! Exact la definitiile astea te trimiteam si eu, plus ca am in fata si Dexul din 1975, si pe cel din 1988, si pe cel din 2004. Toate ne trimit la aceeasi definitie. Postarea e actul prin care postam , adica amplasam ceva undeva. Familia de cuvinte e generoasa si ea. Posterul tot de aici deriva… Sincer, nu inteleg ce nu-ti place? Faptul ca e cuvant de imprumut? Faptul ca intra in vocabularul tehnic, aferent unui domeniu (IT) ?
              Ma rog… Nu insist !

              • razvratit spune:

                ceea ce spui tu nu are legătură cu presa, scrisă sau de internet.

                cuvântul? mă zgârâie pe urechi…. e unul dintre englezismele care îmi provoacă dureri enorme pe creier… nu are legătură cu ceea ce scrie în dicţionar şi a fost băgat în limba română de nişte habarnişti/habarniste… la fel ca multe alte cuvinte englezeşti…

                ce legătură are vocabular tehnic, informatic sau electronic, cu cuvântul ăsta romglez?

          • razvratit spune:

            Da, la început a fost „la caterincă“…

  2. yousef59 spune:

    Foarte interesant…iar pretul aurului este in crestere…!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s