Archive for the ‘cărţi’ Category

Felicitări pentru iniţiativă, blogul Baricada:

„Şcoala cu clasele I-VIII Nr.2 „Ion Heliade Rădulescu”, împreună cu „ Mesagerul de Urziceni”, Asociaţia „Ion Heliade Rădulescu”, Radio Campus şi http://www.baricada.wordpress.com, lansează campania „CARTE PENTRU FRATE”.

În perioada 01 iunie – 01 august 2011, vă chemăm să donaţi carte românească pentru Şcoala din satul Horjeşti, raionul Horjeşti din Republica Moldova.

ÎMPREUNĂ CU NOI, CONSTRUIEŞTE POD PESTE PRUT CULTURII ROMÂNEŞTI!

Donaţiile de carte se pot face în incinta Şcolii cu clasele I-VIII Nr.2 „Ion Heliade Rădulescu”, Calea Bucureşti, nr. 88, vis-a-vis de Primăria Urziceni şi la sediul Radio Campus, din Centrul Cultural „Ionel Perlea” – Slobozia

Parteneri media: Informatia, Stirea, Jurnalul de Ialomita si http://www.guraialomitei.com“

Se pot trimite prin poştă, în colete mici; sper ca blogul să ne ofere curând şi tarifele pentru acestea.

Anunțuri

Am publicat cu ceva timp în urmă un e-mail-invitaţie venit de la PPP (Partidul „Pentru Patrie“) în legătură cu lansarea cărţii „Un an lângă Căpitan“.

Unul dintre cititorii materialului m-a întrebat dacă este posibil să se comande cartea pe internet, sau care ar fi celelalte posibilităţi de achiziţionare. Iată, în cele ce urmează, răspunsul venit de la unul dintre membrii PPP-ului:

„Nu ştiu exact de net, dar noi avem multe la sediu. Se poate găsi şi la Biserica Sf. Ilie Gorgani pe trepte, duminica dimineaţa. Şi la chioşcul de lângă Piaţa Sudului. A, plus Librăria Sophia de lângă Mitropolie.“

Am primit această invitaţie prin e-mail şi consider că e musai să o trimit şi altora. Toţi cei care aveţi posibilitatea, disponibilitatea şi dorinţa de a fi acolo la lansarea acestei cărţi, nu ezitaţi să vă duceţi. Asemenea evenimente ar trebui să se bucure, mai ales în aceste momente, de un număr imens de spectatori.

„Fundaţia „Buna Vestire” şi Federaţia Română a Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti vă invită vineri 8 octombrie, la orele 18:oo, la Casa de Cultura ” Traian Demetrescu” din Craiova, str. Traian Demetrescu nr. 31, la lansarea ediţiei a 4-a a cărţii „Un an lângă Căpitan„, în prezenţa autorului Tudor Ilie ( tatăl artistului Tudor Gheorghe).

Vă aşteptăm cu drag.“

A patra ediţie a memoriilor fostului deţinut politic Ilie Tudor, nimeni altul decât tatăl marelui artist Tudor Gheorghe, a văzut lumina tiparului la Editura Sânziana. Cu o mică adăugire aflată de autor prin scrinul amintirilor cărunte, această carte se poate spune fără teama de a greşi, că este un adevărat best-seller autohton, dacă ar fi să judecăm după felul în care a fost căutată şi cerută de public după epuizarea ediţiilor anterioare.
Desigur, talentul şi verva condeiului domnului Ilie Tudor constituie o explicaţie a popularităţii de care se bucură volumul. Dar nu trebuie să neglijăm nici faptul că lucrarea vine să aducă în faţa cititorului de azi chipuri şi fapte – făcînd parte din Istoria României – care au fost cunoscute personal de autor în urmă cu şapte decenii. Domnul Ilie Tudor a avut privilegiul – dăruit, de bună seamă, de Divinitate – de a supravieţui condiţiilor exterminatoare ale închisorilor comuniste, anchetelor brutale şi sadismului sistemului represiv al Securităţii. Şi prin asta, de a putea relata, unor generaţii cărora accesul la acest gen de informaţii le-a fost strict obstrucţionat în timpul unei jumătăţi de secol de totalitarism, de a relata, spuneam, secvenţe de Istorie trăite pe viu. Şi, în unele situaţii, chiar dureros de viu.
Astfel, Ilie Tudor creionează, pentru cititorul anului 2009, imaginea lui Corneliu Zelea Codreanu – aşa cum a putut-o percepe, desigur, un adolescent -, temperamentul acelui om, trăirile lui în anumite momente, dar şi fascinaţia – inexplicabilă încă – exercitată asupra unor mase impresionante de oameni. Sunt zugrăviţi, pe rând, Ion Banea, Nicolae Totu, generalul Zizi Cantacuzino, Bănică Dobre, Nicoleta Nicolescu ş.a.. Dacă ne gândim că toţi aceşti oameni erau morţi deja la sfîrşitul anului 1939, interesul prezentat de public pentru naraţiunea în discuţie este cu atât mai explicabil.
Trebuie spus, în treacăt, că Ilie Tudor este unul din cei 70 de copii necăjiţi luaţi din satele Olteniei şi crescuţi, la iniţiativa lui Corneliu Codreanu, la sediul legionar din strada Gutenberg, din Bucureşti, cu scopul de a studia Comerţul, în perspectiva mai lungă a creării unor structuri economice cu ajutorul cărora, legionarii doreau să elimine dominanţa elementelor alogene din acest sector, nu prin violenţă, ci prin concurenţă. Fenomenul acesta, al „comerţului legionar”, cum îl numeau liderii Gărzii de Fier, este la rândul său foarte interesant şi, credem noi, nu îndeajuns cercetat de istorici.
În fine, partea a doua a cărţii prezintă suferinţele cu care dl Ilie Tudor a „plătit” acel episod, petrecut în inima organizaţiei legionare, am putea spune. A „plătit” ceva mai târziu, în perioada în care sistemul represiv comunist arunca după gratiile închisorilor pe toţi aceia care erau identificaţi ca duşmani ai „dictaturii proletariatului”. Din acest punct de vedere, Ilie Tudor a cunoscut supliciile anchetelor barbare şi tratamentul inuman aplicat de securişti. El a cunoscut moartea, foamea, frigul, umilinţa şi batjocura. dar a trecut demn, senin, prin toate acestea, acceptînd creştineşte suferinţa, tocmai pentru că a reuşit să-i pătrundă sensul. Mai mult, acum, la vârsta tâmplelor albe, condeiul lui Ilie Tudor reuşeşte să redea toate acele scene apocaliptice, cu o seninătate lipsită de resentimente sau complexe răzbunătoare. Un calm, o bucurie aşezată, o împăcare cu totţi şi cu toate, dublată însă de vigilenţa omului care a ajuns, prin suferinţă, să trăiască într-o legătură permanentă cu Dumnezeu – iată sentimentul ce răzbate din paginile acestei cărţi.
Din bezna universului concentraţional comunist, se disting, uneori, figuri luminoase, adevărate candele şi repere pentru acei nefericiţi aruncaţi în uriaşul malaxor de vieţi nevinovate: poetul Radu Demetrescu Gyr, părintele profesor Dumitru Stăniloaie, precum şi o pleadă de mărturisitori, îndurînd cu dragoste şi împăcare cruda soartă care, unora, nu le-a mai dat şansa de a reveni în sânul celor dragi.
Or, poate tocmai faptul că a beneficiat de această şansă, să-l fi determinat pe valorosul scriitor Ilie Tudor să aştearnă pe hârtie aceste amintiri „sfinte”, cum le consideră d-sa. De ce am ignora atunci vocaţia mărturisitoare a acestor pagini? – iată o perspectivă ce vine să întregească modesta noastră analiză pe marginea volumului „Un an lângă Căpitan”.