Archive for the ‘război’ Category

Cam asta este atitudinea majorităţii. Şi mai ales a acelei părţi care încă o duce bine… Câştigă mai mult decât 10 salahori, muncesc mai puţin decât 1/10 din cât ar trebui, se îndoapă cu chimicale din „supermarketuri“, se împuiesc şi îşi trăiesc viaţa cu aceeaşi fericire cu care trece gâsca prin apă…

Minoritatea, sau mai bine spus, foarte puţini oameni, caută să rămână oameni şi nu sclavi. De cele mai multe ori, nici nu ies la rampă cu ideile lor, pentru că sunt luaţi la mişto de „marea majoritate“.

Am citit astăzi două mesaje, total diferite, dar care duc spre acelaşi lucru: transformarea masei de oameni în masă de fiinţe, fără niciun drept. Iar singura activitate a acestei mase trebuie să fie munca. Munca în condiţiile actuale, când după o lună iei un salariu care e suficient doar pentru a plăti gazele, lumina şi apa… Pentru că dor aşa nu vei mai avea timp să şi gândeşti!

Însă va veni o vreme când şi cei care acum consideră că e bine vor ajunge în situaţia celorlalţi. Şi atunci va fi foarte greu. Pentru că va fi mult mai greu de luptat contra unei armate bine organizate şi plasate în teritoriu…

Să vedem despre ce este vorba în acele două mesaje:

Unul este un comentariu al unui cititor al blogului lui saccsiv. Iată ce zice omul:

„salut,
Hmmm,de mult ma gandesc sa va postez urmatorul articol:
Am revenit in Lumea Noua dupa citeva luni de absenta si am obesrvat ceva schimabri esentiale: aici la munca avem “id carduri” care trebuie sa le folosim peste tot,usile nu mai au cheie si se deschid tot cu carduri,la masa intram cu cardul,in autobuzul care ne duce la munca intram tot cu cardul (!!) ..etc.Asta n-ar fi nimic deosebit doar ca noi suntem intr-o padure( de vreo 2-3 ori mai mare ca Romania!) si primul oras este la vreo 80-90 km!Si pe drumul intre camp si unde muncim sunt “check-points” unde ni se cere cardul! Paza intra cu cainii prin camerele noastre(cind nu suntem in camp) sa caute de “prafuri si iarba”..etc.CU ALTE CUVINTE S-A SCHIMBAT MULT SI CIREADA SE OBISNUIESTE CU ASTA!Campul are usi din metal care pot si blocate si totul pare ca un lagar de munca!
ps:nu am vazut pe nimeni sa spuna ceva de ce se intimpla in Nebraska!“

E, oarecum, normal, atâta timp cât îţi merge bine, iei un ban grămadă, nu plăteşti pentru mâncare şi pentru cazare, ai asigurare medicală gratuită (adică ţi se injectează chimical gratis şi nu mai plăteşti când vrei să haleşti altele) şi cine ştie ce alte „avantaje“. Când se va închide „fabrica“ toată lumea îşi va aduce aminte de condiţiile animalice în care trăiau… Abia când vor rămâne pe străzi şi vor vedea că puţinul agonisit se duce pe te-miri-ce vor începe să ridice glasul şi să ajute la născocirea titlurilor de-o şchioapă care încep cu „Senzaţional!“, sau „Incredibil!“ sau „Şocant!“… Până atunci, se mai adună la un pahar de poşircă, la o carte (de joc) şi mai mârâie în surdină, să nu îi audă şeful sau şefa…

Să vedem ce conţine şi al doilea mesaj, citit pe un blog, blogul lu’ john:

Haios e titlu, care are pretenţia că cel sau cea care l-a scris este deţinătorul/toarea adevărului absolut…

Adevărul despre „revoluţiile” arabe şi războiul din Libia (Am să redau doar partea mai interesantă, fără comentariul proprietarului blogului. Acestea le puteţi citi pe blogul său)

Anul 2011 a început cu un val de revolte populare ce a trecut prin mai multe ţări arabe din Nordul Africii şi Orientul Mijlociu, evenimente similare cu cele din 1989 din Europa de est şi cu revolutiile portocalii din spaţiul ex-sovietic. Aparent desfăşurarea evenimentelor a fost spontană, însă nu a durat mult până când implicarea externă a ieşit la iveală. Adevăraţii autori şi regizorii acestui spectacol au fost revelaţi atunci când „valul revoluţionar” a ajuns în Libia unde „rebeliunea” a trebuit să fie susţinută armat de către mai multe tări ale NATO. Timp de câteva săptămâni întreaga comunitate internaţională a asistat cu respiraţia tăiată la evoluţiile violente din această ţară timp în care mass media internaţională încerca să ne convingă că Ghaddafi este un tiran nemilos şi însetat de sânge. Să vedem însă cum arată dictatura libiană.

Fostul ambasadorul rus în Libia, Vladimir Chamov, întrebat într-un interviu dacă Ghaddafi şi-a asuprit cetăţenii, a spus: „Despre ce opresiune vorbesti? Libienilor li se acordă credite fără dobândă pe o periodă de douăzeci de ani pentru construcţia casele lor, un litru de benzina costă aproximativ 10 centi, produsele alimentare costă mai nimic, iar un Jeep sud-coreean Kia putea fi cumpărat pentru doar 7500 de dolari…. Această ţară nu mai există acum.”

Ce alte date şi cifre ştim despre Libia şi liderul ei?
• PIB-ul pe cap de locuitor al Libiei este de 14.192 dolari.
• Fiecare membru al unei familii care este subvenţionat de către stat primeşte 1.000 de dolari pe an.
• Şomerii primesc 730 de dolari lunar.
• Salariul unei asistente de spital este de 1.000 dolari.
• Ajutorul de naştere este de 7.000 de dolari.
• Cuplurile proaspăt căsătorite primesc un ajutor de 64.000 de dolari pentru a cumpăra un apartament.
• Pentru a deschide o afacere un libian primeşte un ajutor financiar de 20.000 de dolari.
• Impozitele şi taxele majore sunt interzise.
• Educaţia şi asistenţa medicală sunt gratuite.
• Educaţia şi specializările în străinătate se fac pe cheltuiala guvernului.
• Există lanţuri de magazine pentru familii mari, ce au preţuri simbolice pentru produsele alimentare de bază.
• Vânzarea de produse expirate este pedepsită prin amenzi mari, iar în unele cazuri se pedepseşte cu detenţia.
• Un număr de farmacii distribuie medicamente gratuit.
• Contrafacerea medicamentelor este considerată o infracţiune gravă.
• Nu există plăţi pentru chirie, iar populaţia nu plăteşte pentru energia electrică.
• Vânzarea şi consumul de alcool sunt interzise prin lege.
• Împrumuturile pentru cumpărarea unei maşini sau a unui apartament sunt date fără dobândă.
• Sunt interzise speculaţiile imobiliare.
• În cazul în care o persoană decide să cumpere o maşină statul libian achită 50% din preţul ei, iar în cazul poliţiştilor 65% din preţ.
 • Benzina este mai ieftină decât apa. Un litru de benzină costă 0,14 dolari. (aici e greşit, pentru că pence nu înseamnă cent, iar gasoline nu înseamnă benzină; deci un litru de motorină costă 0,15 lire sterline)
(Sursa acestor date este un site de limba rusă; traducerea engleză a textului). O confirmare a unora dintre aceste date poate fi gasită aici)

Să presupunem totuşi că intervenţia militară ar fi fost justificată…
Atunci de ce s-a intervenit militar doar în Libia? Conform mass media în aceeasi regiune exista o multime de alte ţări în care „dictatori sângeroşi” omoară „populaţia paşnica şi neînarmată„. Şi totuşi NATO, SUA, Franta sau Marea Britanie n u se duc acolo pentru „a face dreptate” şi a „restaura democraţia”. De ce a fost aleasă această ţară în mod special? De ce este „democraţia occidentală” atât de obsedată de ideea eliminarii lui Ghaddafi şi de distrugere a Libiei, ţara cu cel mai ridicat nivel de trai din Africa, printr-un scenariu similar cu cel din Irak? Şi cum se explică faptul că „rebelii” susţinuţi de SUA, Franţa, Marea Britanie şi de către alte ţări NATO colaborează cu luptători Al Qaeda, după cum a relatat mass media internaţionala? Această ciudăţenie a susţinerii unor terorişti de către americani a trecut rapid în uitare, fiind acoperită mediatic de asasinarea lui Osama bin Laden, presupusul lider al fantomaticei grupări teroriste mondiale, o altă poveste de adormit copii menită să refacă imaginea şifonata a SUA.

La ora actuală exista două versiuni de a ascunde adevăratul motiv pentru intervenţia în Libia: una oficială – protejarea drepturilor omului şi cea neoficială – furtul petrolului libian. Ambele sunt piste false. În realitate scopul actiunilor militare din Libia nu este protejarea civililor de Ghaddafi, ci protejarea intereselor sistemului bancar internaţional, obţinerea controlului asupra puţurilor de petrol libiene fiind doar un mijloc de anihilare a puterii liderului libian. Aceasta este parerea lui German Sterligov un antreprenor şi activist social rus, al doilea milionar oficial al Rusiei de după caderea URSS, care din 2005 a renunţat la „binefacerile civilizaţiei” şi s-a mutat cu familia într-o pădure din Siberia.

Criza financiară mondială, care încă influenţează economia planetei, a făcut mai multe ţări să propună schimbarea monedei folosite în tranzacţiile internaţionale, mai exact să refuze dolarul american şi să opteze pentru înlocuirea acestuia cu aurul. Mummar Ghaddafi a încercat să refacă planurile generalului De Gaulle – de a refuza bancnotele de hartie şi de începe să utilizeze din nou monede de aur ca pe vremuri. Acest lucru ar duce la distrugerea coruptului sistem bancar actual. Desigur, mafia bancară sionistă nu l-a putut ierta pentru asta …

(În 1965 Charles de Gaulle a tinut un discurs în care cerea, printre altele, întoarcerea la aur ca etalon monetar vezi http://www.ina.fr/fresques/de-gaulle/fiche-media/Gaulle00105/conference-de-presse-du-4-fevrier-1965. În acelasi an (dolarul şi alte monede naţionale încă aveau acoperire în aur) Franta a reuşit să convertească în aur 150 de milioane de dolari şi ceruse Rezervei Federale Americane convertirea a încă 150 de milioane. Exemplul francez a fost urmat de Spania lui Franco. Ambele personaje politice au părăsit la scurt timp după aceea prim planul scenei politice, unii istorici considerând că aceste evenimente ar avea legatură cu „atacul” lor asupra dolarului. În 1971 la ordinul mafiei bancare a Rezervei Federale aflate sub controlul clanului Rothschild, Nixon a decretat că SUA încetează unilateral convertirea dolarilor în aur şi renunţă definitiv la etalonul-aur.

O serie de ţări au început discuţii despre realizarea tranzacţiilor comerciale interstatale în aur. China a anunţat emiterea unor yuani de aur şi mai multe ţări asiatice şi africane au discutat, de asemenea, posibilitatea revenirii la standardul de aur. Mummar Ghaddafi a devenit principalul iniţiator al ideii de a renunţa la dolari şi euro. El a cerut lumii arabe şi africane să înceapă utilizarea unei monede noi – dinarul de aur. El a sugerat şi realizarea unui stat african unit, având o populaţie de 200 de milioane de oameni ce vor folosi această monedă.

Ideea unei monede unice din aur şi a unirii ţărilor africane într-un singur stat federativ puternic a fost foarte bine primită de către mai multe ţări arabe şi de către aproape toate ţările africane. Singurii oponenţi au fost Republica Africa de Sud şi şeful Ligii Statelor Arabe. Dacă realizarea Uniunii Africane şi adoptarea unei monezi unice au fost pe placul francmasoneriei mondiale nu acelaşi lucru se poate spune şi despre renunţarea la dolar şi euro în favoarea dinarului de aur. Această iniţiativă a Libiei a fost foarte criticată de către Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană. Potrivit unui discurs al preşedintelui francez Nicolas Sarkozi: „libienii ameninţa securitatea financiară a omenirii”. Numeroasele critici la adresa liderului libian nu au dat nici un rezultat: Ghaddafi a făcut în continuare paşii care au dus la crearea Africii Unite şi a continuat demersurile în direcţia trecerii la standardul monetar din aur.

În cele ce urmează redăm un fragment dintr-un interviu cu German Sterligov, creatorul „Bursei aurului” din Moscova, în cadrul unei emisiuni a postului rusesc „Dojd”:

Olga Pispanen: Şi apoi a venit condamnarea Libiei…

GS: O să-ţi spun ce evenimente au dus la acest lucru. În 2002 prim-ministrul malaezian Muhammad împreună cu Mummar Ghaddafi au propus lansarea unui dinar de aur. La început această idee a fost aprobată de către Irak, Sudan, Bruney şi Indonezia, iar în anul următor Emiratele Arabe Unite şi alte ţări au aderat la aceasta iniţiativă. Ei au inceput sa lucreze la această idee, au existat şedinţe ale miniştrilor de finanţe din aceste ţări, la care a început să prindă viaţă proiectul de a refuza tranzacţiile comerciale în dolari şi euro în favoarea folosirii dinarului de aur. A existat un proiect pilot în care monede de aur au fost bătute şi au început să fie folosit în Malaezia, Indonezia şi Iran. Ele au fost folosite în magazine obişnuite şi chiar şi acum pot fi folosite acolo, la fel ca orice altă monedă.

OP: Ai cumva un dinar de aur la tine?

GS: Nu am dinari, dar am „goldeni”, pentru că fiecare ţară ar trebui să adopte propriul tip de monede de aur, iar noi le-am numit „goldeni”.

OP: De ce se numeşte aşa? Nu suna prea ruseşte.

GS: „Golden” înseamnă „făcut din aur” în limba engleză. Înainte de aceasta, în Rusia, am avut „guldeni” şi „zloti”. Le-am făcut la monetaria rusă „Gosznak”. Am sugerat Libiei să folosească moneda noastră, dar au considerat că e prea mare, cântăreşte 1 uncie.

Dmitri Kaznin: Cum anume sugeraţi sa fie folosite aceste monede?

GS: Au existat discuţii pentru o lungă perioadă de timp între oamenii de afaceri ruşi şi arabi, care au fost găzduite de către Nadejda Azarenkova şi de firma de avocatura a lui Artur Airapetov, la care sunt şi eu co-proprietar. S-a ajuns la o situaţie similară cu cea dintre Stalin şi Hitler: Stalin era deja pregătit pentru agresiunea lui Hitler şi a plasat trupele sale la frontieră, dar Hitler dintr-un singur atac a distrus totul. Acelaşi lucru a făcut şi societatea occidentală. Asta este opinia mea: Muammar Ghaddafi era gata să declare respingerea folosirii dolarului şi a monedei euro în tranzacţii, însă a fost oprit de către sistemul bancar internaţional. Conturile sale internaţionale au fost blocate sub falsul motiv al „încălcării drepturilor omului”.

OP: Conturile au fost blocate după anunţul că el a început să tragă în civili.

GS: Da, dar asta se întâmplă în toate ţările. Uitaţi-vă în jur – o mulţime de civili sunt ucişi în ţări precum Yemen şi nimeni nu le blochează conturile bancare. Intotdeauna se pot găsi justificări unor acţiuni, în acest caz uciderea de oameni a servit doar ca un pretext.

Însă motivul real al actiunii este efectul psihologic al ideii lui Ghaddafi (unul dintre principalii lideri musulmani), de a începe utilizarea dinarilor de aur, care a fost efectiv uimitor, a fost chiar mai periculos decât ideea în sine. De exemplu, există un stat malayezian numit Kelantana, care utilizează numai monede de aur, dar nu prea dă bătăi de cap liderilor globalisti.

Şi iată ca apare Ghaddafi, care sugerează ca toată lumea să respingă sistemul bancar internaţional şi să se elibereze de sclavia sistemului american al Federal Reserve Bank. Un număr mare de ţări l-ar urma în această acţiune. Acest proiect a fost pregătit intens timp de mai mulţi ani, Ghaddafi a militat pentru ca ţările africane să se unească toate într-un stat puternic şi să înceapă utilizarea monedelor de aur. Egiptul era pregătit să ia parte la el, de aceea revoluţiile au început acolo şi CIA a intervenit pentru a distruge planurile cu privire la ieşirea din sistemul bancar internaţional. Apropo, acest sistem mafiot international afectează de asemenea într-o mare măsură economia Rusiei. Trecerea de la utilizarea baniilor de hârtie la monede de aur – aceasta este ieşirea din criză şi din sclavia financiară.

OP : German, explica te rog… Cred că nu avem atât de mult aur câte bancnote de hârtie există.

GS: Desigur. Noi aproape că nu avem aur, doar hârtii fără valoare…

OP … Aceasta înseamnă că dacă Muammar Ghaddafi va renunţa la sistemul bancar actual şi va începe să facă comerţ doar în aur, el va putea face schimburi comerciale doar cu ţările care au aur.

GS: Ţi-am spus despre începutul acestui proiect în anul 2002 pentru a explica faptul că un mare număr mare de ţări de la Indonezia la Irak s-au pregătit timp de 8 ani pentru asta.

OP: Dar nu au participat şi America, Franţa, Germania sau chiar Rusia…

GS: Desigur. Acestea sunt ţări mari, foarte populate, care produc multe bunuri. Nu mă refer la computere sau alte gadget-uri, ci la lucruri de care avem nevoie pentru viata de zi cu zi: produse alimentare, petrol şi aşa mai departe. Apropo de Rusia, vă rog să reţineţi la cine a apelat Ghaddafi înainte să îi fie aruncate bombe în cap. El a apelat la China, India şi Rusia – aceste ţări care ar putea fi gata oricând pentru a începe utilizarea monedelor de aur. În special China, care a anunţat că va emite yuani de aur în curând.

Şi notaţi care este primul lucru pe care l-au facut atât de lăudaţii „rebeli” din Libia . Ei nu creat un nou guvern – nimeni nu a auzit despre ideile lor politice. În schimb au deschis o Banca Centrală în Bengazi, care ar fi trebui să înlocuiască banca lui Ghaddafi. Acest lucru înseamnă că ei nu sunt împotriva politicii lui Muammar Ghaddafi sau a guvernării sale. Ci că ei vor să schimbe sistemul său financiar.

OP: Oricum, după cum am înţeles, doar ţările pe care le-ai numit sunt capabile de schimburi comerciale cu monede de aur. Numai 12 ţări. Doar ele vor fi capabile să facă comerţ unele cu altele…

GS: Crede-mă, nu este un număr mic. O să existe o reacţie în lanţ, pentru că toată lumea s-a săturat să fie sclavul Rezervei Federale americane şi a şefului ei Bernanke. Pentru ca Bernanke tipăreşte bani pe bandă rulantă şi îi da sub formă de credite băncilor din Statelor Unite ale Americii. Dacă Muammar Ghaddafi ar fi găsit timp pentru a lansa monedele de aur înainte de începerea războiului, nu numai ţările musulmane l-ar fi urmat. Ar fi fost multe ţări, poate inclusiv Germania. Orice ţară din lume care nu vrea să fie un sclav al lui Bernanke vrea să facă comerţ contra aur.

OP: Nu îţi este frică?

GS: Draga mea, eu deja trăiesc într-o pădure sălbatică.

Citind acest material, m-am gândit la ţara noastră… Noi nu mai producem nimic, pentru că e o ruşine să produci… Trebuie doar să cumperi şi să consumi.

NOI NU MAI AVEMA GRICULTURĂ (deşi dădeam multor altor ţări de mâncare şi ne rămânea şi nouă destul), NOI NU MAI AVEM INDUSTRIE… Nici măcar infrastructura, atât de necesară forţelor de represiune nu este la nivelul la care m-aş fi aşteptat…

MAI MULT, NOI NU MAI AVEM NICI AUR!!! Pentru că tot ce a strâns poporul român cu durere şi trudă 45 de ani, au dat de pomană jigodiile care au pus laba pe ţară dunpă 1989.

Am ajuns români fără Românie! Pe mulţi nu îi doare. Mulţi şi multe şi-ar dori ca România să nu existe.  Şi-ar dori ca românii să dispară şi în locul lor să se populeze ţara cu puşcăriaşii şi curvele din „lumea civilizată“…

Am auzit deunăzi că statul român (implicit şi eu…) vrea să vândă pe Bursă (adică să dea ploconul, dar muşamalizat) ultimii 9,8% din Petrom…

Mi-aduc aminte cum de prin 2008 am început să primesc o grămadă de mesaje nedorite de peste cealaltă parte a Atlanticului pprin care sunt anunţat că băncile americacane îmi vor schimba aurul INUTIL pe bani (şi mai nefolositori!!!)… Oare câtă prostime a dus aurul pentru un pumn de hârtie igienică???

IAtă de ce am tot spus că nu e nevoie de un/o lider/ă. Pentru că aceştia/acestea pot fi înlăturaţi/rate fără ca lumea să realizeze de ce. Iată de ce întreaga masă de oameni trebuie să iasă din adormirea în care se află acum. Trebuie să realizeze că trebuie să facă schimbarea întâi cu ei/ele. Iar liderul/lidera vor apare neîntârziat!

Deși vor fi și unele știri care nu au legătură cu titlul decât pe departe, cele mai multe vă vor face să înțelegeți că lumea preferă plăpumioara caldă și poveștile monotone care se aud la tembelizor, continuând să vegeteze. Îmi aduce aminte de un episod dintr-un film SF în care o populație întreagă era sortită să se nască, să crească, să trăiască și să moară merg în mașini, într-un tunel către un loc în care nu ajung niciodată. Cu reguli stupide, calculând câți metri au mai făcut în ultimii 30 de ani, etc.

Știu că mulți evitați acest gen, însă în aceste filme puteți vedea multe din posibilele scenarii gândite pentru omenire sau semnale de alarmă trase de confrați și consurori, care nu ar fi putut să o facă altfel.

Why democracy is failing America (și nu doar Americaca; dar asta nu înseamnă că trebuie să ne întoarcem la feudalism, la boieri și regi)

ADOPTAREA EURO NE VA DUCE IN ACEEASI SITUATIE CU GRECIA. Analiza economica a Grupului de analiza Capital Economics contrazice flagrant flasneta propagandistica a BNR si a presedintelui Traian Basescu. CARE E CAPCANA EURO? (intrarea în zona euro înseamnă, în opinia mea, cedarea țării fără nici cea mai mică luptă; ceea ce va face ca toți strămoșii noștri căzuți în războaie să facă tuneluri în pământul în care sunt îngropați)

– Cocor: Ce s-a ales de cel mai mare mall de lux din România (cum am comentat și pe pagina cu pricina, iată o altă dovadă a educației romgleze în care sunt scăldați copiii noștri)

On-the-spot fines for careless drivers (deși legea pare, ca orice altă lege, că este înspre binele cetățeanului/țenei de rând, aceasta va da mână liberă celor îmbrăcați/cate în uniformă, după cum bine știm, pe ideea „noi executăm, noi nu gândim“, de a amenda pe cine poftesc și de a întoarce capul atunci când interesele o dictează)

– Zac Goldsmith calls for privacy law (și uite-așa, prostimea nu va mai știi mai nimic din ce fac cei și cele care se pretind modele pentru societate)

– Deutsche Telekom si OTE vor prezenta marti o oferta pentru cumpararea actiunilor statului la Romtelecom. Surse din piata: Oferta este de maxim 350 de milioane de euro (ne vindem ieftin, ne vindem gratis, numai să ne vindem odată…)

– Topul arhitecturii contemporane romanesti. Episodul 5 -Casa Harmonia, un proiect arhitectural care transforma un camin de batrani intr-un hotel de lux (întrebare de 1 punct: dacă din spitale facem case pentru bătrâni pentru că din cele pentru bătrâni facem hoteluri de lux, înseamnă că bolnavii vor beneficia de camere de 4 și 5 stele???)

– Facebook may have leaked your personal information: Symantec (nu „may”; ci chiar a transmis BENEVOL datele către alte aplicații. câți din dvs. nu s-au trezit cu mesaje nedorite (spam) în cutia de poștă electronică fără ca acea adresă să fie cunoscută de alte persoane afară de familie???)

– VA ordered to overhaul mental health system (bineînțeles că asistența acordată celor care participă în războaie este un lucru care poate fi amânat, comparativ cu cea acordată așa-ziselor victime ale violurilor… e mai ușor să trăiești cu sufletul și trupul amputate decât doar cu sufletul (și acela, de multe ori, pretins doar…). nu am auzit încă ca 18 femei să sinucidă zilnic pentru că au fost „violate“)

– M&A Outlook – Andronescu, Sanador: Avem o criza de incredere in consum extrem de paguboasa (normal că e păguboasă când lumea își dă seama că arunca munca lor în vânt)

– Propaganda continuă (la fel cu cea pro-aterizare pe Lună, cu cea pro-holocacaust, cu cea pro-atentate de la 11 septembrie, etc…) Waiting for al Qaeda to name new leader Nu cred că le va lua mult șefilor de servicii secrete să „aleagă“ un nou șef. sau o șefă… (aia ar putea invoca multe, dacă ar fi să fie hăituită de „soldații americacani“)

– Execution for ‘honor killings’ (a condamna pe cineva la moarte pentru că a ucis pe altcineva nu te transformă în cineva mai bun/ă. nici pe departe! dimpotrivă, vei fi la fel de rău/rea ca și acea persoană. a nu asculta de bătrâni este un lucru de nedorit, dar nici aceștia nu pot dicta cine cu cine se căsătorește!)

– Schools struggle to teach 9/11 to students too young to remember (așa-i că asta v-a pus în cap? eu nu cred că se chinuie prea mult, mințile celor mici fiind ca un burete și de multe ori acceptă cele spuse fără să le verifice. însă e metoda cea mai bună de intoxicare a unei populații, mai ales dacă ai dat greș cu cei mari!)

– Crimă cu sânge rece: Toti cainii din adaposturile Primariei Botosani au fost ucisi 

Am lăsat pentru la urmă două articole cu adevărat năucitoare:

– Mobile phones soon required to receive, display White House propaganda messages (dacă nici acum nu observați o asemănare teribilă cu celebrul 1984, nu mai am ce să spun!)

– FEMA to confiscate food from local farms in emergencies? (pentru că doar așa veți putea fi îngenunchiați, voi cei care aveți curajul să vă opuneți sistemului)

Chiar dacă ai pământ și încă nu au aprobat o lege care să ți-l ia în cazul în care te opui binefacerilor conducătorilor/toarelor, îți vor lua rodul lui. Te vor lăsa să mănânci pământ!

Dar când nu mai ai nici pământul, ce vei face? Când pământul țării tale aparține altora, iar tu nu ai dreptul să te apropii de el, ce vei face? Când cei și cele care îl stăpânesc nu îl cultivă pentru că au alte surse, iar tu și familia ta nu aveți ce mânca, ce vei face?

După cum știm, atentatele americacane de la 9 septembrie au dus la suprimarea multor libertăți, nu doar în SUA, ci în întreaga lume.

Ultima, și cea mai dezumanizantă, o reprezintă instalarea acelor scanere care te dezbracă în fața vreunei sau vreunui libidinoase/libidinos, care se află în fața unui monitor și care stau cu o mână între picioare.

Dar se pare că nu este suficient. Bătaia de joc este prea mică și nu cuprinde toată prostimea. Prostime care se aliniază cuminte pentru o dezbrăcare și o iradiere în numele unei libertăți și liniști care nu vor mai veni curând. Mai ales dacă nu vor face nimic în sensul acesta.

Pentru că sunt unii și unele care s-au trezit și care au început să ridice glasul, așa cum spuneam și în prosteala binladenească, au avut nevoie de un alt motiv pentru a mai câștiga ceva aprobări și a mai suprima ceva drepturi fundamentale. Și așa „l-au ucis“ pe bin Laden în direct. La fel cum și doborârea turnurilor s-a întâmplat: în direct la televizor…

De acest nume, bin Laden, se vor mai lega multe nemernicii și îngrădiri de drepturi. Nu ai nevoie de 1.000 de facultăți ca să îți dai seama. E suficient să citești povestea zilelor și îți dai seama imediat.

Să ne întoarcem la tărășenia nouă: de ceva zile se bate puternic monedă pe tema atacurilor de răzbunare a al-Qaediștilor… Au încercat cu Ioropa. Momentan, s-au oprit. Dacă va fi nevoie, vor detona o bombă nucleară, fiți fără grijă.

Doar că ioropenii sunt ceva mai destupați la cre-er și nu sunt, încă, suficient de spălați în tărtăcuțe. Așa că, s-au întors la vechii clienți: americacanii!

Cu ceva timp în urmă se zvonea că se vor băga scanere și în gări și în autogări și în metrouri. Apoi, au lăsat-o baltă. Doar de ochii lumii, pentru ca lumea să înghită bine gălușca și să se obișnuiească cu situația.

Acum, s-a revenit asupra situației și se pompează pe atacurile descoperite de, bineînțeles, CIA, pe care al-Qaeda dorea să le pună în aplicare pentru a aniversa atacul ferengi asupra turnurilor și Pentagonului. Și, calul de bătaie, este reprezentat de căile ferate…

Motivul? Simplu! Instalarea de scanere corporale în gări. Vor urma rapid metrourile, apoi auto-gările. Dacă nu vor mai muri oameni, va fi singurul lucru bun. În rest, supravegherea va fi aproape totală. Vă vor căuta și în gaura curului și în cea sexuală (cât de curând), totul pentru binele și siguranța prostimii…

Acum, după ce cel mai de temut terorist inventat de SUA a fost ucis, SUA și lumea au devenit un loc și mai puțin sigur… Frica trebuie să fie mereu prezentă în viețile oamenilor, pentru că frica macină omul mai bine decât orice boală!

Cu aproape 10 ani în urmă, în Americaca se difuza primul atentat terorist filmat în direct. Cu ceva timp înainte (aproximativ 2 luni, dacă nu mă înșel) mass-media vuia, intoxicând populația cu bin Laden și cu armele inexistente ale lui Saddam Hussein.

Ce a urmat, se știe. Adevărurile spuse și trecute cu vederea și minciunile ulterioare care au condus la războiul din Irak. Înfricoșarea din ce în ce mai puternică a populației prin amplificarea bau-baului numit terorism, pus în scenă tocmai de cei și cele care se declarau luptători/toare împotriva „fenomenului“.

Recent, din cauza scăderii popularității lui Baracka, asul din mânecă a fost scos pentru a doua oară. „Bin Laden a fost ucis“…

De ceva timp, din motivele pe care le-am tot prezentat de-a lungul timpului, marea majoritate a populației a fost îndobitocită în cel mai pur sens fizic. Ceea ce duce ca oamenii să nu mai aibă ținere de minte. Nici de scurtă durată și cu atât mai puțin de lungă durată. Iar perioada de un an a devenit o perioadă de foarte lungă durată pentru mințile multora.

Să vedem cum decurge spectacolul actual, prin urmările pe care le produce această „știre“:

Baracka declara că va scoate trupele aliate din Afganistan. Pentru asta a luat premiul Nobel. Lumea a început să ceară ca premiul să îi fie luat și banii să îi returneze. Dacă scotea trupele înainte ca bin Laden să fie ucis, risca izbucnirea unei adevărate revolte interne. Oamenii ar fi întrebat, pe bună dreptate, pentru ce au murit atâția bărbați în țări aflate în cealaltă parte a pământului dacă cel care finanțează celălalt bau-bau, al-Qaeda, nu a fost ucis? (vor mai rămâne aproximativ 11.000 de militari și după data limită. așa, de control… poate reînvie bin Laden)

Toată tărășenia cu moartea lui bin Laden nu poate lămuri decât pe cei și cele ale căror minte e la fel de lată ca telefonul mobil. Eu nu am auzit să plutească prin lacurile și mările din Orientul apropiat niciun cadavru de musulman. Așa că aruncarea trupului acestuia în apă este o insultă la adresa inteligenței oamenilor. De măsluit o poză este capabilă orice persoană care a lucrat 2-3 ani în grafică publicitară, însă prostimea crede că o poză este elocventă și pune ștampila adevărului pe o anumită întrepindere. Declarațiile contradictorii referitoare la ce a condus la uciderea teroristului: ba că au fost obținute de la deținuții din Guantanamo Bay, ba că se readuce la scenă povestea închisorilor CIA din România (și Polonia) și că de aici s-au obținut informațiile. Ba că metodele crude ale angajaților pe vreamea Tufișului, ba că tocmai metodele „curate“ ale celor de pe vremea Barăcii.

Acum, aceste declarații ale celor care aprobă metodele inumane de pe vremea Tufișului vor avea efectul scontat și anume acela de a permite folosirea acestor metode inumane, crude și imbecile de torturare a celor declarați dușmani ai poporului (vă sună cunoscut sintagma?). Ce e mai plăcut celor cu mintea de mărimea unei furnici decât să tortureze pe cei care nu se pot apăra? Ce e mai plăcut pentru un guvern să declare orice persoană care se împotrivește ideologiei sale ca fiind terorist/ă? Este metoda cea mai ieftină, cea mai simplă și, mai mult, cu care prostimea este de acord.

Acum câteva zile, același Baracka, care e mai schimbător decât o femeie, declara că va da publicității imaginile cu trupul teroristului. Câți își mai aduc aminte că așa a făcut și acum un an când era în toi scandalul legat de închisorile CIA din Irak, Afganistan și Guantanamo Bay? Cred că mai nimeni. Și tot ca atunci, Baracka retractează la scurt timp. Nu am mai pierdut timpul să citesc pretinsele motive care au dus la această retractare. Consider că cine nu învață din trecut este sortit/ă să îl repete. Până moare…

Iar acum, că acele imagini nu mai sunt date publicității, inventatorii de teroare au început deja ofensiva. Oare bin Laden chiar este mort? Oare nu cumva și-a înscenat moartea? Și nu va ataca mai târziu „lumea bună“?

Bineînțeles că foarte puțini vor înțelege că totul nu este decât o mașinațiune pentru a crește și mai mult frica în sânul ființelor foarte plăpânde din toate punctele de vedere, numite oameni.

Să le mai dăm un indiciu: faimosul sistem de avertizare cu culori, folosit de americani pentru a indica riscul terorist va trece la doar două culori. Nu contează prea mult care sunt cele două culori. Pot fi negru și alb. Căcăniu deschis și căcăniu închis. Contează că se spune populației direct în față că de acum încolo va trăi în teroare (pusă în scenă chiar de cei și cele care o conduce), iar prostimea se uită prostită și aprobă. Nu are nici cea mai mică dorință de a riposta. De a ridica vocea și, dacă e cazul, de a trece la fapte.

De ce a făcut acest pas, din nou, Baracka? Păi, e foarte simplu. Industria de armament duduie. Produce mai abitir decât orice industrie. Iar omul actual este un om violent. E suficient să ne uităm la acel război al sexelor ca să înțelegem cât de violenți pot fi oamenii. Indiferent de sex. Este, de fapt, o întrecere, iar la ora actuală se pare că femeile conduc detașat. Așa că, ființa umană va fi mereu înclinată să „își rezolve problemele“ prin violență. Să își impună punctul de vedere, tâmpeniile și dominația prin folosirea oricărei metode violente; iar cu cât este mai violentă, cu atât mai bine. Apoi, cu ajutorul armei îți poți impune, cum ziceam mai înainte, punctul de vedere. Poți impune oricui să mănânce „sănătos“, să respecte „legile tale drepte“, practic orice aberație îți trece prin cap o poți pune în practică cu ajutorul armatei. Cu ele se crează crizele financiare, cu ele se acordă ajutoarele bănești țărilor aflate în colaps sau aproape de colaps, tot cu ele decizi cine e în colaps și cine cât mai are până la colaps. ETC!

Apoi, iar aceasta este lucrul cel mai important, un om liber nu mai poate fi constrâns. Nu mai poate fi obligat să facă ceea ce consideră că este împotriva firii. Nu mai poți înspăimânta un om liber cu năluci de genul al-Qaeda, bin Laden, Saddam Hussein și inexistentele lui arme, Gaddafi și viitoarele sale arme (asemănătoare cu cele ale lui Saddam), cu teroriștii care se urcă cu bombițe în chiloți (sau în vagin…), cu încălzirea globală (iar în mijlocul lui mai sunt 10 grade în mijlocul zilei…), cu gripe porcești și păsărești, cu necesitatea vaccinării, cu asigurări forțate pentru siguranța și binele lui, etc. Lista poate continua foarte mult.

Iar până ce nu vor dispare toți cei care sunt liberi, „războiul contra terorismului“ nu se poate încheia. Pentru că noi, cei care suntem liberi, suntem acei „teroriști“ împotriva cărora luptă din greu aceia și acelea care își doresc ca lumea să fie în genunchi, la picioarele lor. Așa cum bine am văzut și acum aproape 10 ani, pe 11 septembrie, și anul trecut, la Smolensk (precum și în cazul altor asemenea „accidente“), victimele colaterale nu contează. Scopul lor e să distrugă pe cei și cele care le mai țin piept. Cei și cele care nu înclină steagul, resemnați. Iar cu cât vom fi mai mulți, cu atât războiul se va apropia mai rapid de sfârșit.

Moartea nu sperie decât pe cei și cele slabi/e, pe cei și cele legate de bunurile pământești (dar pe care uită că nu le pot lua cu ei după ce mor). Iar moartea celor drepți nu va face decât să îi transforme în martiri, în memorii vii pentru care se vor găsi mereu alții și altele care să lupte. Iar lupta noastră de rezistență nu va putea dispare niciodată. Unii au început demult. Noi suntem continuatorii. Alții vor fi biruitorii în viață.

LUPTA TREBUIE SĂ CONTINUE!!!

Recunosc că nu știu dacă aceste copii sunt adevărate. Și că nu am timpul necesar să verific veridicitatea lor.

Însă, ar putea fi adevărate.

Mai mult de atât, în ele se găsesc nenumărate idei care nu legătură doar cu Japonia, ci cu întreaga lume. Cu războiul nevăzut de controlare a maselor, astfel încât să devină obediente (iar m-am mânjit cu cuvinte savante).

Dacă voi găsi și timpul necesar, le voi traduce pentru cei/cele care nu cunosc limba engleză.

Sursa: www.whale.to

Un material extraordinar, cules de pe blogul bunului meu prieten, domnul Mitucă, care l-a cules, la rândul dumnealui de pe blogul România autentică (până se remediază problema wordpress-ului las legătura aici: http://romaniaautentica.blogspot.com/2011/03/carnavalul-tradatorilor.html?utm_source=BP_recent). Eu voi publica doar textul acestuia, pentru aranjament și partea grafică vă invit să îi vizitați blogul (și toate celelalte, nu veți regreta)

„Aproape fiecare tara a lumii are anual cate un eveniment spectaculos ce a capatat o anumita notorietate internationala: fie un festival, fie o competitie sau o manifestatie culturala, fie un carnaval s.a.m.d., care mai de care mai atragatoare prin continutul lor. Numai tara noastra se remarca printr-o manifestare dizgratioasa: un carnaval permanent al tradatorilor care cauta sa muste, in turbare, in stanga si dreapta, fara insa a reusi sa infesteze populatia majoritara. Spun majoritara pentru ca acest carnaval este structurat pe un amalgam de minoritati: elitiste, etnice, imorale, vicioase, infractionale.

Iata ca in ametitoarea rotire a acestui marsav carnaval, a reaparut la rampa tradatorul de tara dovedit cu acte in regula, Laszlo Tokes. Dupa decembrie ’89 el a fost recompensat pentru faptele sale de tradare si a devenit europarlamentar din partea Romaniei, ajungand, pentru aceleasi “merite”, in functia de vice-presedinte a Parlamentului european. El nu inceteaza nicio clipa in a tracasa poporul roman si a agresa integritatea tarii noastre. Acum reinvie un mai vechi plan de sfartecare a Romaniei, pronuntandu-se pentru autonomie teritoriala si in judetele Bihor si Satu Mare, pentu care a inceput sa faca lobby in Parlamentul Europei (oare de ce suntem membri ai UE?!).
Pentru o mai buna structurare a informatiei citez articolul

Axa Washington-Londra-Tel Aviv de Alexandru Amititeloaie

La începutul lunii decembrie 1989, preşedintele României socialiste, Nicolae Ceauşescu, a primit, din partea lui Iulian Vlad, un raport despre discuţiile din Malta dintre celor două mari super-puteri de la acea vreme, Statele Unite şi URSS. Raportul vorbeşte despre “un nou echilibru pe continentul european”, respectiv “redefinirea sferelor de influenţă”. Documentul a fost făcut public şi nu insistăm asupra lui. Ceea ce nu se ştie este faptul că, alături de informaţiile mai sus amintite, spionii români care s-au ocupat de operaţiunea “Malta” au mai adus şi o hartă.
Acest document a produs, pe plan intern, în timp, demisia unui şef de Mare Stat Major al Armatei Române şi o catastrofă aeronautică: cea de la Baloteşti, din 1995. Pe plan extern, tot ceea ce conţinea la acel moment harta s-a produs sau este pe cale să se producă. Vă prezentam o reproducere a documentului, care se află la Biblioteca din Bucureşti a Mişcării Legionare.

Pe 31 octombrie 2000, generalul de corp de armată Mircea Chelaru, la vremea respectivă şef al Marelui Stat Major al Armatei, a anunţat o Conferinţă de Presă ad-hoc, seara tîrziu. El a declarat, spre uluirea asistenţei, că structuri de tip mafiot încearcă să destabilizeze România şi să enclavizeze sudul Olteniei. Adică să constituie o veritabilă “Republică a Olteniei”. Generalul nu a dat alte amanunte. La cîteva ore, în replică, a venit răspunsul Ministerului de Interne, prin generalul Mircea Mureşan, care a spus că “se poate vorbi de elemente de crimă organizată, generate de nivelul scăzut de trai, de sărăcie. Este vorba despre recuperatori, traficanţi de droguri şi de cei implicaţi în fenomenul prostituţiei. Dacă nu ţinem sub control fenomenul, în timp, e posibil să devină un pericol”. ( Gen. Chelaru incerca sa demaste clica care a pus stapanire prin proxy peste Romania)

A doua zi, pe 1 noiembrie 2000, Mircea Chelaru şi-a dat demisia din funcţia de şef al Marelui Stat Major al Armatei. Despre ce era vorba? În 1992, William B. Wood, geograf-şef al Departamentului de Stat american (fost ambasador al SUA în Afganistan), dădea publicităţii o hartă cu noile graniţe ale statelor Europei, care ar fi trebuit modificate în virtutea intereselor strategice de după căderea blocului comunist. Adică înţelegerea de la Malta . Pe scurt, se preconiza că: Scoţia devine independentă; o parte a Irlandei de Nord se uneşte cu Republica Irlanda; Bretania se desprinde de Franţa; Ţara Bascilor şi Catalunia se desprind de Spania; Italia se divide în zona de nord şi zona de sud; Belgia se divide în Flandra şi Wallonia; Cehoslovacia se rupe în două; Kaliningrad va fi o zonă autonomă în cadrul Rusiei; Kosovo se alipeşte Albaniei; Transilvania devine parte a Ungariei; actualele judeţe Dolj, Caraş-Severin şi Timiş se desprind de România şi devin o ţară a ţiganilor; partea vestică a Basarabiei revine României; partea estică a Basarabiei, inclusiv Transnistria, devin zona autonomă “Dniester” în cadrul Ucrainei.

Publicaţia franceză “L’evenement de Jeudi” arată harta mai sus menţionată, în octombrie 1992. Peste România de sud-vest scrie “Ţigani”. Un asemenea document primise Ceauşescu şi despre el vorbea şi generalul Chelaru.
Ce spune harta şi ce s-a întîmplat?
Iată paralele dintre datele hărţii mai sus amintite şi evenimentele de pe bătrînul continent, din 1990 pînă astăzi:

– În 1993 Cehoslovacia a dispărut de pe harta lumii şi au apărut Cehia şi Slovacia. Paşnic.
– Divizarea Iugoslaviei, aşa cum vorbea documentul, a fost efectul unui şir de conflicte armate începînd cu 1990, cînd Germania recunoaşte prima independenţa Sloveniei şi Croaţiei. În 1991 începe războiul dintre sîrbi şi croaţi, iar în 1992 cel dintre sîrbi şi bosniaci.
– În 1996 mafia albaneză preia controlul traficului de droguri din Balcani.
– În 1999 au loc bombardamentele NATO din Serbia.
-În februarie 2008 Kosovo îşi declara independenţa faţă de Serbia, cu recunoaşterea UE şi SUA. Este foarte posibil să se unească cu Albania în următoarea perioadă.
– În noiembrie 2007, premierul regional scoţian Alex Salmond, şeful Partidului Naţional Scoţian (SNP), a vorbit pentru prima oară despre un calendar de separare de Marea Britanie şi a prezis că Scoţia va fi independentă peste 10 ani, respectiv în 2017. Salmond a promis organizarea unui referendum asupra independenţei Scoţiei înainte de alegerile regionale din 2011.
– În noiembrie 2007, flamanzii din Belgia au aprins scînteia scindării – deputaţii flamanzi au votat o lege care vizează reducerea drepturilor de vot ale francofonilor. Acest lucru s-a întîmplat pentru prima oară de la independenţa Belgiei, în 1830.
– În vara anului 2009, guvernul Berlusconi a fost zguduit de un scandal care a readus în actualitate ideea secesiunii dintre sudul şi nordul Italiei.
– “Eliberarea” bretonilor, consideraţi urmaşi ai celţilor veniţi din insulele britanice, de sub “opresiunea franceză”, este susţinută de Armata Revoluţionară Bretonă, care şi-a început activitatea încă de la începutul anilor 1970. Născută ca o copie fidelă a Armatei Republicane Irlandeze (IRA), organizaţia bretonă aparţine aripii extremiste a mişcării naţionaliste Emgann, mişcare al cărei obiectiv este independenţa Bretaniei faţă de Franţa.
– În anul 2009, locuitorii din mai multe zone ale Cataloniei au participat la un referendum “simbolic” privind independenţa acestei regiuni faţă de Guvernul de la Madrid.

– “Situaţia din Craiova a scăpat de sub control şi cred că nu mai poate fi stăpînită. Nu mai ai curaj să ieşi seara pe stradă”. Afirmaţia aparţinea preşedintelui Consiliului Judeţean Dolj, Ion Preoteasa, şi era legată de escaladarea luptelor de stradă între clanurile mafiote din Bănie în ultimele luni ale anului 2007. Au urmat anii 2008 şi 2009, cînd războaiele dintre clanurile de ţigani din Craiova s-au derulat chiar în centrul oraşului, lîngă Tribunalul Judeţean, în plină zi.
Chelaru: ” Oltenia urma să se desprindă de România în decembrie 2000″

Generalul Mircea Chelaru: “La vremea respectivă (octombrie 2000) aveam informaţii precise despre enclavizarea sudului Olteniei, şi nu numai, de comunităţi compacte de tigani, cu implicarea unor structuri de tip mafiot. Pe vreme de pace, rolul armatei e acela de a produce starea de descurajare a unor potenţiali agresori. Tocmai în acest sens am convocat acea Conferinţă de Presă, pentru a descuraja, pentru a atrage atenţia acelor structuri că se ştie despre ele şi că există modalităţi de anihilare a lor. Demisia mea a fost legată de acea declaraţie. Regret că am avut dreptate. Fenomenul enclavizării e real. Oltenia urma să se desprindă oficial de România în decembrie 2000, iar Strehaia urma să devină capitala enclavei. Din cîte ştiu, nu s-a renunţat încă la acest plan. În România s-au făcut şi se fac greşeli politice ce intră în categoria erorilor istorice, care, tare mă tem, nu se vor putea spăla decît cu sînge”.
Generalul Mircea Chelaru, născut în 1949, este doctor în ştiinţe militare şi a absolvit – pe lîngă Şcoala Superioară de Ofiţeri şi Academia Militară din România – Colegiul de Studii Strategice şi Economice de Apărare din cadrul Centrului European pentru Studii de Securitate “George C. Marshall” din Germania, precum şi cursuri internaţionale de drept militar. În anul 1990 a fost director al Diviziunii III de contraspionaj la Serviciul Român de Informaţii. A fost şeful Marelui Stat Major al Amatei în anul 2000. Din anul 2008 este general cu 4 stele, în rezervă.

De ce a dispărut Dosarul Baloteşti?

Din informaţiile pe care le deţinem, spionul român care i-a adus lui Iulian Vlad şi, prin acesta, lui Ceuşescu, acele date de la Malta, în 1989, a decedat în catastrofa aeronautică de la Baloteşti. Cităm declaraţia unei persoane care cunoaşte detalii din interiorul sistemului: “Omul care a adus informaţiile de la Malta în 1989 se afla în Airbusul care s-a prăbuşit la Baloteşti în 1995. Nu a fost un accident aviatic, a fost un act terorist, o execuţie, era vizată chiar persoana care era implicată în acţiunea românească de spionaj de la Malta”. O aeronavă cu destinaţia Bruxelles s-a prăbuşit, la 31 martie 1995, în jurul orelor 9, în apropierea Aeroportului Internaţional Bucureşti – Otopeni, după aproximativ două minute de la decolare. În accident şi-au pierdut viaţa toţi membrii echipajului, cei 49 de pasageri, majoritatea belgieni, inclusiv consulul Ambasadei Belgiei la Bucureşti, dar şi funcţionari ai Comisiei Europene. Aeronava, fabricată în 1987, aparţinea Companiei TAROM şi efectua zboruri regulate pe ruta Bucureşti – Bruxelles.
Desigur, este greu de crezut că în România am putea asista la o asemenea desfăşurare complexă de forţe, ca în filmele de spionaj, dar… Ce scria presa în 20 mai 2008: “Dosarul celei mai mari catastrofe aviatice din România, accidentul de la Baloteşti, este de negăsit. Consiliul Superior al Magistraturii încearcă să afle cum au dispărut documentele, înainte ca procurorii să se pronunţe asupra cauzelor care au dus la catastrofa aviatică”. Timp de mai multe luni au fost luate la puricat arhivele Parchetelor Tribunalului şi Curţii de Apel Bucureşti, dar şi cele ale Parchetului Curţii Supreme. Verificările au dus la concluzia că dosarul accidentului aviatic nu a fost soluţionat de nici unul din aceste parchete. Cît despre dosarul în sine, acesta s-a evaporat din arhivele celor trei unităţi de Parchet, care au preluat, pe rînd, frîiele investigaţiei. Ulterior, Consiliul Superior al Magistraturii a decis ca procurorii să reconstituie documentele care lipsesc. Nu s-a specificat cum să le reconstituie…

România a scăpat, deocamdată, de liniile noii ordini europene trasate pe această hartă blestemată. Reamintim, însă, o idee aristotelică, conform căreia o comunitate în care dispare Justiţia este pe cale de disoluţie, în contextul în care România este în acest moment cel mai corupt stat din Uniunea Europeană, iar nivelul de trai este în prăbuşire.
De ce ne urăsc fiii celor care au bolşevizat România?
Imediat după evenimentele din decembrie 1989, în peisajul mediatic au apărut voci care au început să ne răstălmăcească istoria, minimalizînd şi denaturînd faptele de glorie ale înaintaşilor, să ne defăimeze personalităţile devenite simboluri şi valori ale spiritualităţii româneşti şi, în general, să-i prezinte pe români ca un popor necivilizat, fără cultură, fără demnitate. La început, mai timide, aceste atacuri au crescut, treptat, în agresivitate, ajungîndu-se ca, astăzi, ele să devină un fapt obişnuit, de care nu se mai simt deranjaţi nici măcar cei direct vizaţi, adică românii. Constrînşi să se îngrijească de propria existenţă, sub presiunea unui individualism impus aproape cu brutalitate de activiştii neoliberalismului postdecembrist, mulţi dintre ei nu şi-au mai dat seama că în România se instaura, cu fiecare acţiune politică sau aşa-zisă reformă administrativă, economică, culturală etc., un regim de ocupaţie.
N-au sesizat, deşi s-au străduit unii să le deschidă ochii, că atacurile din ce în ce mai virulente asupra valorilor noastre culturale au fost gîndite tocmai să înlesnească realizarea acestui obiectiv. În acest scop, trebuiau demolaţi stîlpii de rezistenţă ai unităţii şi coeziunii poporului, ai credinţei sale strămoşeşti, ai dorinţei sale de a trăi într-o ţară liberă şi independentă, în care să se simtă stăpîn pe munca şi bogăţiile sale, valori pentru care şi-au dat viaţa generaţii întregi de înaintaşi.

Mulţi au fost duşi în eroare de aceste atacuri perfide, ajungînd chiar să creadă că trecutul istoric al poporului român, în spiritul căruia au fost educate atîtea şi atîtea generaţii de români, ar fi fost glorificat, artificial, de propaganda comunistă. Campania furibundă de condamnare a fostului regim, ce a reprezentat, practic, suportul ideologic al acţiunilor de demolare a structurilor instituţionale ale statului, s-a dovedit a fi extrem de benefică şi pentru propaganda denigratoare îndreptată împotriva valorilor definitorii ale neamului românesc.
A trebuit, însă, să treacă 20 de ani, să vedem ţara prăbuşită, cu economia devastată, cu bogăţiile ei în mîna a tot felul de aventurieri străini, cu valorile noastre spirituale defăimate, cu învăţămîntul, cultura, sănătatea şi chiar vitalitatea poporului grav afectate, ca să ne dăm seama că tot ceea ce a început în acel decembrie nefericit pentru poporul român n-a fost nimic altceva decît o agresiune de mari proporţii, care continuă şi în prezent şi care nu are alt scop decît să ne piardă ca neam, pentru ca aceste teritorii şi cine or mai rămîne pe ele să ajungă pentru totdeauna sub stăpînire străină.
Dacă mai sînt unii care se îndoiesc de această perspectivă şi nu înţeleg că tot dezastrul ce s-a produs în ultimii 20 de ani este rezultatul unor acţiuni premeditate, le supun atenţiei, ca un argument suplimentar, o scurtă analiză asupra unora dintre cei mai aprigi detractori şi defăimători ai neamului românesc.

În primul rînd, cred că nu-i o simplă coincidenţă că, în marea lor majoritate, aceştia sînt fiii celor care, tot într-un moment greu pentru ţară, respectiv spre sfîrşitul celui de-al II-lea război mondial, au impus, de asemenea, României un regim de stăpînire străină, făcîndu-se cunoscuţi prin zelul lor nemăsurat faţă de ocupantul sovietic. Activişti ai bolşevizării ţării şi duşmani ai poporului român, aceştia ne-au rămas în amintire prin cunoscutele fapte criminale din anii ’50, ce au urmărit anihilarea fizică a intelectualităţii, considerată, pe bună dreptate, stîlpul rezistenţei naţionale. A se constata că analizele şi rechizitoriile asupra acestor grave evenimente i-au ocolit, cu premeditare, pe adevăraţii vinovaţi. Au fost supuşi, însă, oprobriului public tot românii, care, din ignoranţă, au devenit victime ale manipulării şi au fost folosiţi în asemenea acţiuni barbare.

Adevăraţii criminali de atunci şi-au dus traiul tihnit pînă la adînci bătrîneţe şi şi-au lăsat urmaşi de nădejde, care le continuă “opera” şi în vremurile noastre. Iată, doar, patru dintre aceste nume: Leonte Tismăneanu, născut Leonid Tismineţki, Walter Roman, născut Neuländer, Dionis Patapievici, născut Denys Patapiewicz, şi Mihai Oişteanu, născut Mihail Oigenstein. Ce au ei în comun? În primul rînd, faptul că toţi sînt evrei, proveniţi din teritoriile unde sovieticii şi-au pregătit acţiunile împotriva României, toţi, după 1964, şi-au românizat numele pentru a-şi ascunde originea, dar, mai ales, crimele săvîrşite în perioada de bolşevizare a României, toţi au ajuns, cu sprijinul Moscovei şi al NKVD-ului, pe trepte înalte ale ierarhiei de partid, toţi şi-au lăsat cel puţin cîte un urmaş cărora le-a transmis atitudinea lor ostilă faţă de români şi misiunea de a continua să-i duşmănească.

Anul 1964 a marcat începutul unei perioade de dezgheţ în politica statului comunist. Românii din nomenclatura de partid şi-au întărit poziţiile şi au început să imprime propagandei şi ideologiei de partid un caracter naţional din ce în ce mai pronunţat. S-au recunoscut şi au fost condamnate chiar şi o parte din greşelile şi crimele trecutului. România se distanţa tot mai mult de Moscova şi stabilea relaţii cu lumea occidentală. Concomitent, aparatul de partid şi instituţiile statului au fost curăţate de elemente alogene, barîndu-se, totodată, prin subtile pîrghii administrative, accesul etnicilor minoritari în funcţii importante. În aceste condiţii, indivizi ca aceia nominalizaţi mai sus şi-au pierdut poziţiile dominante în partid şi, o dată cu ele, privilegiile importante de care beneficiau. Desigur, n-au fost aruncaţi în stradă din locuinţele luxoase pe care le ocupau, aşa cum au făcut odraslele lor cu românii după 1990, dar nici nu li s-a mai permis desfrîul şi opulenţa cu care se obişnuiseră şi, mai ales, favoarea pe care le-o dădea puterea.

Cei care le-au făcut această “neplăcere” erau tocmai românii, pe care ei îi urau genetic şi lucru acesta n-aveau cum să-l uite. Unii au mai apucat momentul răzbunării din decembrie 1989, aşa cum a fost Silviu Brucan, alt evreu cu nume schimbat, alţii au lăsat pe seama urmaşilor duşmănia împotriva românilor şi, din cîte se constată, aceştia se dovedesc extrem de zeloşi în a-şi executa aceste obligaţii testamentare. Îi recunoaştem, prin ostilitatea ce o manifestă faţă de români, prin înverşunarea cu care încearcă să ne înstrăineze de valorile naţionale şi, în general, prin răul imens făcut ţării în aceşti 20 de ani, pe indivizi ca Vladimir Tismăneanu, Petre Roman, Horia Roman Patapievici sau Andrei Oişteanu. Sînt binecunoscute blasfemiile lor împotriva personalităţilor istorice, culturale, teologice etc. care ne-au marcat istoria şi ne-au ridicat spiritualitatea naţională ce ne dă identitate, legitimitate şi ne plasează în rîndul naţiunilor civilizate etc.

Şi ei, ca şi bolşevicii din care, biologic, se trag, tot de pe funcţii de autoritate îi duşmănesc pe români. Puterea ce le-o conferă aceste funcţii le permit să acţioneze cu mai multă eficienţă şi, totodată, să beneficieze de privilegii şi să ducă un trai opulent pe seama poporului pe care-l batjocoresc prin cele mai infame expresii. Dacă părinţii lor i-au duşmănit pe români în numele comunismului, iată că ei o fac de pe poziţie de anticomunişti. Numai vectorul s-a schimbat, scopul a rămas însă acelaşi, adică să-i menţină pe români într-o stare de înapoiere culturală pentru a-i putea domina.

Pentru români se pun, însă, nişte întrebări: de ce tocmai Patapievici, cel care s-a afirmat deschis ca denigrator al neamului românesc, a fost numit şi reinvestit în funcţia de preşedinte al Institutului Cultural Român, organism care ar trebui să ne promoveze cultura şi valorile în lume şi de care el, de fapt, se foloseşte pentru a ne batjocori şi a ne expune în ipostaze umilitoare? De ce o altă odraslă de bolşevic, în speţă Tismăneanu, a ajuns “inchizitorul” comunismului, folosindu-se de această ocazie, autoritate şi, bineînţeles, fonduri substanţiale, pentru a-i ataca, de fapt, tot pe români? De ce şi celelalte odrasle de bolşevici se situează bine în zona privilegiaţilor postdecembrişti, nimeni nu-i deranjează cu nimic, ocupă funcţii importante, duc un trai opulent pe seama românilor pe care continuă să-i umilească cu abjecţiile lor anticomuniste? Sunt întrebări la care ar trebui să răspundă cel care le-a încredinţat aceste funcţii şi continuă să-i încurajeze în acţiunile lor, deşi acestea oripilează tot mai multă lume. Sînt, desigur, întrebări retorice pentru că şi individul numit Băsescu Traian, prin tot ceea ce face, se poziţionează împotriva intereselor poporului român. În aceste condiţii ar trebui să-i întrebăm pe cei care l-au votat pe acest individ dacă nu cumva prestaţia lui începe să-i dezamăgească, dacă nu cumva încearcă un sentiment de culpabilitate faţă de răul ce s-a abătut asupra ţării.

Sursa: DULCE ROMANIE.ro

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Nu cu mult timp în urmă, la puțin timp după ce au izbucnit livoluțiile africane, am susținut și explicat motivele pentru care aceste livoluții nu sunt opera popoarelor respective, ci mai degrabă a altora. Interesele sunt uriașe, iar populația sărăcită este extrem de ușor de manipulat.

Pe blogul domnului Badan (sper că e scris bine), am găsit un material extrem de lămuritor despre această mascarasdă. În special pentru cei și cele care nu cred teoriile consipiraționiste și care continuă să plece urechile la știrile oficiale.

[FOTO] Imagini înfiorătoare din Libia

Poze din teatrul de război din Libia

Presa ne tot arată reportaje de la tragicele evenimente din Libia. Hai să aruncăm o privire la aceste poze, de pe așa zisul câmp de luptă.

Acesta este un atac al aviației lui Gaddafi asupra revoluționarilor. Se crează impresia că explozia ori e înscenată, ori pilotul dinadins a aruncat bomba la o distanță mai mare. Atrageți atenția la oamenii de pe stradă, care merg în picioare fără nicio emoție. Dacă ar fi fost atacați în realitate, mulți din ei, probabil chiar și fotograful nu ar mai fi supraviețuit. E greu de imaginat că niște oameni care au căzut sub un atac aviatic s-ar comporta în acest fel, de parcă s-ar plimba prin parc.

Iar acesta este un punct antiaerian al revoluționarilor – oamenii se plimbă liniștiți pe cîmp deschis. Câți din ei ar rămâne în viață dacă ar avea loc un atac aviatic adevărat?

 

 

Iar aici un partizan demonstrează metode acrobatice de luptă împotriva aviației libiene (poza desigur că e trucată, actorii caută intens un avion pe cer, dar se uită cu totul în altă parte decât e îndreptată țeava armei actorului principal).

 

Altă poză – o coloană de revoluționari pe trasă, de undeva se ridică fum negru. Comentariul fotografului BBC: Gaddafi a lansat un atac aerian asupra Binjabad, unde au loc bătălii crâncene. Ce ar fi fost cu această coloană în rezultatul unui atac real din aer, vă puteți imagina și singuri:

 

Chiar dacă au loc bătălii crâncene, nu sunt imagini cu răniți. Morți sunt, musulmanii îi îmnormântează în acceeași zi, dar puteau oare mulțimea de jurnaliști să facă poze și cu răniții din acest război? Iată cum îl duc pe un rănit, care din tot sufletul încearcă să arate ca o jertvă a lui Gaddafi (atrageți atenția la camerele video din stânga – șacalii britanici sunt tot timpul pregătiți).

 

De fapt răniți totuși sunt, dar foarte puțini. Din cauza acestui deficit, acest om a devenit un star adevărat. Fotografii europeni îl însoțesc de la locul accidentului de pe „front” până la spital:

 

Încă nu-i clar unde a fost rănit. Sunt și morți. Iată în sicriu stă cineva. Comentariul jurnalistului: acesta e un revoluționar ucis de Gaddafi:

 

Încă o poză înscenată a luptei bateriilor antiaeriene ale revoluționarilor cu aviația lui Gaddafi:

 

Bal mascat:

 

Unul din eroii reportajelor jurnaliștilor occidentali (apare în mai mult de 20 fotografii):

 

Copiii se joacă pe tancurile cucerite de revoluționari.

 

În ce țintește acest om, și pentru ce? Judecând după figurile relaxate din jurul lui, înțelegem că el a fost rugat de jurnaliști să împuște pentru poză:

 

Urmează o poză de pe prima linie a frontului – orașul Banjavad. Acolo merg bătălii sângeroase cu adepții lui Gaddafi. Un revoluționar chiar s-a culcat pe asfalt de emoție. Mașinile sau grămădit în mijlocul șoselei, revoluționarii neînfricați se plimbă de colo colo, ajutorul regizorului se plimbă și el, întorcându-se cu spatele la front. În spate niște oameni fug nu știu unde, iar oamenii din stânga nu se grăbesc nicăieri.

 

Desigur, nu se poate spune că în Libia nu au loc lupte. Războiul poate fi simulat, mai ales dacă dai prea multe arme oamenilor, unii din ei le aplică. Iată cum revoluționarii împușcă nu se știe încotro dintr-o instalație de rachete (șaitan-mașina):

 

Iată ce a rămas dintr-un avion SU 24 din aviația Libiei.

 

Dar iată și luptele crâncene – se împușcă din mitralieră de calibru mare, undeva în orizont, nu departe stau niște revoluționari plictisiți la o țigară (în schimb poza e frumoasă):

 

Un revoluționar cu o instalație pământ-aer, caută o țintă pe cer. Poza e făcută de un jurnalist francez, care după asta a fost rănit de un glonte în picior (probabil din cauza neglijenței revoluționarilor în mânuirea armei):

 

Puțină propagandă frumoasă (Wacht am Rhein – pază pe Rein, în varianta libiană):

 

Deschideți ochii, dar mai ales mințile. Nu tot ce zboară se și poate mânca.