Archive for the ‘comemorare’ Category

Am zis că a trecut prea multă vreme de când nu mi-am mai scris ceva pe aici, aşa că am declarat că deoarece, pentru că şi fiindcă nu mai aveam ce face (pentru că m-am plictisit, cu alte cuvinte, de ceea ce făceam anterior), am declarat să mai încep un post nou… Adică să mai scriu şi eu ceva pe aici. Nu că ar citi prea multă lume sau ar fi teribil de interesant, dar aşa, să am cu ce mă delecta peste câţiva ani…

Doar că, între timp, mi s-a zburătăcit cheful de scrieri pentru că am găsit nişte melodii anteresante……

Ca urmare şi aşa deci, acest post e cu şi despre muzici…

Să o luăm cronologic:

– un cântec pe care nu l-am mai auzit de foarte mulţi ani: Căciula!

Dacă l-aţi ascultat recent, săriţi peste. Eu am să îl mai ascult încă o dată…

Buuuun….

Aşa era cu căşiula pe vremuri. Acu avem şepci, pălării, basmale şi alte căcaturi moderne… Cam multe puncte, puncte, dar ăsta e adevărul…

Eheheheheheeee, după ce ascultai eu Căşiula am aruncat din viteza internetului o ocheadă paginii şi am descoperit o melodie pe care nu am mai ascultat-o şi mai de demult…

Puştoaico!!!

No, bucuraţi-vă, dacă v-o plăcut pi vremuri, dacă nu, şi nu vă place varianta asta, căutaţi alta. Poate vă place într-un final…

Aşaaaaa….

După ce terminai cu puştoaica (mamă ce mai urlam, că nu se putea numi cântat ceea ce făceam noi, prin generală şi liceu, crezând că suntem Freddy Mercury ai României…) am dat tot în viteza internetului (pentru că ne-am „upgradat“ şi noi… a crescut viteza la internet, a crescut şi viteza cu care pretindem că vedem totul din jurul nostru…) peste….

Acum apar chestiunile serioase. Nu că alea dinainte erau neserioase, dar astea sunt mai serioase. Adică, nu pot spune ce bucurie imensă mi-a făcut că doar l-am auzit pe Vali Sterian cântând. NU! Pentru mine e un monstru sacru, ca să folosesc un limbaj academic de lemn…

Deci: Amintire cu haiduci

Bine, imaginile sunt jalnice, afară de cele cu căluţii, care sunt demenţiale.

Apoi, pentru că am ajuns în sfera treburilor serioase, am zis să mai zăbovesc pe aici şi am dat instantaneu peste

Vino Doamne

Cântecul ăsta… deşi scris şi cântat acum 21 de ani, fără cunoştinţele actuale, te pune totuşi într-o stare de acţiune. Cel puţin pe mine…

Apoi, am văzut alt cântec al lui Vali, Ruga, peste care nu am putut să trec chiar dacă mi-aş fi dat şpiţe-n cur cu pickhammer-ul…

Aşaaaaa….

Acum am zis că e suficient Sterian pentru o noapte, aşa că am căutat altceva şi am dat peste familia Teodorovici. Nici nu ştiţi cât îi uram pe minunaţii ăştia de oameni pentru „play-back“-ul lor prost. Nici cei mai proşti cântăreţi sau cântăreţe de la noi, gen manelarii şi mulţi/multe alţii/altele, nu au asemenea capodopere (asta pentru că nu pierd timpul, pentru că specimene de o imbecilitate cruntă sunt şi în zilele noastre…). Şi apoi, pe vremea aceea, Eminescu însemna pentru mine doar poezie, ceea ce mă făcea să îmi vină să dau la raţe instantaneu…

Deci, Eminescu, cu familia Teodorovici, Ion Aldea şi Doina:

Acum, ca să mă dau rotund (că brusc nu mai găsesc colţurile de la atâta oboseală…), mi-a plăcut teribil ceea ce am văzut ieri dimineaţă în cimitirul Bellu, la mormântul lui Eminescu. Şi sper ca acei copii, aduşi de învăţătoarea lor, să fi venit acolo din proprie iniţiativă.

Şi am să pun capacul pe oala cu muzici vechi cu un alt cântec vechi, precedat de o recitare cum numai el putea să o facă…

Chiar dacă mulţi urlă ca bezmeticii că i-a pupat pe Ceauşeşti în cur şi tot aparatul lor represiv, că a făcut şi a dres, omul rămâne un mare poet.

Adrian Păunescu.

Nu a fost nimeni în vremurile tinereţii mele care să îmi insufle atâtea sentimente care nu aveau nimic în comun cu bolşevismul cum a fost acest om cu Cenaclul Flacăra al lui. Nu am avut ocazia să mă duc pe stadion, din motive care nu are sens să le spun acum, dar auzeam de fiecare dată concertele deschizând fereastra sau radioul.

Iar ca bonus pentru că ascultaţi recitarea lui Păunescu, vă va cânta inegalabilul Gil Dobrică.

Şi acum, somn uşor şi vise plăcute!

Anunțuri

Luna viitoare, un film dedicat vieții lui Ayrton Senna va ajunge în cinematografele britanice.

Mașina în care a murit marele campion a fost proiectată de Adrian Newey, pe vremea aceea șeful departamentului de proiectare de la Williams (1994).

Acesta este în prezent inginerul șef al echipei care domină Formula 1 de ceva vreme, Red Bull Racing – Renault.

Newey a declarat că nu va urmări acest film, deoarece i-ar produce prea multă suferință. În perioada următoare accidentului fatidic în care Senna și-a pierdut viața, Newey s-a aflat în fața, probabil, celei mai mari dileme a vieții sale: să renunțe la Formula 1 sau să continue? Dacă ar fi renunțat, Sebastian Vetttel nu ar fi câștigat anul trecut, după nenumărate ghinioane, primul său titlu mondial.

Câteva declarații ale lui Newey în legătură cu accidentul, preluate de pe gpupdate:

„Puținul păr pe care îl aveam a căzut după accident“, într-un interviu pentru The Guardian.

„M-a schimbat din punct de vedere fizic. A fost teribil. Atât Patrick Head (directorul tehnic al Williams) cât și eu ne întrebam, fiecare pentru sine, dacă doream să continuăm în curse. Doream să fim implicați într-un sport în care oamenii pot muri în ceva ce noi am creat? În al doilea rând, a fost accidentul cauzat de ceva care s-a defectat din cauza proiectării slabe sau neglijente? Și atunci a început procesul.“

„Procesul a reprezentat o supărare deprimantă și o presiune suplimentară, dar nu m-a făcut să mă întreb dacă doream să fiu implicat în Formual 1. Mai degrabă contează auto-chestionarea decât acuzațiile. A fost incredibil de dificil pentru întreaga echipă. Îmi amintesc că ziua de după cursă a fost o sărbătoare legală și unii dintre noi au venit la muncă pentru a încerca să pescuim printre date și să descoperim ce s-a întâmplat. Au fost săptămâni negre.“

„Adevărul gol-goluț este că nimeni nu știe exact ce s-a întâmplat. Nu există nicio îndoială că axul volanului (coloana) a cedat, iar marea întrebare a fost dacă a cedat în timpul accidentului sau aceasta a fost cea care a cauzat accidentul? Avea crăpături de la oboseală (crăpături datorate uzurii accentuate a metalului) și ar fi crăpat la un moment dat. Nu există nicio îndoială că proiectarea ei lăsa de dorit foarte mult. Cu toate acestea, indiciile sugerează că mașina nu a ieșit de pe pistă din cauza distrugerii axului volanului.“

Întrebat dacă va urmări filmul despre Senna, Newey a răspuns:

— Nu. Nu ar fi un lucru ușor de făcut.

Din fericire, standardele au crescut foarte mult, iar siguranța așișderea. Dar toate acestea, din păcate, în urma morții unor piloți.

Faptul că Newey a ales să continue să proiecteze bolizi pentru Formula 1 denotă o tărie rar întâlnită. Orice altă persoană care și-ar pus asemenea întrebări sau ar fi avut asemenea dileme, ar fi renunțat. Sau aproape orice altă persoană.

Prin amabilitate și bunăvoința prietenului și fratelui întru năzuință, Baricada, am onoarea să redau versurile unuia dintre cele mai frumoase cântece legionare: IMNUL TINEREȚII LEGIONARE, scris de Radu Gyr și a cărui muzică a fost compusă de Ion Mânzatu.

Sfânta tinerețe legionară,
Cu piept călit de fier și sufletul de crin
Iureș ne-nfrânat de primăvară,
Cu fruntea ca un iezer carpatin,

Cu brațele suim în soare,
Catapetesme pentru veac;

Le zidim din stânci, din foc, din mare,
Si dârz le tencuim cu sânge dac…

Garda, Căpitanul,
Ne preschimbă-n șoimi de fier

Țara, Căpitanul,
Și Arhanghelul din cer

Moartea, numai moartea legionară,
Ne este cea mai scumpă nuntă dintre nunți,

Pentru sfânta cruce, pentru țară,
Înfrângem codrii și supunem munți;

Nu-i temniță să ne-nspăimânte,
Nici chin, nici viforul dușman;

De cădem cu toți, izbiți în frunte,
Ni-i dragă moartea pentru Căpitan!

Garda, Căpitanul,
Ne preschimbă-n șoimi de fier

Țara, Căpitanul,
Și Arhanghelul din cer

Sfânta tinerețe legionară,
Suim biserici, stăm viteji în închisori…

În prigoana orișicât de-amară,
Cântăm si ne gândim la Nicadori,

Purtăm în crivăț și în soare,
Lumini pentru biruitori,

Pentru cei viteji zidim altare,
Și-avem doar gloanțe pentru trădători!

Garda, Căpitanul,
Ne preschimbă-n șoimi de fier

Țara, Căpitanul,
Și Arhanghelul din cer

Și acum cântecul:

Sâmbătă, la ora 10:00, la biserica Sf. Ilie Gorgani (http://www.gorgani.ro) , din Str. Silfidelor nr. 5, Sectorul 5, București, va avea loc comemorarea martirilor legionari Ion Mota și Vasile Marin, dispăruți pe câmpurile de luptă din Spania.