Archive for the ‘Roşia Montana’ Category

Pe Voxpublica au apărut săptămâna trecută mai multe articole despre Roșia Montana. Sunt materiale despre lupta continuă a românilor adevărați pentru țara lor, România.

Alexandru Tomescu. Talentatul violonist român a fot invitat să cânte la un concert organizat în incinta Balului Operei din Cluj. Cu puțin timp înainte de concert, însă, Alexandru Tomescu a aflat că unul dintre sponsori este odioasa RMGC.

Iată descrierea care apare în articolul Un român de excepție. Și normalitatea lui:

La sfârșitul săptămânii trecute, Alexandru Tomescu a fost invitat, alături de pianistul Toma Popovici, să concerteze la Balul Operei de la Cluj. Cu puțin timp înainte de concert (după cum ați putut citi deja la colegul de platformă Eugen Istodor), Alexandru Tomescu a aflat că unul dintre principalii sponsori ai evenimentului este compania canadiană RMGC (cea care intenționează să exploateze aurul de la Roșia Montană).

Asocierea numelui lui cu această companie venea în contradicție cu propriile principii de viață. Și avea de ales: să renunțe la concert, dând peste cap munca organizatoritorilor, ori să cânte împotriva convingerilor lui. Teribilă alegere pentru un artist, pentru că, dincolo de organizatori, în sală se aflau câteva sute de clujeni care doriseră să-l asculte. A optat să cânte, asumându-și însă, în mod public, disocierea de numele companiei. Mai mult, împreună cu colegul său de concert, au anunțat că vor dona întreg onorariu al serii Campaniei ”Salvați Roșia Montană”. Înainte de primele acorduri ale celebrei Stradivarius, Alexandru Tomescu a ridicat sala Operei clujene în picioare, în ropote de aplauze. Apoi, a ”vorbit” vioara.

Puteți viziona și câteva filmulețe cu acest mare român.

Un alt material despre Alexandru Tomescu și respectivul concert Curajosul Alexandru Tomescu: La Cluj a luat de la bogați și a dat la săraci.

Am venit cu foarte mare bucurie la concertul din seara aceasta. Un eveniment de o asemenea amploare si cu un asemenea istoric presupune foarte multa munca; prin urmare atat eu, cat si Toma Popovici dorim sa multumim si sa felicitam din inima organizatorii pentru efortul depus!

Facem insa o precizare extrem de importanta: dorim sa ne disociem clar de Rosia Montana Gold Corporation si de toate actiunile acestei companii. In semn de solidaritate cu cei care incearca sa salveze aceasta zona, atat eu, cat si Toma Popovici – am decis sa donam in intregime onorariul din seara aceasta Asociatiei Salvati Rosia Montana.

Multumesc.

Iar acum vine și lovitura de grație, cu siguranță nedorită, zic eu, din partea guvernării: Masivul Cârnic de la Roşia Montană este monument istoric. Orice avizare de exploatare minieră contemporană pe masivul Cârnic este ilegală!

Conform Listei Monumentelor Istorice (LMI 2010), republicată în Monitorul Oficial din data de 01.10.2010 (M.O., Anexa 1, partea I, nr. 670/bis/01.10.2010, p. 15, nr. 146), întregul Masiv Cârnic de la Roşia Montană deţine statutul de monument istoric (cod AB-I-s-A-20329). Astfel, toate componentele de patrimoniu ale acestui monument sunt protejate: întregul sistem de exploatări miniere de epocă romană, precum şi exploatările miniere istorice – medievale şi de epocă modernă.

În consecinţă şi avizarea proiectului minier promovat de RMGC, în forma depusă la Ministerul Mediului şi Pădurilor, este ilegală. Pe lângă faptul că o asemenea avizare ar fi flagrant ilegală, subliniem că proiectul minier RMGC ar urma în mod obiectiv să distrugă acest monument istoric prin amplasarea chiar pe masivul Cârnic – monument istoric – a unei cariere de exploatare minieră.

În cazul unui aviz pozitiv al Ministerului Mediului şi Pădurilor, autorizând această exploatare pe masivul Carnic – monument istoric – de către compania RMGC, se va încălca atât Legea Monumentelor Istorice (L.422/2001, art. 10, alin. 4, art. 11, alin. 2) cât şi Legea Minelor (L. 85/2003, art. 11, alin. 1).

În consecinţă, Asociaţia ARA solicită Ministerului Mediului şi Pădurilor respectarea legilor citate mai sus prin:

Respingerea imediată şi fără rezerve a cererii de emitere a avizului de mediu pentru proiectul de exploatare minieră promovat de RMGC şi returnarea Studiului de Impact asupra Mediului depus în acest scop la Ministerul Mediului şi Pădurilor.

Care este povestea Masivului Cârnic

În 1991, Masivul Cârnic a fost inclus în lista monumentelor istorice de categorie A. În 2004, RMGC a obținut un certificat de descărcare de sarcină arheologică asupra acestui obiectiv. Pe baza acestui certificat, în același an, tot prin Ordin al Ministerului Culturii, pe lista monumentelor istorice de categorie A, în dreptul Masivului Cârnic a apărut specificația ”Piatra Corbului”. Acest lucru însemna că era protejat prin lege doar o parte a acestui masiv – Piatra Corbului și o parte din împrejurimi. RMGC a venit cu propunerea SF că Piatra Corbului va fi conservată prin… mutare.

În 2006 însă, instanțele de judecată au decis, în mod definitiv și irevocabil anularea certificatului de descărcare de sarcină arheologică pentru întregul Masiv Cârnic. Corectarea legii în acest sens a întârziat însă până la finalul anului trecut.

Fundamente juridice:

1. Ordinul Ministrului Culturii şi Patrimoniului Naţional nr. 2.361 din 12.07.2010 pentru modificarea anexei nr. 1 la Ordinul Ministrului Culturii şi Cultelor nr. 2.314/2004 privind aprobarea Listei Monumentelor Istorice, actualizată, şi a Listei Monumentelor Istorice dispărute, a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Anexa nr. 1, partea I, nr. 670 / bis / din 01.10.2010.

2. „Galeriile din Masivul Cârnic, sat Roşia Montană, comuna Roşia Montană, Masivul Cârnic (datare – Epoca romană, medievală, modernă)”, cod AB-I-s-A-20329”, OMCPN 2361/12.07.2010, este încadrarea oficială legală a Masivului Cârnic. Aceastei încadrări a sitului din Masivul Cârnic în grupa valorică A, îi este ataşată, conform Legii 422/2000 o „importanţă naţională şi universală”.

3. Vestigiile romane identificate până în prezent la Roşia Montană, dintre care cea mai mare parte se află în Masivul Cârnic, însumează 7 km lungime. Exploatările aparţinând perioadelor ulterioare, însumează 80 km lungime. Acest site este protejat astfel, din punct de vedere legal, în întregime.

4. Legea 422 / 2001, art. 10, alin. 4 – „Aplicarea de servituţi care au drept consecinţă, desfiinţarea, distrugerea parţială sau degradarea monumentelor istorice şi a zonelor lor de protecţie este interzisă”; Legea 422 / 2001, art. 11, alin. 2 – „Desfiinţarea, distrugerea parţială sau totală, profanarea, precum şi degradarea monumentelor istorice, sunt interzise şi se sancţionează conform legii.”

5. Legea 85 / 2003, art. 11, alin. 1. – „Efectuarea de activităţi miniere pe terenurile pe care sunt amplasate monumente istorice […], precum şi instituirea dreptului de servitute pentru activităţi miniere pe astfel de terenuri sunt strict interzise.”“

Sî sperăm doar că așa va rămâne în continuare.

Anunțuri

Duminică, 6 februarie, se împlinesc 1.880 de ani de la prima atestare documentară a Roşiei Montane, considerată de istorici „actul de naştere al poporului român“. Astfel, roşienii reprezintă cea mai veche comunitate din România şi singura obligată să lupte zi de zi, de peste 10 ani, pentru a nu dispare de pe harta noastră, fizică şi spirituală.

Pentru a sărbători cum se cuvine, voluntarii campaniei Roşia Montana, împreună cu partenerii din ţară, te invită să participi la evenimentele din oraşul tău.

Vino să spunem

LA MULŢI ANI, ROŞIA MONATANA!

Mesaj primit prin email, trimis de LuptaPentruRosiaMontana. (corectat pe alocuri)

Pentru bucureşteni, există în plan un marş şi un mini-concert.

Iată ce se va întâmpla în Bucureşti:

ACTUALIZARE3: Cu “ajutorul” autorităţilor, traseul marşului a fost modificat, ca nu cumva să treacă pe la Ministerul Mediului. Vezi mai jos.

ACTUALIZARE2: The Mono Jacks au renunţat să mai vină. Rămân the dAdA şi Partizan.

ACTUALIZARE: Şi The Mono Jacks sunt confirmaţi la concert.

Ziua Roşiei Montane în Bucureşti începe cu Marşul Roşiei Montane, ce se va desfăşura de la ora 13:30 pe traseul Piaţa Roma (Lipscani)Piaţa Universităţii Piaţa RomanăMuzeul Ţăranului Român. Vom publica mai multe informaţii despre el, pe măsura ce primim.

Evenimentul de la Clubul Ţăranului, aflat în incinta Muzeului Tăranului Român, începe la ora 16 cu o prezentare istorică a Roşiei Montane realizată de Asociaţia Studenţilor la Istorie, urmată de proiecţia filmelor Noul Eldorado şi Alethea. Urmează vernisajul expoziţiei Roşia Montană – Ieri şi Azi, cu fotografii de arhivă şi actuale, realizat cu ajutorul Asociaţiei Heritage. Spre seară, mare-concert-mare cu the dAda şi Partizaaan!

Partenerii media ai evenimentului sunt Zile şi Nopţi, Kamikaze, Şapte Seri, TimeOut, BestMusic, Metropotam, Metalhead, Rockon.

Vă aşteptăm duminică, 6 februarie, să spunem împreună LA MULŢI ANI, ROŞIA MONATANA!

La sfârşitul acestei luni, ministrul Kelemen Hunor va trimite Lista Indicativă a României în vederea înscrierii în Patrimoniul Mondial (UNESCO). Roșia Montană merită să se regăsească pe această listă!

Vino joi, 20 ianuarie, orele 12.00, în fața Ministerului Culturii si Patrimoniului National să cerem ministrului Kelemen Hunor introducerea Roșiei Montane pe lista UNESCO. Scrie mesajul tău de încurajare pentru Ministrul Culturii și vino cu el la manifestaţie!

Sursa: http://luptapentrurosiamontana.wordpress.com/

Am strâns câteva articole şi materiale de pe diferite pagini de internet pe care doresc să le împărtăşesc şi celor care mai intră din când în câdn pe aici.

– Se pare că până şi lumea cazară îşi dă seama de faptul că trăim în secolul 21, era noastră, şi nu în în secolul 21, înaintea erei noastre. Deşi e vorba doar de o parte a acestei populaţii rămase la un mod de trai şi manifestare demult apuse pentru noi, creşterea puternică a numărului celor care se alătură lor face ca ştirile venite pe acest canal să fie mai mult decât îmbucurătoare. Ştim că această populaţie îşi mutilează băieţii, tâindu-le, pe viu, o parte extrem de importantă a organului lor sexual. Şi mă refer la prepuţ.

E, iată că foarte multe familii cazare aleg să îşi lase fii aşa cum au ieşit ei în lume. Alegerea de mutilare o vor face ei atunci când vor fi capabili să ia o asemenea decizie (de regulă, după 21 de ani). Şi sunt şi foarte mult alte familii cazare care se alătură acestui val, deşi sunt discriminate pe faţă de restul comunităţii înapoiate. http://translate.google.com/translate?ie=UTF-8&u=http%3A%2F%2Fwww.aurora-israel.co.il%2Farticulos%2Fisrael%2FTitular%2F32895%2F&sl=es&tl=en

Cum în SUA există o lege care protejează fetiţele de mutilare (care se face, de regulă, în celălalt neam destul de înapoiat din acest punct de vedere, şi anume arabii), valul care doreşte să ducă la apariţia unei legi similare pentu băieţi creşte şi el în avengură. Aveţi în lista de bloguri şi site-uri adresa Intact America. Pe acea pagină puteţi găsi şi alte asociaţii care luptă pentru protejarea micuţilor.

Deşi homosexualii sunt blamaţi de către toată lumea, iată că atitudinea lor în această privinţă a dus la un rezultat bun: oraşul San Francisco va da o lege care să protejeze toţi băieţii de terifianta mutilare.  http://blogs.jta.org/letters/article/2010/11/21/2741838/sf-will-pass-circumcision-ban

Din păcate, în Africa se duce o campanie dementă şi bolnavă de mutilare sexuală a bărbaţilor. De asemenea, foarte mulţi coreeni din Coreea de Sud se supun de bună voie acestui ritual barbaric şi care datează din epoca comunei primitive doar pentru motivul că aşa cred că ei că vor ajunge bogaţi…

– S-a tot vorbit, mai pe şleau, mai pe ascuns, de rezrva de aur a României. Deşi subiectul este unul derizoriu, din punctul meu de vedere, în lumea actuală aurul reprezintă valută forte. Se ştie că SUA cumpără la greu aur de la locuitorii Americii. Şi alte state cumpără într-un ritm nebun cât mai mult aur.

Dar să revenim la oaia noastră: se pare că rezerva de aur a românilor s-a dus pe apa sâmbetei. Nu degeaba se doreşte aprobarea furtului şşi ultimei resurse de material galben de la Roşia Montană. Românii vor fi lăsaţi în cururile goale, devenind sclavii altor indivizi, pentru că nu au ştiut să îşi apere nevoile şi sărăcia şi neamul.

Rezerva de aur a României este trimisă acolo unde, cică, produce… Partea proastă e că nu produce nimic, dimpotrivă, România luând bani cu camătă imensă de la FMI, BE şi alte asemenea „cămătării oficiale“. http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/unde-este-aurul-bnr-142235.html

Aşa cum şi aurul furat de latini, de ruşi, de turci, de unguri, de austrieci şi de atâtea şi atâtea naţiuni, precum şi alte atâtea şi atâtea bogăţii, nu s-au mai întors în veci la noi, aşa nu se va mai întoarce nici cele peste 100 de tone de aur pe care au pus mâna puciştii din decembrie ’89.

– După ce au băgat-o pe Riţi-piţi în gura presei şi a procuraturii, aleşii curului (că ai neamului cu siguranţă nu sunt) au decis că Riţoasa e prea bolnavă pentru a mai fi trimsă în judecată. Doar că după ce Riţi-piţi a aflat că a scăpat de proces, s-a însănătoşit brusc…

Aşa cum şi Vântu a adus ceferticat de boală inimoasă dat de un genecolog.

– Noi foloseam sarea pentur murături în locul sării „civilizate“, dar pline de iod şi alte minunăţii. Iată că acum aflu că şi sarea asta e mătrăşită şi că, şi în starea asta tot va fi scoasă de pe piaţă…

„Haiduc, on 17 decembrie, 2010 at 22:15 said:

Din 2011 sarea gemă va fi scoasă de la comercializare din magazine, pur şi simplu se interzice vânzarea ei. Deja abia dacă se mai găseşte prin unele magazine mici. Şi chiar şi această sare nu e naturală 100%, conţine şi un antiaglomerant E536 (ferocianura de potasiu).

Toate produsele alimentare procesate din Romania contin sare iodata: painea, paterurile, produsele de patiserie, mezelurile etc. – astfel ca aportul de iod in alimentatia noastra este unul mult mai mare decat ne imaginam. Administrarea indelungata a iodului se poate asocia cu inhibarea continua a sintezei hormonale si cu aparitia gusii, cu sau fara hipotiroidie; administrarea iodului la gravide poate produce gusa sau hipotiroidie la feti. Lista efectelor adverse ale excesului de iod poate continua: cresterea columului glandei tiroide, afectarea vederii prin toxicitate directa asupra tiroidei, cresterea incidentei bolilor alergice etc.
Mai mult, sarea de bucatarie contine si un antiaglomerant – E536 – ferocianura de potasiu – care la peste 100 grade C se descompune in cianura de potasiu si clorura de fier – si care cauzeaza reducerea transportului de oxigen catre sange, dificultati in respiratie, dureri de cap, ameteli si nu se recomanda consumul frecvent.
http://www.petitieonline.ro/petitie/fara_e_536_si_iod_in_sarea_alimentara_-p33693052.html

Se găseşte la pagina http://eufrosin.wordpress.com/2010/12/17/un-remediu-extraordinar-gutuia/, care este, de altfel, un material bun pentru cei interesaţi de o hrană sănătoasă.

– Tot legat de hrana sănătoasă, fără adaosuri chimice, recomandăm boicotarea fabricilor de făinuri şi panificaţie din toată ţara pe ale căror produse este înscris faptul că produsele sunt conforme cu Codex Alimentarius. http://anatolbasarab.wordpress.com/2010/02/23/pe-pachetele-de-paine-titan-scrie-deja-ca-painea-este-fabricata-cf-codex-alimentarius/ De asemenea, evitaţi să cumpăraţi orice produs de panificaţie care nu este etichetat corespunzător, sau pe a cărui etichetă există E-uri, sau denumirile ştiinţifice ale E-urilor. Nu cumpăraţi nici făinuri care conţin tot soiul de ajutători. Şi, de fapt, niciun produs care conţine asemenea minunăţii.

Atenţie mare însă la sucurile din magazine: firmele producătoare au ales să nu mai scrie pe etichetă tonele de chimicale folosite la producerea zemurilor. Nu vă lăsaţi păcăliţi de lipsa acestora şi să credeţi în vreo revenire a conştiinţei proprietarilor acestor firme.

– Deşi lumea nu are apă curată de băut, măcelarul-şef al capitalei gândeşte că e mai bine să arunce 23 de milioane de iepuroi pe ventilatoarehttp://www.hotnews.ro/stiri-esential-8137272-oprescu-vrea-jardiniere-ventilator-23-milioane-euro-malurile-dambovitei.htm?cfnl=

Aşa gândeşte cel fără minte că rezolvă încălzirea oraşului în timpul verii. Sau poate că vrea să le folosească şi iarna, să facă ceva afacere şi pentru firmele de îngropări… În loc să pună cele 23 de milioane la subvenţionarea căldurii, să zicem, el le aruncă în buzunarele unor prieteni sau parteneri, bătându-şi joc de toţi românii. În definitiv, nu-i aşa oprescule, ce e un euro şi ceva de căciulă?…

Iată mesajul primit de la Partidul Pentru Patrie:

PARTIDUL „PENTRU PATRIE”
Biroul de presa

ROSIA MONTANA NU E DE VANZARE ! NATIONALISTII AU PICHETAT MINISTERUL CULTURII

O delegatie de militanti ai Partidului „Pentru Patrie” au pichetat Ministerul Culturii si Patrimoniului National, joi 23 septembrie 2010. Tinerii nationalisti – purtind drapele tricolore si bannere cu mesaje precum „Rosia Montana nu e de vanzare !” – au tinut sa adreseze un avertisment dur membrilor Comisiei Nationale de Arheologie, care se vor intruni vineri pentru a discuta eliberarea unui nou certificat de eliberare de sarcina arheologica pentru masivul Carnic, de langa Rosia Montana, zona care adaposteste vestigii inestimabile ale civilizatiei daco-romane, inclusiv cele mai vechi galerii miniere din Europa, datind de peste 2000 de ani. Protestatarii considera ca acest aviz ar echivala cu trimiterea spre distrugere a tuturor acestor vestigii care constituie un veritabil certificat de nastere al poporului roman.
Cu aceasta ocazie, reprezentantii Partidului „Pentru Patrie” au depus la Ministerul Culturii un document oficial in care atrag atentia, in modul cel mai ferm, membrilor Comisiei Nationale de Arheologie cu privire la responsabilitatea pe care o au in calitate de gestionari ai patromoniului cultural national. PPP invoca in acest sens sentinta prin care Curtea de Apel Brasov a anulat, in 2004, certificatul de descarcare de sarcina a Masivului Carnic, eliberat in acel an de Comisia Nationala de Arheologie.
„Trebuie sa tineti cont de acea lectie a Istoriei, care ne invata ca nici un regim politic, oricat de corupt si abuziv, nu este etern, si ca, mai devreme sau mai tarziu, cu totii vom da socoteala, in fata Legii, de ceea ce am facut bun sau rau”, se afirma in apelul PPP, militantii sai declarindu-se „decisi sa parcurga toate nivelurile procedurale pentru tragerea la raspundere legala a celor vinovati de tradarea intereselor nationale si incalcarea principiilor Statului de Drept, in care am crezut si vom crede”.
Reprezentantii PPP au cerut membrilor Comisiei Nationale de Arheologie sa ignore orice presiuni politice sau de alta natura si sa nu aprobe descarcarea de sarcina arheologica a muntelui Carnic.
Pe tot parcursul manifestarii a rasunat cantecul patriotic „Noi suntem cei chemati sa aparam muntii nostri cei frumosi”, imnul campaniei „Rosia Montana rezista!”, initiata de PPP, Fundatia „Bunavestire” si Asociatia pentru Memorie Identitara „Carpatii”.

Biroul de presa al PPP

Textul Apelului oficial transmis de PPP membrilor Comisiei Nationale de Arheologie:

Către:

MINISTERUL CULTURII ŞI PATRIMONIULUI NAŢIONAL

– În atentia COMISIEI NAŢIONALE DE ARHEOLOGIE –

A P E L

PENTRU

În atenţia membrilor Comisiei Naţionale de Arheologie:

Alexandru Suceveanu – Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan”, Bucureşti,
Alexandru Barnea – Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie,
Crişan Muşeţeanu – Muzeul Naţional de Istorie a României,
Ioan Glodariu – Universitatea “Babeş-Bolyai”, Cluj Napoca Facultatea de Istorie,
Paul Damian – Muzeul Naţional de Istorie a României,
Dumitru Ţeicu – Muzeul Banatului Montan Reşiţa,
Ioan Stanciu – Institutul de Arheologie şi Istoria Artei Cluj Napoca,
George Trohani – Muzeul Naţional de Istorie a României,
Adriana Pescaru – Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva,
Octavian Bounegru – Universitatea Iaşi, Facultatea de Istorie,
Zeno Pinter – Universitatea “Lucian Blaga”, Sibiu, Facultatea de Istorie,
Florin Hău – Complexul Muzeal “Bucovina”, Suceava,
Florin Topoleanu – Institutul de Cercetări Eco-Muzeale, Tulcea,
Gheorghe Dumitroaia – Muzeul Judeţean Neamţ,
Valeriu Sârbu – Muzeul Brăilei,
Sorin Cociş – Institutul de Arheologie şi Istoria Artei Cluj Napoca,
Livia Buzoianu – Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa,
Dragomir Popovici – Muzeul Naţional de Istorie a României,
Florin Draşovean – Muzeul Banatului Timişoara,
Viorica Crişan – Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei Cluj Napoca,
Ioan Carol Opriş – Universitatea Bucureşti,
Mihai Bărbulescu – Universitatea “Babeş-Bolyai”, Cluj Napoca,

În numele Partidului “Pentru Patrie”, ne exprimăm pe această cale profunda îngrijorare cu privire la intenţiile unor cercuri politice de a exercita presiuni asupra Comisiei Naţionale de Arheologie (CAN) în vederea eliberării de către aceasta a unui nou certificat de descărcare de sarcină pentru masivul Cârnic din zona Roşia Montană, depozitar al unor vestigii istorice a căror importanţă capitală pentru istoria poporului român şi a civilizaţiei europene a fost certificată de nenumăraţi specialişti şi instituţii profesionale din România şi din întreaga lume.

Însăşi recentele declaraţii publice ale Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional (MNCP) prin care s-a anunţat demararea procedurii de includere a sitului de la Roşia Montană în lista tentativă a României pentru UNESCO, vin sa confirme odată în plus valoare excepţională a acestor vestigii.
De altfel, întreaga zonă Roşia Montană ascunde un adevărat patrimoniu cultural, considerat de numeroşi specialişti în domeniu ca un adevărat certificat de naştere al poporului român, patrimoniu ocrotit prin legile statului român şi cele internaţionale. Iar dvs., ca specialişti cunoaşteţi desigur, chiar mai bine decât noi, acest lucru.

În acest sens, aprobarea solicitării de descărcare de sarcină arheologică ar echivala cu girul dat de dvs., ca specialişti, distrugerii acestor vestigii, fapt pe care noi îl considerăm ca fiind un grav atentat la adresa patrimoniului cultural naţional, la adresa însăşi a fiinţei noastre naţionale, precum şi un abuz împotriva principiilor Statului de Drept.

Îngrijorarea noastră este cu atât mai mare cu cât există precedentul din ianuarie 2004, când, în urma unor presiuni pe care noi le considerăm politice, CNA a emis un certificat de descărcare de sarcină arheologică pentru acelaşi masiv, document anulat, prin decizia definitivă 157 / 26.XI.2007, de Curtea de Apel Braşov.

În aceste condiţii, ca naţionalişti şi în spiritul iubirii nemărginite pentru ţara şi naţiunea noastră, considerăm de datoria noastră să vă atragem atenţia, în cel mai serios mod, asupra răspunderii ce o purtaţi în calitate de gestionari ai patrimoniului arheologic naţional.

Vă reamintim, pe această cale, că însuşi Codul Deontologic al Arheologului prevede că „arheologii nu se vor angaja şi nu vor permite ca numele lor să fie asociate cu orice activitate cu impact asupra patrimoniului arheologic care urmăreşte un profit comercial, obţinut direct din patrimoniul arheologic sau ca urmare a exploatării acestuia.”

Nici un considerent nu poate justifica girarea, de către cei investiţi oficial, cu emiterea unui act abuziv, a desfiinţării certificatului de naştere a unui popor.

Trebuie să ţineţi cont de acea lecţie a Istoriei, care ne învaţă că nici un regim politic, oricât de corupt şi abuziv, nu este etern, şi că, mai devreme sau mai târziu, cu toţii vom da socoteală, în faţa Legii, de ceea ce am făcut bun sau rău.

Şi încă există în România destui patrioţi decişi să parcurgă toate nivelurile procedurale pentru tragerea la răspundere legală a celor vinovaţi de trădarea intereselor naţionale şi încălcarea principiilor Statului de Drept, în care am crezut şi vom crede.

În numele tuturor acestor considerente, vă cerem să procedaţi în spiritul Legii şi al deontologiei profesionale, şi să nu acordaţi un nou certificat de descărcare de sarcină arheologică a masivului Cârnic.

PARTIDUL “PENTRU PATRIE”

Secretar general

Florin Dobrescu

dacă irlandezii au fost chemaţi la urne a doua oară pentru a spune DA, de ce nu ar fi rechemaţi şi „specialiştii“ români la o un nou vot? Ce contează că o judecătorie a decretat că o anumită acţiune a acestora este ilegală, RMGC-ul (nişte unii din afara lumii noastre) îşi permit să mituiască în stânga şi-n dreapta pentru a primi un nou vot favorabil.

Mâine, Comisia Naţională de Arheologie se va aduna pentru a vota din nou asupra aceluiaşi subiect: descărcarea de sarcină arheologică a muntelui Cârnic. Nu este interesantă cumpărarea votanţilor, pentru că acest lucru s-a întâmplat şi acum vreo 7 ani, ci posibila cumpărare a judecătorilor şi avocaţilor. Dacă cei care trebuie să facă aceeaşi mişcare trădătoare a mâinii mâine sunt deja proprietatea RMGC, nu ştim câţi dintre avocaţii, dar mai ales, judecătorii care ar putea instrumenta cazul au fost deja cumpăraţi. Cu siguranţă că mare parte dintre ei au fost, cel puţin cei din Sibiu, Alba, Braşov, Cluj şi alte judeţe apropiate. Nu mă îndoiesc câtuşi de puţin că cei din Bucureşti s-ar fi ferit să îşi tragă maşină nouă sau, de ce nu, apartament nou pe banii RMGC. Şi-aşa ei nu locuiesc în zonă. Şi-aşa nu au neamuri sau/şi rude în zonă. De aur îi doare că nu iau şi ei un lingou. Frumuseţea locului e doar un basm pentru ei, pentru că nu vor păşi niciodată prin locuri unde nu se poate merge cu maşina. Însă cine doreşte să construiască drumuri într-un asemenea loc? Guvernanţii României??? Aş!

Am descoperit un alt material despre Roşia Montana pe voxpublica, scris de acelaşi Goţiu. Acum, că mulţi trâmbiţează că acest Goţiu ar fi un alt ziarist (sau afacerist) sub acoperire plătit să îi spurce pe canadieni prin presă pentu ca el să tragă nu ştiu ce foloase după, să trâmbiţeze. Declaraţiile sunt trecute la catastif, iar schimbatul curului dintr-o luntre în alta nu duce decât la murdărirea obrazului persoanei respective. Dacă de societate, o asemenea persoană nu este interesată, măcar de familia sa ar trebui să îi pese când ar face o asemenea mişcare periculoasă. Cum se vor uita ai săi la el/ea? (asta în cazul ideal în care membrii familiei sunt oameni cu capul pe umeri şi creierul în cap). O asemenea persoană ar fi o persoană recunoscută de toată lumea ca o legumă, o fiinţă fără coloană vertebrală.

Dar să dăm curs materialului lui Goţiu. Nu voi pune şi pozele, acestea se pot viziona pe pagina sa. Haioasă rău este şi declaraţia RMGC care dă dovadă de necunoştinţă a unor termeni, precum extremism, dur…

RMGC, intimidata de Codul Deontologic al Arheologilor! Si de lege

În urmă cu o săptămână, semnalam aici o scrisoare deschisă, adresată de Asociația ”Alburnus Maior” Comisiei Naționale de Arheologie (CNA). Prin această scrisoare, membrilor CNA li se solicita responsabilitate și respectarea Codului Deontologic al Arheologilor în decizia pe care o vor lua în privința emiterii certificatului de descărcare de sarcină pentru Masivul Cârnic, cerut de RMGC (compania canadiană care intenționează să exploateze aurul de la Roșia).

Mai scriam atunci că solicitarea RMGC ar trebui să fie inadmisibilă într-un stat de drept, în condițiile în care CNA a mai eliberat un astfel de certificat de sarcină, pentru același obiectiv, certificat care a fost anulat însă prin sentință definitivă și irevocabilă de către Curtea de Apel Brașov în 2004. Eliberarea unui alt certificat având același obiect încalcă grav principiul autorității de lucru judecat, care se aplică în dreptul românesc (detalii aici).

Ei bine, într-un ”articol” (vorba vine ”articol”) publicat într-un ziar local din Cluj, citesc că RMGC sare în apărarea arheologilor care nu s-au pronunțat încă!

”Compania Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) a remarcat în ultimele zile o intensificare a acţiunilor de intimidare a membrilor Comisiei Naţionale de Arheologie, care urmează să analizeze cererea de descărcare arheologică a masivului Cârnic. (…)

Asemenea presiuni publice fără precedent – afişe cu un limbaj dur, de factură extremistă, prin care cercetătorii sunt trataţi ca nişte infractori – sunt cu atât mai şocante cu cât implică în mod direct – şi cu siguranţă, abuziv – numele Ministerului Culturii, instituţie publică prestigioasă, în subordinea căreia funcţionează instituţiile respective. RMGC îşi exprimă încrederea că Ministerul Culturii se va disocia de asemenea iniţiative şi va asigura un climat adecvat pentru lucrările Comisiei de Arheologie”, se arată în ”articol”.

Celor de la RMGC le place să se joace cu cuvintele. În opinia lor, o scrisoare deschisă prin care se solicită unei comisii publice, de arheologie, să-și respecte propriul Cod Deontologic, precum și deciziile justiției se cheamă ”intimidare”!

Și tot celor de la RMGC li se pare ”șocant” faptul că în România există o societate civilă care refuză să fie călcată în picioare de interesele unei corporații și care reacționează când legile și codurile profesionale sunt ignorate.

Ce nu au aflat încă cei de la RMGC e faptul că Ministerul Culturii îi reprezintă (sau ar trebui să-i reprezinte) pe cetățenii români, și nu o corporație internțională și grupul de interese din jurul acesteia. Și că acești cetățeni au dreptul să le solicite reprezentanților Ministerului Culturii să respecte legea. Fără ca acest lucru să fie intimidare. La fel cum au dreptul să cunoască numele celor care decid în numele ministerului.

Mai jos, puteți să-i vedeți pe 15 dintre membrii CNA care au eliberat primul certificat de descărcare de sarcină arheologică, anulat de instanță, și care fac parte și din actualul CNA. E drept, într-o ”altfel” de prezentare.

***

P.S. De ce am folosit ghilimele când am scris ”articol”. Ei bine, pentru că materialul în cauză nu este semnat și prezintă doar poziția RMGC. Fără a specifica în vreun fel că ar fi vorba de publicitate. Desigur, acest lucru nu are vreo legătură cu faptul că unul dintre patronii ziarului în cauză s-a plimbat până în Noua Zeelandă pe banii RMGC.

P.S. 2 Comisia de Analiză Tehnică (CAT) a Ministerului Mediului, chemată să se pronunțe asupra eliberării avizului de mediu pentru RMGC, a refuzat accesul reprezentanților societății civile la dezbateri. Dar asta nu-i împiedică pe cei de la RMGC să susțină că demersurile lor sunt ”transparente”.

Căutând să văd cine mi-a mai călcat pragul, am ajuns să aflu că RMGC (printre altele) este foarte interesată de orice se scrie pe blogosferă despre acest subiect. Şi ce face ea? Bănuiesc, pentru că nu pot spune „cu siguranţă“, trimite tot soiul de farfurişti provocatori la mitingurile organizate împotriva nemerniciei companiei şi a celor care trebuie să dea avize în numele românilor. Cu siguranţă că individul care s-a băgat în seamă astăzi la mitingul Partidului Pentru Patrie cu manifestanţii căutând pe „cel mai reprezentativ din ei“ era unul dintre aceşti provocatori plătiţi de RMGC. Mă bucur că reprezentanţii partidului nu i-au făcut jocurile.

Să revin. Am găsit o însemnare excelentă pe blogul lui Pântea Claudiu-Constantin. O voi prezenta în cele ce urmează în întregime.

Subject: Reacţie la Roşia Montana

De curand am dat peste acest mesaj in casuta mea de meil si daca e adevarat tot ce se spune aici,(zic asta ptr ca nu am cum sa fac eu cercetari amanuntite acum, dar cred insa ca nu se apuca nimeni sa inventeze asa ceva), e grav ce se intampla cu noi si cu tara aceasta, pe care inaintasii nostri au aparat-o cu pretul vietii lor, si pe care azi, cu tristete, constatam ca cei ce o conduc, o vand fara nici o remuscare pasandu-le doar de traiul, interesele, si viitorul lor strict personal din prezent!… PACAT… Mare pacat. !
ROMANIA TREZESTE-TE!!!

Cititi si dati mai departe!

_________________________________________________________

Urmeaza pasii marunti ai Germaniei+Ungaria pe de-o parte si Israelului pe alta parte,care si-a indeplinit misiunea: ne-au cumparat deja. Prim-ministrul Israelului a raportat in kneset ca misiunea de a cumpara Romania a fost indeplinita.

Subject: Reactie la Rosia Montana – trimiteti mai departe

Pentru ca urmasii nostri sa mai afle vreodata cine au fost stramosii al caror sange le curge in vene , Trimiteti mai departe !

Mai jos este un material care TREBUIE SA CIRCULE. E singura forma de protest deocamdata. Sunt informatii despre Rosia Montana si despre valoarea ei fizica, despre valoarea spirituala a zonei si mai ales despre valoarea romanului si a Romaniei, aici si in lume. Am decis sa anexez citeva fotografii facute de subsemnatul in zona acum circa 3 ani. AM VAZUT GALERIILE DACO-ROMANE DE PESTE 2000 DE ANI! EXISTA! NU SUNT O MINCIUNA!
Acolo se ascunde un tezaur urias ce nu va putea fi masurat nicicind in bani! Am gasit ghidul local recomandat (clandestin, in soapta, la ureche! – dureros!) care stie foarte multe (nu din presa!) si care ne-a dus in adincurile pamintului. Si mai ales ale istoriei. Si cind am iesit la suprafata ne-am dat seama in ce hau fara fund de fapt suntem pe cale sa fim aruncati.

Cezar Anicai

Iasi , mai 2010
” …Rosia Montana este cea mai veche localitate din Romania , atestata de la anul 131 dupa Hristos.
..De-a lungul istoriei, ispita aurului a atras aici toate neamurile Europei, facand din Rosia un orasel cosmopolit.
..Din Rosia s-au ridicat, de-a lungul timpului, multi luptatori ardeleni, cum au fost Simion Balint, George Gritta, luptator in revolutia de la 1848, alaturi de Avram Iancu..
..In Rosia, stradutele inguste si pietruite, casele de patrimoniu, construite in stil baroc de arhitecti italieni (Strada siciliana), in urma cu aproape doua sute de ani, te transporta in alt timp..
…Ultimele 330 de tone de aur si 1680 de argint vor sa fie exploatate, pana la ultima roca de minereu, de compania Gold Corporation, careia i-a fost concesionata exploatarea.

..Doar douazeci de mii de dolari pe an plateste statului roman compania Gold Corporation, chiria pentru concesiunea a 520 de kilometri patrati, inima de aur a Apusenilor.
Concesiunea s-a facut pe 20 de ani, din 1997, deci ar mai fi inca sapte ani de-acum incolo.
..Vedem zilnic cum angajatii companiei intra in galerii, sub pretextul ca iau probe si fac masuratori, pana ce vor incepe oficial exploatarea, dar nimeni nu-i controleaza daca iau sau nu iau aur de-acolo…
..Uraniul ni l-au exploatat rusii in totalitate, iar acum vom ramane si fara aur, daca romanii nu se trezesc la timp.

De la Bucuresti sau din alta parte a lumii nu-si dau seama de dimensiunile reale ale tragediei de la Rosia Montana , iar cand vin aici si afla adevarul, sunt izbiti de anormalitatea acestei situatii, de lipsa de reactie a Guvernului si a administratiei locale, fata de aceasta stare de lucruri.
Toti scriu acolo ca nu-si pot inchipui ca vestigiile istorice, galeriile romane, bisericile si cimitirele istorice, bucati intregi de munte s-ar narui intr-un iaz de cianura.

Toti ne incurajeaza sa rezistam! Toti vor sa fie de folos cu ceva, un lucru cat de marunt. Solidaritatea aceasta de la om la om face mai mult decat orice gest politic din departare, si acesta indelung asteptat.

„Rezistati! Rezistati!” ne indeamna toata lumea, dar nu e usor, sa stiti, sa-ti traiesti viata ca in vitrina, observat, filmat si fotografiat tot timpul, pandit din fata casei, spionat obstructionat in orice faci sau ai intentia sa incepi. E o tensiune continua care slabeste numai de vineri dupa amiaza pana luni dimineata, atunci cand „observatorii” Gold-ului se aduna de pe ulite, unde se plimba in costumele lor spilcuite si cu ochelari negri la ochi,
plini de emfaza (vezi Doamne, au cumparat aproape tot si ei sunt stapanii Rosiei), si pleaca cu masinile lor scumpe in week-end. Abia atunci, noi putem sa lasam garda jos si sa traim, sa ne strigam bucuriile sau sa ne plangem necazurile, pe un ton de normalitate.

Si cum sa nu ravneasca la aurul Apusenilor, cand in el sunt, in procente mai mari decat oriunde in lume, si metalele rare atat de cautate de industria constructoare de nave spatiale: titan, vanadiu, wolfram, molibden.

Daca macar un singur om va ramane aici si nu-si va vinde proprietatea, compania nu va putea sa treaca peste el. Cred cu tarie ca nu ne luptam cu morile de vant si ca lupta noastra nu e in zadar.Nu se poate sa scoti o localitate in afara existentei, pentru ca vrea o companie straina sa le ia acest drept in numele lacomiei. Daca litigiul cu Gold ar mai tine o suta de ani, rezistenta Rosiei s-ar stinge, treptat. Probabil, asta urmareste compania. Poate daca romanii si-ar lua un petic de pamant pe dealurile acestea si nu l-ar ceda in ruptul capului, atunci ei nu vor avea sorti de izbanda, in vecii vecilor. Iata, membri ai organizatiei mondiale „Green Peace” si-au cumparat loturi fie si de cativa metri patrati in Rosia Montana, pe care nu le vor vinde companiei cu nici un pret, ba chiar au confectionat tablite pe care scrie: „Aceasta proprietate nu este de vanzare”, pe care le-au impartit rosienilor, ca sa descurajeze orice tentativa a companiei de a-i ispiti sa ii vanda casele. Acum, Gold Corporation (Gabriel Resources si alte companii subsidiare dupa care se ascunde) si-a angajat cea mai mare companie de publicitate din Bucuresti, a regizorului Bogdan Naumovici, ca sa le faca propaganda proiectului minier de la Rosia Montana. Chiar daca mult prea tarziu, reclama a fost oprita, in cele din urma, pentru minciunile continute in ea. O lovitura dura pentru companie.

Avem nevoie de exprimarea solidaritatii cu lupta noastra. Sa vina aici cei care cunosc drama noastra, sa ne sprijine moral, sa aratam Gold-ului ca nu suntem asa putini, ca avem si pe altii de partea noastra. Sa facem si noi actiuni de intimidare, asa cum fac ei, nu doar sa tacem si sa inghitim. Noi suntem vreo 20 de familii, ultimii luptatori impotriva Gold-ului, care nu vom pleca nici in ruptul capului. Oricati bani ne-ar da, cu orice ne-ar tenta, noi nu plecam. Mie sa-mi dea America toata sa fie a mea, si eu nu plec din Rosia Montana .”
Eugen Cornea, capetenia rezistentei antigoldiste de la Rosia Montana

am fost astazi la o intalnire cu profesori universitari si alti oameni pregatiti in diferite domenii care-si bat capul cum sa salveze muntii Apuseni de explatare si de distrugere totata. Sincer, nu pot sa stau nepasatoare la ce se intampla si simt ca daca eu nu ma ridic,tu nu te ridici, ala nu se ridica, nu ne ridicam cu totii, tragedia se va intampla si nepasarea de acum ne va costa enorm. Oamenii sunt constienti de amploarea situatiei de faptul ca astia care ne conduc stau sluj in fata banilor,ca au vandut tara pe nimic

in principiu, s-a recunonsut ca sunt multi Romani care vor bine, dar care nu il pot realiza, pentru ca, urmare a manipularii, au reusit astia sa ne demoralizeze si sa ne dezbine
fiecare invitat, specialist pe felia lui a vorbit despre efectele, numai negative , ale explaotarii miniere pe care vor sa o inceapa la Rosia Montana
prof. univ. dr. Ion Brad – membru al Academiei Oamenilor de Stiinta, biochimist a explicat clar care sunt efectele cianurilor rezultate din exploatare asupra organismelor vii: moarte sigura pentru mediu plante, animale si oameni pe o raza de sute de km (inclusiv in tarile vecine)
din cauza vaporilor de cianura care se ridica in aer

prof. dr. Vasile Boroneant, istoric, a povestit despre valoarea siturilor dacice, a galeriilor romane vechi de peste 2000 de ani si despre pierderea identitatii Poporului Roman si a intregului sau certificat de nastere Dacic

s-a vorbit despre faptul cgea asta este rezarva strategica de aur a Romaniei, de care se stie de mii de ani, pe care dacii au exploatat-o cu masura
si pe care au lasat-o mostenire urmasilor pt gestionaterea independenta a Poporului Roman si despre faptul ca in Muntii Apuseni pe langa cea mai mare rezerva de aur si argint din europa, aur de o calitate ridicata, mult superioara, ar fi si o rezerva uriasa de wolfram metal mai scump decat aurul si mult mai pretios, greu de gasit, foarte necesar, in industria militara si spatiala si in economie in general

sunt multe care se invart in jurul regiunii Apuseni pe care vor sa ii distruga e plin de zacaminte, si pe toate vor sa le exploateze, statul roman primeste nimic, adica 1 miliard de dolari in 20 de ani de exploatare, adica 15 % iar explatatorii iau restul de 85 %, si lasa in urma distrugeri istorice, ecologice, umane, NATIONALE , economice inestimabile

pentru pamantul asta au murit Dacii, au murit marii Domnitori Romani, milioane de Romani de-a lungul secolelor ca sa il apere de asupritori
si ca sa il dam noi degeaba astazi.

pasivitatea o sa ne coste scump

eu cred ca nu putem sta indiferenti fata de mostenirea pe care o avem, care e a noastra.,nu a canadienilor sau a altora. E ca si cum vine unu sa iti ia casa cu tot ce ti-au lasat parintii, pamantul, hainele, amintirile, si tu te uiti la el cum o face si il lasi in pace.

ce e de facut ? cum putem incepe sa ajutam ?

cred ca trebuie, in primul rand, ca toata lumea sa afle despre asta sa afle adevarul. oamenii nu stiu ce se intampla. apoi impreuna oamenii trebuie sa spuna NU !!

pentru asta rebuie sa ne gandim repede, pentru ca nu e timp, la ce anume putem sa facem, cum putem sa contibuim cu resursele pe care le avem,
si aici ma gandesc sa punem in aplicare totul pentru scopul asta care ne priveste direct. sa punem in miscare pe toata lumea
pe care o cunoastem, care, la randul ei va angrena mai departe alte roti.

Doamne ajuta!“

Un material lung, în care autorul îşi expune, la sfărşit, impresiile.

Un alt material excelent despre Roşia Montana se găseşte pe Cotidianul. Se numeşte „Alethea”, amintiri turceşti despre viitorul Roşiei Montane. Am să îl redau şi pe acesta în totalitate (fără imagini).

„Povestea unei mine de aur din Turcia, unde ar fi trebuit să meargă în vizită de documentare ziariştii „neozeelandezi” Tatulici, I.T. Morar, Hurezeanu şi Turcescu!
„Alethea”, amintiri turceşti despre viitorul Roşiei Montane

„Aurul înseamnă strălucire, bogăţie şi, de cele mai multe ori, conflicte. Începând cu 1989, o serie de companii miniere multinaţionale s-au arătat interesate să extragă aur din Turcia. Eurogold, o companie australiano-canadiană, a fost una dintre ele. Procesul tehnologic propus presupunea deversarea de cianuri, ceea ce a îngrijorat comunităţile din zonă. Cu toate că localnicii au câştigat procesele intentate companiei în toate instanţele, extragerea aurului continuă şi astăzi.” Cu aceste cuvinte introductive a fost prezentat la Sibiu, în octombrie 2009, la Festivalul de film documentar „Astra Film Festival”, filmul documentar „Alethea”, realizat de Petra Holzer şi Ethem Ozguven din Turcia. O exploatare minieră minusculă (24 tone de aur şi 20 tone de argint), în comparaţie cu ceea ce ar urma să fie la Roşia Montană, pune pe jar comunităţile dintr-o zonă dens populată.

Coincidenţa de nume dintre compania de la noi (la începuturile ei) şi compania din Turcia nu este întâmplătoare. Este vorba de Eurogold, nume „curat” european. Rechinii transatlantici de exploatare a resurselor minerale obişnuiesc să-şi pună astfel de nume înşelătoare, „frumoase”, europene. Şi Roşia Montană Gold Corporation s-a numit, în anii de început, Eurogold, la fel ca firma din Turcia. Acest nume este paşaportul de intrare în Europa, după ce Africa, Asia şi America de Sud au devenit conştiente de pericolul reprezentat de astfel de musafiri hrăpăreţi şi nepoftiţi. Filmul lui Holzer şi Ozguven scoate în evidenţă adevăruri universale despre corporaţiile miniere canadiene, de care s-au săturat şi ziarele şi ONG-urile şi publicul de peste Ocean şi chiar Organizaţia Naţiunilor Unite! Una spune Justiţia şi alta spune Guvernul, exact ca în România, unde ministrul Mediului dă undă verde analizei studiului de impact asupra mediului, deşi ONG-urile au avertizat că Certificatul de Urbanism nu este în regulă şi, în orice caz, continuă să fie contestat. Mai departe, una spune CEDO şi alta spun miniştrii guvernului de la Ankara. Povestea din filmul „Alethea” este o mostră elocventă despre ceea ce s-ar putea întâmpla şi la noi, în Apuseni, dacă guvernanţii, care au de plătit încă multe datorii din campania electorală, se vor lăsa îngenuncheaţi de capitalul de risc din lumea largă.

„Oamenii care rezistă sunt nişte eroi”

Filmul debutează cu povestea din 1991. Eurogold cumpără pământ la un preţ simbolic, exact cum au făcut canadienii la Roşia Montană. Oamenii nu-şi dau seama şi vând, ameţiţi de sumele totuşi mari pentru buzunarele lor mult prea mici. Este pământul moştenit de la părinţi şi bunici. Când îşi dau seama că au greşit, e mult prea târziu. Compania devine stăpână pe tot ce mişcă (întocmai ca la Roşia Montană!). Un reprezentant al Ministerului Sănătăţii de la Ankara, alertat de efectul dezastruos al forajelor, nu este lăsat să se apropie de şantier (la Roşia au fost mai… precauţi: au cumpărat medicul cu totul, obligându-l apoi să plece!).

De sectorul de foraje nu se apropie nimeni. Pământul turcesc devine, peste noapte, pământ interzis chiar şi pentru guvernanţii ţării. Doi săteni curajoşi, opozanţi ai proiectului minier, îşi varsă focul în faţa camerei de filmat: „Noi, pergamonienii (zona se numeşte Pergamon), cum o să trăim? Pământul e bun. Pământul nostru este aurul nostru. Va trebui să plecăm de pe pământul nostru ca odinioară bătrânii care au emigrat în America. Nu, nu vom pleca. Cei care rezistă sunt nişte eroi. Noi suntem poporul. Dreptatea e de partea noastră. Vom învinge”. Satul Ovacik este cel mai afectat. Bătrânii se plâng cui vrea să-i asculte.

„Am ajuns să nu mai putem mânca ouăle găinilor din curte, roşiile din grădină, măslinele din pom, căci otrava cianurii e peste tot…”

Ca şi la Roşia Montană, oficialii companiei, străini sau localnici cumpăraţi cu salarii mari, vin să liniştească spiritele. Iată o frază tipică, cunoscută din folclorul Gold Corporation: „Proiectul nu va produce nici o pagubă”. La început, activiştii de mediu sunt optimişti. Ei cred că-i vor determina pe capitaliştii străini să plece de bunăvoie. Vor constata însă că nu pleacă nici dacă justiţia le interzice exploatarea. Odată ce a pus piciorul pe un zăcământ de aur, o corporaţie transatlantică nu pleacă până ce nu epuizează minereul. Cale de mijloc nu există, chiar de-ar fi să declanşeze un război civil (cazuri întâmplate în Africa şi Asia).

Pe o pantă, lângă sat, sunt tăiaţi măslinii, să facă loc şantierului. Un bătrân îl strigă pe reporter şi se destăinuie: „Am ajuns să nu mai putem mânca ouăle găinilor din curte, roşiile din grădină, măslinele din pom… şi am ajuns să nu ne mai putem cultiva nici tutun, nu mai putem cultiva nimic, că otrava cianurii e peste tot…”. O nouă demonstraţie de stradă în faţa sediului companiei. Circa 2.000 de localnici blochează drumul cu căruţe şi tractoare. O bătrână explică unui reporter: „Ministrul Mediului ne ignoră, a tratat zona ca pe un deşert, nu ca pe o arie locuită. L-am chemat să vină să vadă, dar n-a venit… nu îndrăzneşte. Nu vrem aur, le dăm foc… Ne ajunge pământul nostru. Această companie a încercat să ne cumpere… Ne-a trimis alimente cu camioanele. Refuzăm! Nu vrem nimic de la ei!”.

„Acest aur este o bogăţie binecuvântată a pământului pe care-l moştenim de la părinţi. Să-l lăsăm în pământ acum. Mai devreme sau mai târziu, noi îl vom putea exploata”

Filmarea surprinde toate evenimentele în desfăşurarea lor temporală, reporterul a fost de faţă în ultimii 15 ani. Referendumul din 1997, din comuna Ovacik. Se numără voturile. Nici un vot de partea companiei! Imediat ce se anunţă rezultatele, mulţimea mărşăluieşte spre oraşul apropiat şi strigă: „Nu staţi nepăsători! O să vă vină şi vouă rândul!”. Ca urmare a rezultatului referendumului, Consiliul de Stat de la Ankara, reunit în sesiune specială, ordonă întreruperea activităţii miniere. Compania ignoră somaţia Consiliului (un fel de CSAT) şi îşi continuă lucrul. În urma acestui refuz, ţăranii ies din nou în stradă. Unul dintre ei vorbeşte cu reporterul: „Ne plătim taxele, facem serviciul militar, de ce guvernanţii nu-şi coboară privirea spre noi? Care-i vina noastră? Am încercat toate metodele: mitinguri, referendum, am ieşit goi pe stradă, am blocat drumurile. Are statul dreptul să facă asta cetăţenilor săi? Le cerem autorităţilor să ne protejeze”.

Are cuvântul un activist ecologist care aminteşte reglementările ONU: „Zonele locuite trebuie să fie la cel puţin 30 de kilometri depărtare de locul unde se foloseşte cianura”. Oamenii vociferează, sunt scandalizaţi de încălcarea şi a acestor norme internaţionale. Unul dintre ei izbucneşte: „Mina de aur nu va face să crească economia acestei ţări. Dar noi, cetăţenii turci, putem ajuta economia! Acest aur este o bogăţie binecuvântată a pământului pe care-l moştenim de la părinţi. Să-l lăsăm în pământ acum. Mai devreme sau mai târziu, noi îl vom putea exploata. Nu putem acum, dar o vom face în 30-50 de ani!”.

„Vom refuza să mai plătim taxe, vom refuza să ne îndeplinim datoriile de cetăţeni”

Ca şi la Bucureşti, unde Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a consfinţit calitatea de monument intangibil a muntelui Cârnic, oprind practic proiectul RMGC, Curtea Supremă de Justiţie de la Ankara decide în 1998: „Mina de aur din Pergamon este împotriva Constituţiei”. Mii de oameni se deplasează în Capitală cu braţele încărcate de flori, spre a-i omagia pe judecători. Unul dintre ei anunţă în portavoce: „Declarăm grevă ca cetăţeni. Vom refuza să mai plătim taxe, vom refuza să ne îndeplinim datoriile de cetăţeni. Nu vom mai merge la vot şi la armată. Vom cere azil politic în Grecia. Democraţia se împrăştie până ajunge la noi, sătenii”. Văzând că lucrările minei nu sunt întrerupte, sătenii deschid proces la CEDO împotriva companiei „Eurogold”, pentru a nu se fi supus Consiliului de Stat. Unul dintre sătenii semnatari ai plângerii trimise la Strasbourg mărturiseşte: „Ne luptăm pentru viaţă de atâţia ani. Oamenii au nevoie de aer, de apă şi de pământ, nu de aur. Nici o tonă de aur nu ar putea compensa viaţa unui om. Oamenii trăiesc o singură dată. Dacă am trăi de două ori, am muri acum pentru aur şi am trăi mai mult data viitoare, când vom reveni la viaţă”.

1999. Pe baza unui raport mincinos care spune că natura nu a fost afectată, Eurogold cere oficial redeschiderea minei (de fapt, nu fusese închisă niciodată), împotriva deciziei Curţii Supreme. Primul-ministru se conformează şi dă ordin ca mina să fie redeschisă, deşi nici în Turcia acţiunile executive nu pot fi deasupra sentinţelor justiţiei. Potrivit reglementărilor Curţii, „este imposibil de a vorbi de o metodă sigură atunci când vorbeşti de exploatarea cu cianuri”. Practic, Consiliul de Miniştri (guvernul) acceptă ca Eurogold să lucreze fără licenţă.

„Vom spune NU exploatării cu cianuri până la moarte”

Decizia guvernului provoacă alte şi alte demonstraţii. Mii de localnici ies din nou în stradă. Pe o pancartă se poate citi: „Vom spune NU exploatării cu cianuri până la moarte”. Un specialist povesteşte care sunt efectele cianurii: malformaţii la naştere, cancer la nou născuţi, cancere de sân la femei (o incidenţă mărită în ultima vreme, în zona Pergamon). Un fost muncitor al companiei îşi învinge teama şi povesteşte, susţinut de imagini filmate chiar la locul faptei: „Ca să demonstreze presei că cianura din iazul de decantare este complet inofensivă, compania ne-a obligat pe vreo 20 de mineri să înotăm în iazul respectiv. Eram sănătos tun atunci. Am fost nevoit să accept ordinul de a înota, ca să nu-mi pierd slujba. La fel au făcut şi ortacii mei. Oamenii companiei ne-au asigurat că nu vom păţi nimic, că apa este pură ca o apă de izvor. Ne-au pus să bem demonstrativ, în faţa camerelor de filmat. După aceea, la nici un an de la nefericita demonstraţie, am început să observ schimbări graduale în corpul meu. Am luat pastile, dar degeaba, nu m-am vindecat. Azi am cancer şi sunt disperat, deoarece m-au dat afară din slujbă ca invalid”.

„Oamenii au câştigat numai otravă. Băncile, lingouri”

Un inginer minier constată: „Graba atâtor companii de a investi în mine aurifere din Turcia este suspectă. Deoarece populaţia se opune peste tot, guvernanţii au luat decizia de a încheia contracte secrete” (vezi şi contractul dintre statul român şi compania de la Roşia Montană). Celebrul profesor Noam Chomsky, de la Universitatea din Istanbul, crede că corporaţiile aurifere au succes acolo unde „populaţia nu e prea educată şi nu se poate organiza. Rezistenţa paşnică de 15 ani (între timp, regizorul inserează imagini filmate în 2005), a populaţiei din Pergamon, este importantă pentru că aceşti oameni apără viaţa. O fac în numele nostru, al tuturor, pentru că viaţa e sacră”.

Între timp, Eurogold dispare, se naşte Normandy, iar după un timp, compania americană Newmont (acţionară şi la Roşia Montană şi dată în judecată chiar în ţara mamă, în SUA) preia toate acţiunile. N-a rezistat mult în business şi şi-a vândut acţiunile companiei turceşti Koza. O nouă demonstraţie ia cu asalt sediul companiei (la acest capitol, al demonstraţiilor şi opoziţiei de masă, moţii din Roşia Montană s-au dovedit mult mai anemici şi mai uşor de manipulat). Ia cuvântul un activist de mediu: „Dacă vă continuaţi protestul corect, apa, aerul, pământul, satul – nimeni nu va avea atâta putere să vi le ia, să vi le polueze. Ştim că rivalii noştri sunt foarte bogaţi, au relaţii la Ankara şi sunt puternici. Dar voinţa noastră este mai puternică decât toate relaţiile lor”. O ţărancă aidoma bătrânelor noastre din Bărăgan se apropie de reporter şi plânge: „De ce nu vine primul-ministru aici? L-am ales, de ce nu vine? Să vină, să guste din rocile astea poluate cu cianură! De ce ne distruge pământul? Nu mai pot vorbi…”. Filmul se încheie cu anunţul de la CEDO. Este anul de graţie 2006. Sentinţa judecătorilor europeni sună astfel: „Guvernul Turciei trebuie să plătească daune tuturor celor 315 localnici afectaţi direct de proiectul minier, iar mina trebuie închisă”. Comentariul regizorului Petra Holzer: „Oamenii au câştigat numai otravă. Băncile, lingouri”. În anul următor, 2007, în ciuda tuturor sentinţelor posibile în sistemul judiciar al Europei, mina din Pergamon lucra încă. Parafrazând titlul cunoscutei cărţi a lui Erich von Daineken, „Amintiri despre viitor”, am putea spune că povestea de mai sus nu este altceva decât o colecţie de… „amintiri turceşti despre… viitorul Roşiei Montane”.Accesari: 3028

Publicat Joi, 09 septembrie 2010 Ion Longin Popescu“

Da, ştiu că o imagine face mai mult decât o mie de cuvinte, de aceea intraţi pe site-ul Cotidianului şi priviţi acele chipuri şi locuri.

Apoi, din Wall- Street aflăm că RMGC are un nou şef-adjunct de resurse umane (de parcă ar fi vreo chestiune importantă), unul pe nume Gabriel Matauan. Ce să spun? Un nume neaoş românesc.

Mai interesant e ce aberaţii spune acest sclav:

„M-am alaturat echipei RMGC cu convingerea ca Proiectul Rosia Montana se va dovedi un exemplu de dezvoltare durabila, la nivel european si mondial“

Păi ce altceva poate spune un ne- şi anti-român pentru un pumn de iepuroi?

În final, dar poate unul dintre cele mai importante locuri de vizitat în lumea virtuală este blogul numite Lupta pentru Roşia Montană. Şi aici am găsit un material extrem de bine pus la punct pe care îl voi prezenta în cele ce urmează.

Nu lasa Comisia Nationala de Arheologie sa distruga Rosia Montana!

„In 2004, Comisia Nationala de Arheologie a votat descarcarea de sarcina arheologica a masivului Carnic, de la Rosia Montana, la cererea companiei Rosia Montana Gold Corporation (RMGC).

Curtea de Apel Brasov a anulat in noiembrie 2007 certificatul obtinut de acestia, intrucat subsolul zonei prezinta un interes arheologic deosebit.

In 2010, RMGC a solicitat un nou aviz de descarcare de sarcina arheologica si pe, 24 septembrie, membrii Comisiei Nationale de Arheologie se vor intruni pentru a vota din nou.

Nu-i lasa sa distruga Rosia Montana!

Trimite urgent un e-mail cu scrisoarea de mai jos catre membrii comisiei si cere-le sa voteze responsabil si legal!

Nu uitati sa va semnati la finalul scrisorii!

Adresele de mail:

iab_vparvan@yahoo.com,

facultateistorie@yahoo.com,

edpr@mnir.ro,

ioanglodariu@yahoo.com,

paul@mnir.ro,

muzeulbanatuluimontan@yahoo.com,

istanciu2001@yahoo.fr,

muzeucdr.deva@gmail.com,

octavian_bounegru@hotmail.com,

zenopinter@yahoo.de,

relatii_publicecmb@yahoo.com,

icemtl@icemtl.ro, muzeupn@yahoo.com,

valeriu_sirbu@yahoo.co.uk,

scocis@yahoo.com,

archmus@minac.ro,

direct@mnir.ro,

fdrasovean2000@yahoo.com,

crisanviorica@yahoo.fr,

ioan_opris@yahoo.com,

mihbarb@yahoo.fr

Lista membrilor Comisiei Nationale de Arheologie:

Alexandru Suceveanu, Alexandru Barnea, Crişan Muşeţeanu, Ioan Glodariu, Paul Damian, Dumitru Ţeicu, Ioan Stanciu, George Trohan, Adriana Pescaru, Octavian Bounegru, Zeno Pinter, Florin Hău, Florin Topoleanu, Gheorghe Dumitroaia, Valeriu Sârbu, Sorin Cociş, Livia Buzoianu, Dragomir Popovici, Florin Draşovean, Viorica Crişan, Ioan Carol Opriş, Mihai Bărbulescu

Model de scrisoare (dati copy-paste): (da, ştiu că e cam târziu pentru scrisoare, dar încercaţi, nu aveţi nimic de pierdut)

Stimaţi membri ai Comisiei Naţionale de Arheologie,

Ca urmare a reluării solicitării de descărcare de sarcină arheologică a Masivului Cârnic de la Roşia Montană vă atragem atenţia că repetarea votului Comisiei prin care au fost propuse pentru distrugere mărturii excepţionale ale istoriei naţionale şi universale este un act lipsit de profesionalism şi legalitate, acţiune care nu va rămâne nesancţionată de comunitatea ştiinţifică şi de lege.

Valoarea excepţională a sitului Roşia Montană şi, în particular, a galeriilor romane din masivul Cârnic, a fost afirmată de un număr fără precedent de specialişti şi organizaţii profesionale din ţară şi din întreaga lume. La acestea se adaugă recenta declaraţie publică a Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional prin care anunţa demararea procedurii de includere a Sitului Minier de la Roşia Montană în lista tentativă a României pentru UNESCO. Nu poate o comisie formată din specialişti să ignore aceste evidenţe.

Valoarea naţională şi universală a sistemului de exploatare roman din Masivul Cârnic şi de la Roşia Montană este instituită prin lege. Propunerea pentru distrugere prin aprobarea solicitării de descărcare de sarcină arheologică ar constitui o gravă atingere adusă patrimoniului cultural naţional şi sistemului de exploatare antic cunoscut până în prezent de la Roşia Montană.

Motivele invocate în trecut de specialiştii care propun acum din nou descărcarea de sarcină arheologică contravin legilor şi practicilor de protecţie a patrimoniului, naţionale sau internaţionale. Astfel:
S-a invocat în repetate rânduri starea de conservare precară a elementelor sistemului de exploatare subteran, însă, după cum declară tocmai arheoloaga care a studiat aceste structuri, starea de conservare a galeriilor romane din Cârnic este una bună. Indiferent de situaţie însă, legislaţia specifică în mod clar că valoarea de monument istoric nu este condiţionată de gradul de conservare.
Argumentul afectării lucrărilor antice prin continuarea exploatării în periodele următoare (medievală şi modernă) conferă un plus de valoare acestui sistem de exploatare, şi nu îi reduce valoarea. Situl minier de la Roşia Montană este astfel unul dintre cele mai bogate în stratificaţie istorică din lume.
Propunerea realizării de replici fidele în schimbul distrugerii vestigiilor este un argument inadmisibil. Amintim Comisiei că practica internaţională acceptă astfel de proceduri numai cu scopul expres al protejării monumentelor, nu în compensarea distrugerii lor.
Aprecieri referitoare la costurile ridicate implicate de un eventual proces de restaurare a acestor galerii sunt absolut irelevante în stabilirea valorii acestor vestigii şi depăşesc aria de expertiză a membrilor colectivului de cercetare arheologică. În aceeaşi categorie de afirmaţii intră şi cele referitoare la gradul de accesibilitate pentru public, acest argument fiind complet lipsit de relevanţă, valoarea unui monument nu rezidă din numărul de turişti pe care îi poate atrage sau primi.Afirmaţii referitoare la gradul de repetitivitate caracteristic galeriilor din Cârnic sunt complet neprofesioniste, recunoscut fiind faptul că zeci de monumente îşi regăsesc valoare tocmai în atributul “repetitivităţii“.

În sprijinul celor de mai sus vine şi decizia Curţii de Apel Braşov de anulare a certificatului de descărcare arheologică nr. 4/15.01.2004, aprobat de Comisia Naţională de Arheologie, (printre ai cărei membri vă număraţi mulţi dintre dumneavoastră) în anul 2004 : ”Subsolul zonei prezintă un interes arheologic deosebit, fiind unul dintre cele mai mari centre miniere antice ale lumii romane descoperite […] Începerea unor lucrări miniere în zonă (activitate curentă cu folosirea inclusiv a explozibililor) ar conduce la alterarea vestigiilor arheologice supuse protejării […] Exploatarea unei părţi din Masivul Cârnic este incompatibilă cu obligaţia de protejare a galeriilor miniere romane descoperite în zonă. Integritatea lor ar fi afectată. Emiterea certificatului de descărcare de sarcină arheologică pentru o parte din Masiv, doar pe considerentul că s-au identificat mai puţine vestigii ca în alte zone cercetate, sau că lucrările de conservare ar fi costisitoare, nu se justifică.

Totodată, Curtea remarcă faptul că certificatul de descărcare a fost acordat pentru o cercetare arheologică nefinalizată, pe baza unui raport preliminar, aspect care ar trebui de data aceasta să fie atent investigat. Solicităm membrilor Comisiei să ceară asigurări de la specialişti avizaţi profesional şi legal, că întreaga suprafaţă luată în discuţie a fost cercetată.

De asemenea, solicităm Comisiei să aibă în vedere sentinţa penală a Judecătoriei sectorului 1 nr. 1661/21.07.2006 şi să acţioneze în consecinţă prin anchetarea următoarelor aspecte: “Raportul arheologic întocmit de intimatul Paul Damian cuprinde în mod evident doar opiniile acestei persoane şi sunt într-o vădită contradicţie cu observaţiile misiunii arheologice franceze (…) Acesta are dreptul la o opinie, chiar dacă e formulată cu rea-credinţă şi chiar dacă prin aceasta se sprijină în mod direct sau indirect interesele economice ale unei corporaţii internaţionale care are ca scop exploatarea aurului în acea zonă. (…) Reaua credinţă a acestei persoane sau eventual nepriceperea acesteia ar fi trebuit să fie analizată de Comisia Naţională de Arheologie “, se arată în sentinţa instanţei.

În final, îndrăznim să amintim Comisiei câteva dintre recomandările Codului Deontologic al Arheologului, relevante pentru situaţia de faţă:

Art.7. Arheologii nu se vor angaja şi nu vor permite ca numele lor să fie asociate cu orice activitate cu impact asupra patrimoniului arheologic care urmăreşte un profit comercial, obţinut direct din patrimoniul arheologic sau ca urmare a exploatării acestuia.

Art. 29. Arheologii implicaţi în cercetarea arheologică contractuală trebuie să se asigure că informaţia arheologică nu este suprimată fără motiv sau pentru totdeauna (de către investitori sau instituţii cu activitate arheologică) numai pentru motive comerciale.

În consecinţă, vă solicităm să acţionaţi profesional şi legal în aceasta cauză a patrimoniului subteran de la Roşia Montană, neacordând un nou aviz de descărcare de sarcină arheologică pentru Masivul Cârnic.

Cu deosebită consideraţie,“

De asemenea, mâine se va organiza o altă manifestaţie cu scopul de a-i convinge pe cei mai sus numiţi să nu

îşi dea acordul pentru această nouă descărcare de sarcină a masivului Cârnic.  Nu staţi acasă! Luaţi-vă

pauză de masă şi faceţi în aşa fel încât să ajungeţi la Ministerul Culturii (lângă Muzeul Satului pe Kiseleff,

numărul 30). Indolenţa de azi vă va urmări în viitor!!!